Elaborarea bugetului de trezorerie si echilibrarea acestuia

ELABORAREA BUGETULUI DE TREZORERIE SI ECHILIBRAREA ACESTUIA

Obiectivul unei politici de trezorerie este stapanirea fluxurilor financiare, sincronizarea incasarilor cu platile pentru a asigura permanent capacitatea de plata a intreprinderii. Daca echilibrul nu poate fi atins in conditii acceptabile, atunci se poate revizui ansamblul bugetelor anuale si, cel mai adesea, politica in privinta creditelor catre clienti, ritmul de investitii etc.

Pentru previziunea trezoreriei sunt necesare date statistice privind perioadele anterioare, in scopul de a aprecia ritmul transformarii cheltuielilor si veniturilor in fluxuri financiare.

Elaborarea bugetului de trezorerie

Necesarul de surse de finantare pe termen scurt se stabileste cu ajutorul bugetului de trezorerie, intocmit lunar, pe durata unui an. Bugetul de trezorerie are ca functiune previziunea incasarilor si platilor, pornind de la planificarea veniturilor, din care sunt excluse cele neincasabile. Deci, bugetul de trezorerie grupeaza numai incasarile si platile efective.

Astfel nu vor fi luate in calcul:

cheltuieli cu amortizarile si provizioanele, rezultatul si variatiile de stoc;

veniturile din provizioane, din productia imobilizata, cotele – parti din subventii virate la rezultat.

Sumele corespunzatoare operatiilor de vanzare-cumparare se vor lua la totalul facturat (adica inclusiv TVA-ul aferent).

Pentru TVA de plata se efectueaza un calcul separat pentru a stabili:

luna de exigibilitate pentru TVA in functie de livrari sau incasari;

aplicarea regulii de decalaj cu o luna pentru unele cheltuieli platibile.

Pentru construirea bugetului de trezorerie se parcurg urmatoarele etape:

1. elaborarea situatiei incasarilor din vanzari in cursul exercitiului;
2. elaborarea situatiei platilor in cursul exercitiului pentru cumparari;
3. elaborarea situatiei TVA in cursul exercitiului;
4. elaborarea situatiei generale a platilor in cursul exercitiului;
5. elaborarea bugetului de trezorerie pentru exercitiul respectiv.

Echilibrarea bugetului de trezorerie[1]

In tarile cu economie de piata dezvoltata, exista, in mod obisnuit doua piete pentru obtinerea creditelor pe termen scurt (parti componente ale pietei monetare):

piata interbancara unde intervin numai institutiile de credit, trezoreria publica, banca nationala, organismele a caror activitate principala este gestionarea pe seama clientelei a portofoliilor de valori mobiliare, primind in acest scop fondurile conforme mandatului acordat. Aici se formeaza rata dobanzii de referinta, care este rata minima a dobanzii adoptata de banca, ajustata cu un procentaj in plus pentru creditele traditionale cum ar fi scontul si creditele de trezorerie prin contul curent.

piata titlurilor de creanta negociabile unde intreprinderile au posibilitatea de a efectua operatii financiare pe termen scurt intre ele, fara a trece prin institutiile bancare.

Principalele finantari pe termen scurt se pot asigura prin:

mobilizarea efectelor comerciale;

factoring;

creditele de trezorerie prin contul curent;

creditele de trezorerie cu destinatie exacta;

Principalele plasamente pe termen scurt pe care le poate realiza o intreprindere sunt:

depozitele a caror cuantum si durata sunt destul de variabile;

valori mobiliare de plasament;

imprumutul acordat altei intreprinderi;

plata furnizorului;

gestionarea directa a unui portofoliu de valori mobiliare.