Functionarea societatii comerciale pe actiuni

FUNCTIONAREA SOCIETATII COMERCIALE PE ACTIUNI

Functionarea societatii commercial pe actiuni presupune existenta a celor trei elemente constitutive, respective, un patrimoniu, o organizare de sine statatoare si un scop bine determinat precum si existenta unor organe de conducere, de administrare si control.

1. ACTIUNILE

Pentru a se reflecta participarea actionarilor la formarea capitalului social, care nu poate fi mai mic de 90.000 lei (art. 10 din Legea Societatilor Comerciale) teoretic, aceasta este impartit in fractiuni egale, materializate in titluri reprezentative, de o valoare nominala egala, numite actiuni.

In doctrina de drept comercial, definitiile care s-au dat notiunii de actiune au cuprins, in general, trasaturile ei caracteristice si diferenta specifica fata de alte parti reprezentative de capital social, ale altor forme de societati.

Unii autori afirma ca "actiunea este un titlu reprezentativ al contributie asociatului constituind o fractiune a unui capital social, care confera posesorului calitatea de actionar"[1], in timp ce alti autori sunt de parere ca "actiunea este o parte sociala reprezentata printr-un titlu, transmisibila si negociabila, in care se materializeaza dreptul asociatului" .

Actiunile sunt fractiuni ale capitalului social, de o valoare nomilana egala ( art. 94 din Legea societatilor comerciale) si care este fixat prin lege. Valoarea nominala se distinge de valoarea intrinseca, care reprezinta cota parte din actiune in activul social net, fara datoriile fata de terti, iar nu numai in capitalul social.

La momentul constituirii societatii, valoarea intrinseca este egala cu valoarea nominala. Pe durata functionarii societatii, valoarea intrinseca creste sau scade comparativ cu valoarea nominala, dupa cum activul net este mai mare sau mai mic decat capitalul.

Valoarea nominala si intrinseca se deosebesc de valoarea bursiera a unei actiuni, cand acesta este cotata la bursa si se stabileste numai dupa legea cererii si ofertei.

Potrivit art. 102 din Legea societatilor comerciale, actiunile sunt "indivizibile", sau pentru fiecare actiune, societatea nu cunoaste decat un singur proprietar. Coproprietarii unei actiuni trebuie sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultand din acea actiune nominativa sau la purtator.

Potrivit art. 474 Cod Civil, actiunile sunt bunuri mobile prin determinarea legii, dar numai in privinta fiecaruia dintre actionari si pe cat timp dureaza societatea.

Actiunile se pot clasifica astfel:

* dupa modul de transmitere in:

○ actiuni nominale;

○ actiuni la purtator;

* dupa drepturile pe care le confera in:

○ actiuni de capital;

○ actiuni de folosinta;

○ actiuni industriale;

○ actiuni preferentiale cu dividend prioritat fara drept de vot, ce confera titularului:

▪ dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar, inaintea oricarei prelevari;

▪ drepturile actionarilor cu actiuni ordinare.

dupa felul aportului:

○ actiuni in numerar;

○ actiuni de aport in natura.

Actiunile nominative sunt acele actiuni care au in titlu, inscris numele actionarului si pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie, sau in forma nematerializata, prin inscriere in cont.

Cand sunt emise in forma materiala, aceste actiuni sunt inregistrate in registrul societatii in care se arata datele de identificare alea actionarilor cu actiuni nominative: numele, prenumele, domiciliul, sau dupa caz denumirea si sediul, precum si varsamintele facute in contul actiunilor. Spre deosebire de actiunile la purtator, in cazul in care cel care are posesia titlului exercita si drepturile aferente calitatii de actionar, in cazul actiunilor nominative, titularul este si titularul drepturilor.

Prin actul constitutiv sau prin hotararea adunarii generale ori prin lege se poate stabili ca toate actiunile emise de societate sa fie nominativa. Forma nominativa este impusa intotdeauna de lege, in cazul actiunilor neplatite in intregime. Este vorba, desigur, de actiuni ce reprezinta aportul in numerar, deoarece aporturile in natura se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare. Desi legea nu prevede expres, actiunile, pe care administratorii le depun ca garantie, pe perioada mandatului lor, si a caror intrainare este interzisa, trebuie sa imbrace forma nominativa.

Actiunile nominative in forma dematerializata exista prin inscriere in cont. Transmiterea acestora se face prin virament, dintr-un cont in altul, respectivele fonduri putand fi tinute de societatea insasi sau de intermediari agreati de aceasta.

Actiunile la purtator sunt actiunile care nu au numele titularului mentionat in titlu. Conform art. 99 din Legea societatilor comerciale, dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transmite prin simpla traditiune a acestora. In aceste conditii, posesorul de buna credinta al titlului este si proprietarului acestuia. Actiunile la purtator exista numai sub forma materiala, pe suport de hartie.

Actiunile ordinare sunt acelea care confera titularilor lor drepturile stabilite prin lege si actul constitutiv, pe principii de egalitate.

Actiunile preferentiale, cu dividend prioritar, fara drept de vot, sunt emise de catre societate (conform art. 95 din Legea 31/1990) si confera titularului lor urmatoarele drepturi:

○ dreptul la un dividend prioritar, prelevat asupra beneficiului distribuabil al exercitiului financiar, inaintea oricarei alte prelevari;

○ drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a participa si de a vota in temeiul acestor actiuni in adunarile generale ale actionarilor, cum ar fi: dreptul la informare, dreptul de a participa la distribuirea rezervelor asupra bunurilor rezultate din lichidare.

Aceste actiuni au aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare si pot fi nominative sau la purtator. Actiunile cu drept prioritar nu pot sa reprezinte mai mult de un sfert din capitalul social. Legea nr. 31/1990, prin art. 92, stabileste urmatoarele conditii si totodata reguli de emitere a actiunilor:

▪ actiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea nominala;

▪ capitalul social nu va putea fi majorat si nu se vor putea emite noi actiuni pana nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedenta;

▪ actiunile neplatite in intregime sunt intotdeauna nominative;

▪ actiunile se pot emite numai dupa inmatricularea societatii;

▪ se pot emite titluri cumulative pentru mai multi actionari, cand acestea sunt emise sub forma materiala.

Potrivit art. 93, pct 2 din Legea societatilor comerciale, actiunea va cuprinde:

▪ denumirea si durata societatii;

▪ durata actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care se afla inmatriculata sociatatea si numarul Monitorului Oficial al Romaniei, partea a IV-a, in care s-a facut publicarea;

▪ capitalul social, numarul actiunilor si numarul de ordine, valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate;

▪ avantajele acordate fondatorilor.

Pentru actiunile nominative se vor mai mentiona: numele, prenumele si domiciliul actionarului, persoana fizica, denumirea, sediul si numarul de inmatriculare al actionarului, persoana juridica.

In ceea ce priveste transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor, cesiunea actiunilor, trebuie avut in vedere faptul ca aceasta cunoaste un regim diferit, dupa cum actiunile sunt nominative, la purtator sau sunt vandute prin oferta publica de catre actionari. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor emitentului, subscrisa decedent si de cesionar sau de mandatarul lor si prin mentiunea facuta pe actiune.

Actiunile pot forma obiectul dreptului de gaj. Gajarea actiunilor se face prin declaratia data de titularul lor, in forma autentica, sau prin inscris sub semnatura privata, in care se vor mentiona cuantumul datoriei, valoarea si categoria actiunilor gajate. Societatea nu poate dobandi propriile sale actiuni, nici acorda imprumuturi sau avansuri asupra lor, in afara de cazul in care adunarea generala a actionarilor hotaraste astfel, prin votul actionarilor care detin doua treimi din capitalul social.

2. OBLIGATIUNILE

O societate isi poate procura banii, atunci cand are nevoie de un capital suplimentar, folosind mai multe procedee. Societatea isi poate majora capitalul social printr-o emisiune de noi actiuni. Aceasta presupune insa acoperirea completa a actionarilor din emisiunea precedenta, iar marirea numarului de actionari, conduce la o micsorare a dividentelor, prin impartirea beneficiilor cu acestia.

Sistemul obligatiunilor este, in conceptia legii, specific societatii pe actiuni.

Obligatiunile, ca si actiunile, sunt valori mobiliare emise de societate. In timp ce actiunile sunt titluri representative ale partilor sociale ce constituie fractiuni ale capitalului social, iar actionarii, in sens larg, sunt membri ai societatii, obligatiunile sunt titluri de credit, fractiuni ale unui imprumut unic cu o anumita valoare nominala, iar obligatarii sunt creditori, ai societatii pentru suma reprezentand valoarea obligatiunii subscrise si dobanzii aferente.

Obligatoriul nefiind asociat, nu are dreptul le dividende si nici la celelalte drepturi pe care le are un actionar, dar nici nu participa la pierderile societatii.

Obligatiunile au fost definite in doctrina ca fiind "titluri de credit emise de societate in schimbul sumelor de bani imprumutate, care incorporeaza indatorarea societatii de a rembursa aceste sume si de a plati dobanzi aferente" . Subscrierea unei obligatiuni este un act civil, pe cand subscrierea unei actiuni este un act de comert.

Alti autori definesc obligatiunile, ca fiind "bunuri incorporale ce apar ca titluri de valoare emise de societatile de capital, in baza carora titularul dobandeste anterior un drept fata de societate, deoarece cel ce le dobandeste practic realizeaza un imprumut al societatii".

* dupa forma emiterii:

○ obligatiuni in forma materiala;

○ obligatiuni pe suport de hartie.

* dupa modul cum circula:

○ obligatiuni nominative;

○ obligatiuni la purtator.

* dupa natura dreptului pe care-l confera:

○ obligatiuni oridnare;

○ obligatiuni cu prima;

○ obligatiuni cu loturi.

Obligatiunile nominative sunt cele care cuprind mentiuni de identificare a titularului si pot fi transmise prin cesiune, similar actiunilor, in timp ce obligatiunile la purtator, nu cuprind acele mentiuni si se transmit prin simpla traditiune materiala.

Obligatiunile ordinare sunt cele care nu confera alte drepturi decat dreptul la restituirea valorii nominale si a unei dobanzi. Obligatiunile cu prima care se emit sub valoarea nominala, respectiv se cumpara de catre subscriitor sub valoarea lor nominala, diferenta fiind prima acordata pentru a se vinde mai usor obligatiile pe piata. Obligatiile cu loturi sunt acele obligatiuni care, o data cu amortizarea lor, prin tragere la sorti, confera uneori titularului si dreptul la o suma suplimentara stabilita anticipat de societate si anuntata public.

Obligatiunea are in comun cu actiunea urmatoarele caractere:

negociabilitatea si indivizibilitatea fata de societate;

- felurile titlurilor: la purtator si nominative;

- modalitatile de transmitere a titlurilor: prin simpla traditie in cazul titlurilor la purtator si prin mentiunea facuta pe obligatiune in cazul titlurilor nominative.

Competenta de a hotara emiterea de obligatiuni nu trebuie sa depaseasca ¾ din capitalul varsat, dar si existent, conform celui din urma bilant, contabil aprobat.

Ptrivit art. 93, alin. 1 din Legea 31/1990 valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica decat 0,1 lei.

Valoarea nominala a obligatiunilor convertibile in actiuni va trebui sa fie egala cu cea a actiunilor. Obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie o valoare egala si acorda posesorilor lor drepturi egale (art. 94, alin. 1, din Legea nr 31/1990).

Orice oferta publica de acest fel, necesita, sub sanctiunea nulitatii sale absolute, inainte de publicarea prospectului sau, autorizarea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (art. 25 din Legea nr. 25/1994).

Prospectul de emisiune trebuie sa cuprinda obligatoriu anumite mentiuni:

denumirea, obiectul de activitate, sediul si durata societatii;

- capitalul social si rezervele;

- data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a incheierii de inregistrare si modificarile ce s-au adus actului constitutiv;

- situatia patrimoniului social dupa ultimul bilant contabil;

- categoriile de actiuni emise de societate;

- suma totala a obligatiunilor care au fost emise anterior si a celor care urmeaza a fi emise, modul de rambursare valoarea nominala a obligatiunilor, dobanda lor, indicarea daca sunt nominative sau la purtator, precum si indicarea daca sunt convertibile dintr-o categorie in alta, ori in actiuni;

- sarcinile ce le greveaza imobilele societatii;

- data la care a fost publicata hotararea adunarii generale extraordinare care a aprobat emiterea obligatiunilor.

Adunarea generala a obligatarilor va fi convocata la cererea unui numar de detinatori care sa reprezinte a patra parte din titlurile emise si nerambursate sau la cererea reprezentantilor detinatorilor de obligatiuni daca au fost numiti. Cheltuielile ocazionate de convocare vor fi suportate de societatea emitenta.

Adunarea generala se convoca ori de cate ori este nevoie, dar cel putin o data pe an. Termenul de intrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocarii. Convocarea va fi publicata in Monitorul Oficial si intr-unul din ziarele raspandite din localitatea in care se afla sediul societatii sau cea mai apropiata localitate. Convocarea va cuprinde locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi cu aratarea explicita a tuturo problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii.

Adunarea obligatarilor are, urmatoarea competenta:

a) de a numi un reprezentant al detinatorilor de obligatiuni si unul sau mai multi supleanti, fixandu-le remuneratia; acestia au dreptul de a-i reprezenta fata de societate si in justitie; ei nu pot lua parte la administrarea societatii emitente, dar vor putea asista la adunarile sale generale;

b) de a indeplini toate actele de supraveghere si de aparare a intereselor lor comune sau de a autoriza un reprezentant cu indeplinirea lor;

c) de a constitui un fond pentru a face fata cheltuielilor necesare apararii drepturilor lor, ce va fi luat din dobanzile cuvenite detinatorilor de obligatiuni, iar adunarea generala va stabili totodata regulile pentru gestiunea acestui fond;

d) de a face opozitie la orice modificare a statutului societatii sau a conditiilor imprumutului prin care s-ar putea aduce o atingere a drepturilor detinatorilor de obligatiuni;

e) de a se pronunta asupra emiterii de noi obligatiuni.

Toti detinatorii de obligatiuni au dreptul de a participa la adunarea generala, personal sau prin mandatar. In virtutea legii, hotararile adunarii generale, adoptate de obligatari in conditiile legii sunt obligate pentru toti obligatarii, atat pentru cei prezenti care au votat impotriva cat si pentru cei absenti.

ACTIONARII. ATRIBUTII SI RESPONSABILITATI

Actionarul este un membru al societatii pe actiuni, detinatorul unui titlu negociabil, prin a carui transmitere se produc permanente transformari in componenta structurala a societatii.

Drepturile actionarilor sunt guvernate de doua principii: principiul egalitatii intre actionari, derivate din egalitatea de valoare a actiunilor, si principiul indivizibilitatii actiunilor, in sensul ca o singura si aceeasi persoana trebuie sa valorifice drepturile aferente actiunilor, chiar daca acestea sunt proprietatea mai multor persoane.

Drepturile actionarilor se pot clasifica in: drepturi nepatrimoniale si drepturi patrimoniale.

Drepturile patrimoniale ale actionarilor sunt:

1. Dreptul la dividende. Potrivit art. 67 din Legea societatilor comerciale, cota parte din beneficii ce se va plati fiecarui actionar se numeste dividend.

2. Dreptul asupra rezervelor. Din beneficiile societatii se va prelua in fiecare an o cota de cel putin 5%, pentru formarea fondului de rezerva, pana ce aceasta va atinge minim a 5-a parte a capitalului social. Fondul de rezerva mai cuprinde si excendentul obtinul din vanzarea actiunilor la un curs mai mare decat valoarea nominala, daca acest excedent nu este intrebuintat la plata cheltuielilor de emisiune sau nu este destinat amortizarii.

Dreptul asupra bunurilor rezultate din lichidare;

4. Dreptul de a instraina actiunile;

5. Dreptul de a cere informatii asupra gestiunii societatii. In cadrul sedintelor generale, de cel    mult 2 ori in cursul unui exercitiu financiar, se pot cere pe cheltuiala lor, copii legalizate dupa acesta.

6. Dreptul de a cere, individual sau impreuna cu mai multi actionari, instantei sa desemneze unul sau mai multi experti, insarcinati sa analizeze anumite operatiuni din gestiunea financiara.

Drepturile nepatrimoniale ale actionarilor sunt:

○ dreptul de a participa la Adunarea generala;

○ dreptul la vot in Adunarile generale, proportional cu numarul actiunilor posedate de acestia;

○ drepturile minoritatii de actionari;

○ dreptul de a cere administratorilor convocarea Adunarii generale;

○ dreptul de a cere instantei desemnarea expertilor;

Obligatiile actionarilor sunt:

○ obligatia de a varsa aportul, potrivit angajamentului lor;

○ obligatia de a respecta prevederile actului constitutiv si hotararile Adunarii generale;

○ obligatia de a suporta pierderile sociale pana la concurenta aportului sau.

4. ADUNAREA GENERALA A ACTIONARILOR

Legea Societatilor comerciale, prevede imperativ existenta a trei organe cu atributii specifice in functionarea societatii pe actiuni, in realizarea obiectului de activitate al acesteia si al scopului fixat prin actele constitutive:

○ adunarea generala a actionarilor, organ colectiv care exprima vointa sociala;

○ administratorii, organ de gestiune si de executare a hotararilor adunarii generale;

○ cenzorii, organ de control al actelor de gestiune.

Le nivelul acestor organe se produce un transfer selectiv de atributii. Ca importanta, intaietatea pe scara ierarhica are adunarea generala a actionarilor.

Adunarea generala va fi convocata de administratorii (art. 117 din legea societatilor comerciale), sau in mod exceptional de catre cenzorii, mandatari judiciari, lichidatori, ori de cate ori va fi nevoie, in conformitate cu dispozitiile actului constitutiv.

Instiintarea de convocare va fi publicata in Monitorul Oficial si in unul dintre ziarele de larga raspandire in localitatea in care se afla sediul societatii, sau din localitatea cea mai apropiata, daca in localitatea sediului societatii nu exista un ziar local.

Daca toate actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta, potrivit legii, prin scrisoare recomandata sau daca actul constitutiv permite, prin scrisoare simpla, expediata cu cel putin 30 de zile inainte de data tinerii adunarii.

Convocarea cuprinde:

● locul si data tinerii adunarii, cu indicarea orei;

● ordinea de zi, cu indicarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii adunarii;

● textul integral al propunerilor pentru modificarea actului constitutiv, cand asemenea propunerii figureaza pe ordine de zi.

Actionarii reprezentand intregul capital social vor putea, potrivit art. 121 din Legea societatilor comerciale, daca nici unul dintre ei nu se opune, sa tina o adunare generala si sa i-a orice hotarare de competenta acesteia, fara respectarea formalitatilor cerute pentru convocarea ei.

Participarea la adunarea generala constituie un drept al tuturor actionarilor si exercitiul lui nu poate fi restrans prin clauze statutare. Nu au dreptul de a participa la adunare, prin exceptie de la regula, titularii actiunilor cu drept de vot prioritar.

Lucrarile adunarilor generale sunt conduse de presedintele adunarii, acesta fiind presedintele consiliului de administratie. In lipsa presedintelui consiliului de administratie, lucrarile vor fi conduse de loctiitorul lui. Legea nu corcumstantiaza persoana loctiitorului. Acesta va fi desigur, persoana desemnata prin actul constitutiv, un alt administrator sau chiar o persoana aleasa de adunarea generala.

Adunarea generala va alege, dintre actionarii prezenti, unul pana la trei secretari care vor face si intocmi lucrarile specifice de secretariat (art. 128, alin. 2). Scretarii adunarii generale vor verifica: lista de prezenta a actionarilor, indicand capitalul social pe care il reprezinta fiecare, procesul verbal intocmit de cenzori pentru constatarea numarului actiunilor depuse, indeplinirea tuturor formalitatilor cerute de lege si de actul constitutiv pentru tinerea adunarii generale.

Categorii de Adunari Generale ale Actionarilor

1. Adunarea generala constitutiva este adunarea acceptantilor care aproba, in conditiile legii actul constitutiv.[11]

2. Adunarea generala ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 4 luni de la incheierea exercitiului financiar. In afara de dezbaterea altor probleme inscrise la ordinea de zi, adunarea generala ordinara este obligata:

- sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale, pe baza rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditorilor financiari, si sa fixeze dividendul;

- sa aleaga pe administratori si cenzori;

- sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs administratorilor si cenzorilor, daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv;

- sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor;

- sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe exercitiul financiar urmator;

- sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale societatii.

Adunarea ordinara are in competenta discutarea faptelor reclamate de actionarii reprezentand ¼ din capitalul social, precum si probleme invocate de actionarii reprezentand a zece-a parte din capitalul social sau o cota mai mica, daca in contractul de societate se prevede astfel.

Pentru validarea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social reprezentat in adunare, daca in actul constitutiv sau in lege nu prevede o majoritate mai mare.

Adunarea generala extraordinara se intalneste de cate ori este necesar pentru a lua o hotarare de competenta sa, nefiind obligatoriu de a se intruni, ca in cazul adunarii generale ordinare, de cel putin o data pe an.

Potrivit art. 113 din Legea societatilor comerciale, adunarea generala extraordinara are competenta exclusiva si obligatorie sa hotarasca:

- schimbarea formei juridice a societatii;

- mutarea sediului societatii;

- schimbarea obiectului de activitate al societatii;

- infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, prezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul consitutiv nu se prevede altfel;

- prelungirea duratei societatii;

- majorarea capitalului social;

- reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni;

- fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii;

- dizolvarea anticipata a societatii;

- conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;

- conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni;

- emisiunea de obligatiuni;

- oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.

Pentru validarea deliberarilor adunarii generale extraordinare, cand actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare la prima convocare, prezenta actionarilor reprezentand ¾ din capitalul social, iar hotararile sa fie luate cu votul unui numai de actionari care sa reprezinte cel putin ½ din capitalul social si la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand jumatate din capitalul social, iar hotararile sa fie luate cu votul unui numai de actionari care sa reprezinte cel putin 1/3 din capitalul social.

4. Adunarea speciala este constituita din titularii fiecarei categorii de actiuni, care se reunesc in conditiile stabilite de actul constitutiv. Dreptul de a participa la aceste adunari il are orice titular al unei asemenea actiuni. Regulile comune adunarii generale privind convocare, cvorumul si modul de desfasurare se aplica si adunarilor speciale.

5. CONSILIUL DE ADMINISTRATIE

Potrivit art. 137 din legea societatilor comerciale, societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori, temporar si revocabil. Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Poate fi administrator, atat o persoana fizica cat si o persoana juridica.

Numirea administratorilor, persoane fizice sau juridice are loc chiar in momentul constituirii societatii. In cazul modalitatii simultane de constituire a societatii pe actiuni, numirea administratorilor se face potrivit art. 8 din Legea nr. 31/1990 (modificata), prin actul constitutiv. Cand societatea se constituie prin subscriptie publica, prerogative numirii administratorilor revine, adunarii constitutive.

In cursul vietii sociale, numirea administratorilor este de competenta adunarii generale ordinare (art. 111, alin. 2 din Legea 31/1990). Administrarea societatii comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, sau este asociat si detine cel putin o jumatate din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, se face de catre persoana fizice sau juridice, romani sau straini, in baza unui contract de administrare.

Selectia administratorilor, in vederea incheierii contractelor de administrare este de competenta adunarii generale a actionatilor, conform ar. 1 din O.U.G. nr. 49/1991.

Activitatea necorespunzatoare al administratorului atrage raspunderea acestuia si pentru acoperirea eventualelor prejudicii pe care le-ar aduce societatii, legea institue, imperativ, obligatia depunerii unuei garantii banesti pentru administratia sa, inainte de data la care trebuie sa intre in functie. Garantia nu poate fi mai mica decat valoarea a zece actiuni sau decat dublu remuneratiei lunare.

Pentru activitatea desfasurata, administratorii sunt remunerati. Dreptul la remunerare deriva atat din specificul mandatului commercial, acela de a nu fi gratuit (art. 374, alin. 2, Cod commercial) cat si din dispozitiile Legii societatilor comerciale, care desi nu sunt prea lamuritoare, constituie repere in concretizarea acestui drept.

Administratorii au mai multe obligatiuni legale:

○ de a depune la registru comertului semnatura lor;

○ de a asigura realitatea varsamintelor realizate de asociati, a dividentelor platite, existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale;

○ de a convoca in conditiile legii si a actului constitutiv, adunarea generala (art. 117);

○ de a respecta si realiza dreptul la informare a actionarilor;

○ de a depune in termen de 15 zile de la data adunarii generale, copia bilantului contabil, insotita de contul de profit si pierderi la Administratia financiara, anexand raportul lor, raportul cenzorilor si procesului verbal al adunarii generale (art. 180, alin 1);

○ de a nu vota in calitate de actionar, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor o problema in care persoana sau administratia lor ar fi pusa in discutie;

○ de a se abtine de la orice deliberare privitoare la o operatiune in care, direct sau indirect, au interese contrare intereselor societatii;

○ de a se supune conditiilor care atrag incompatibilitatea sau decaderea lor din functia de administrator, in cazul nerespectarii lor;

○ de a nu intreprinde noi operatiuni in momentul dizolvarii;

○ de a pastra secretul professional cand sunt membrii ai unui consiliu de administratie a unei societati bancare, dezvaluirea acestuia putandu-se face numai in cadrul unei proceduri judiciare.

Astfel, administratorii nu pot sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea unei sau mai multor unitati ale societatii, competenta de decizie cu privire la aceste operatiuni apartinand adunarii generale ordinare. Administratorii nu pot hotara nici cu privire la acele acte care au drept consecinta modificarea actului constitutiv. In aceste situatii, competenta exclusiva apartine adunarii extraordinare.

Odata ce s-au stabilit obiectivele societatii, consiliul trebuie sa impuna asumarea raspunderii de catre echipa manageriala fara interferente inoportune cu prerogativele administrative. Asa cum organismele parlamentare pot paraliza autoritatea executivului prin tendinta de a-ti asuma functiile celuilalt, in acelasi mod, consiliile de administratie pot impiedica managementul, impunandu-si prerogativele sale.

Consiliul de administratie reprezinta cea mai directa forma de administrare si conducerea a societatii pe actiuni. O structura eficienta a consiliului ar trebui sa poata rezolva problemele societatii fara a recurge la oricare alta forma de administrare si conducere.

Convocarile pentru consiliul de administratie vor cuprinde, potrivit legii, locul unde se va tine sedinta, data respectiva ora intrunirii si ordinea de zi. La sedintele consiliului de administratie vor fi convocati toti administratorii. Absenta nejustificata la aceste intruniri, poate constitui un motiv de revocare a administratorului si mai mult, prezenta intr-o atitudine de dezinteres ar putea atrage raspunderea lui pentru rezultatele proaste ale afacerilor inregistrate in societate. Prezenta administratorilor poate fi asigurata de personal sau printr-un reprezentant care nu poate fi decat un administrator.

La sedintete consiliului de administratie vor fi convocati si cenzorii (art. 146 din Legea societatilor comerciale). Cenzorii participa la sedintele consiliului de administratie, dar fara drept de vot.

Administratorul are drept de actiune limitat, si li se interzice actiunea in anularea a hotararii adunarii generale, cu privire la revocarea lor din functie, in schimb administratorul ar putea sa introduca o actiune impotriva adunarii generale, care in mod abuziv l-a revocat din functie, provocandu-i astfel un prejudiciu, de aceasta data actiunea administratorului functionand in conditiile dreptului comun.

Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile si sarcinile sale, unui comitet de directie, care nu este un organ cu existenta obligatorie in structura organizatorica a conducerii unei societati, ci una facultativa. Membrii comitetului de directie se aleg dintre administratori, si sunt indreptatiti la o remuneratie. Raportul juridic care se stabileste intre consiliul de administratie si membrii comitetului e directie are configuratia juridica a unui submandat, care este temporar si nu poate depasi durata mandatului administratorilor.

Comitetul de directie este colegial si conform legii el trebuie sa se intalneasca cel putin o data pe saptamana, la sediul societatii. Deciziile acestuia se iau cu majoritate absoluta a membrilor sai. Votul va fi numai personal, ceea ce presupune prezenta fizica a directorilor la sedinta. Continutul deliberarilor in sedintele comitetului de directie va fi consemnat in registrul de deliberari.

Pretedintele este numit pentru o durata care nu poate depasi durata mandatului sau de administrator.

Pretedintele poate fi revocat oricand de catre consiliul de administratie. Daca presedintele a fost numit de adunarea generala, va putea fi revocat numai de aceasta.

Presedintele coordoneaza activitatea consiliului si raporteaza cu privire la aceasta adunarii generale a actionarilor. El vegheaza la buna functionare a organelor societatii.

Presedintele va avea cel putin aceleasi atributii ca si administratorul: temporar, reeligibil si revocabil. Presedintele consiliului de administratie este un real organ al societatii comerciale pe actiuni, dupa caz, cu dubla functie: presedinte al consiliului de administratie si director general al comitetului de directie..

In calitate de presedinte a consiliului de administratie, el prezinta consiliul de administratie, convoca adunarile generale ale actionarilor si pe cele ale consiliului si participa ca factor de decizie la actele de administrare interna a societatii.

In calitate de director general, reprezinta societatea in raporturile cu terti, conduce unitatile de productie, incheie contracte de munca, selecteaza personalul si isi asuma responsabilitati, functia de director general presupunand un anumit grad de independenta in luarea deciziilor.

Directorul executiv este un functionar al societatii, un salariat angajat cu contract de munca, cu atributii determinate intr-un sector de activitate, el fiind dupa caz si director administrativ. Directorii executivi nu pot fi administratori, membrii ai comitetului de directie, cenzori sau asociati, cu raspundere nelimitata in alte societati comerciale concurente sau avand acelasi obiectiv, si nici nu pot exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altor persoane, fara autorizarea consiliului de administratie.

Incalcarea obligatiilor contractuale sau legale atrage, potrivit Legii societatilor comerciale, raspunderea administratorilor, civila sau penala dupa caz.

Cand sunt doi sau mai multi administratori, raspunderea lor este solidara, fata de societate pentru: realitatea varsamintelor realizate de asociati, existenta reala a dividentelor platite, existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale, stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun.

Legea prevede anumite situatii in care administratorii raspund si pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale altor persoane. Fata de societate trebuie sa raspunda persoanele vinovate de producerea prejudiciului si in subsidiar, administratorii. Raspunderea administratorilor are un caracter subsidiar si un rol de garantie si nu poate inlocui raspunderea persoanelor care au savarsit faptele cauzatoare de prejudicii.

Directorii axclusivi sunt raspunzatori fata de societate si fata de terti, ca si administratorii, raspunderea lor fiind civila: contractuala sau delictuala, dupa caz, iar nu materiala, desi sunt incadrati cu contract de munca. Legea instituie raspunderea solidara nu numai intre administrarorii in functie, dar si intre acestia si predecesorii lor imediati, daca, avand cunostinta de neregularitatile savarsite de ei, nu le denunta cenzorilor. Actiunea in raspunderea contra administratorilor apartine adunarii generale ordinare, si se prescrie in termenul general de trei ani, cursul acestuia incepand de la data cand organele de control (cenzorii) au cunoscut sau trebuia sa cunosasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.

Hotararea adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv poate fi atacata in justitie in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, de oricare dinte actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul verbal al sedintei.

6. COMITETUL DE DIRECTIE SI FUNCTIONARII SOCIETATII

Alaturi de consiliul de administratie, legea romana recunoaste si posibilitatea numirii unui al doilea organ colegial, respectiv comitetul de directie, caruia consiliul de administratie il poate delega o parte din atributiile si prerogativele sale.

Consiliul de administratie poate sa delege numai o parte din atributiile sale comitetului de directie si nici decum totalitatea acestor atributii. Cum legea nu distinge in mod expres care sunt atributiile comitetului de directie, rezulta ca consiliul de administratie poate delega oricare dintre atributiile proprii, cu conditia de a mai pastra si pentru sine o parte din atributii ca atributii exclusive.

Membrii comitetului de directie sunt, la radul lor administratori, deoarece comitetul de directie se alege din randul membrilor consiliului de administratie. O data cu alegerea comitetului de directie, consiliul de administratie stabileste si remuneratia la care au dreptul membrii comitetului. Cu toate acestea, decizia consiliului de administratie cu privire la remunerarea membrilor comitetului de directie este supusa unei ratificari ulterioare a adunarii generale.

Prin exceptie, o asemenea aprobare nu este necesara atunci cand actul constitutiv al societatii este prevazuta o limita maxima pentru remuneratia membrilor comitetului de directie, iar consiliul de administratie a stabilit o remuneratie ce nu depaseste aceasta limita.

Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al unei altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune. Prin aceasta reglementare s-a urmarit limitarea cumulului in cazul administratorilor si celorlalti functionari ai societatii, tocmai pentru a se asigura astfel respectarea obligatiei de fidelitate a acestora fata de societate pe care o reprezinta.

Deliberarile comitetului de directie se inregistreaza intr-un registru special, care urmeaza a fi prezentat in cadrul fiecarei sedinte a consiliului de administratie. Astfel, consiliul de administratie pastreaza un pemanent control asupra activitatii organismului caruia i-a delegat o parte din atributiile sale, atributii ce urmeaza a fi exercitate intre sedintele consiliului de administratie si evidentiate in cuprinsul registrului de deliberari.

Functionarii societatii sunt conform legii, directorii executivi ai societatii, carora le revine sarcina de a realiza operatiunile curente ale societatii.

Numirea functionarilor societatii este de competenta consiliului de administratie. Norma legala are un caracter dispozitiv, prin actul constitutiv al societatii existand posibilitatea acordarii prerogativei de numire a functionarilor societatii si catre un alt organism.

Functionarul societatii este un salariat al acesteia, a carui activitate se desfasoara in baza unui contract de munca ce presupune acordul de vointa al partilor ce il incheie. Contractul de munca al functionarului are in vedere felul muncii prestate de salariat in baza profesiunii de baza pe care o detine, iar functia de conducere (director executiv) rezulta din numirea dispusa de consiliul de administratie.

Directorii executivi nu vor putea fi membri in consiliul de administratie si comitetul de directie al societatii, legea stabilind o astfel de incompatibilitate intre calitatea de director executiv si cea de administrator. Functionarii societatii sunt raspunzatori fata de societate si de terti, ca si administratorii, pentru indeplinirea indatoririlor lor, conform legii.

7. CENZORII - ORGAN DE CONTROL

Structura organizatorica a societatii pe actiuni include si un program de control al gestiunii societatii: cenzorii.

In timp ce adunarea generala are functia de elaborare a vointei sociale, administratorii, de concretizare a cesteia prin administrarea si gestiunea societatii, in limita realizarii obiectului social, cenzorii controleaza si supravegheaza respectarea legalitatii in actele de gestiuni.

Cenzorii nu sunt un organ de decizie. Ei verifica numai daca cei abilitati sa faca acte juridice respecta legea. Verificarile lor nu sunt pur contemplative. Ele se finalizeaza in rapoarte, prin intermediul carora cenzorii informeaza pe actionari, in adunarile generale sau pe administratori, in sedintele consiliului de administratie cu cele constatate. In situatii exceptionale, sunt abilitati si obligati sa convoace adunarea generala, iar atunci cand se impune, impreuna cu administratorii, sa numeasca un adminstrator provizoriu.

Natura obligatiilor pe care le au de indeplinit reclama o specializare a cenzorilor, mai cu seama in domeniul contabil si economic. Totodata, trebuie sa fie informari si cu privire la specificul obiectului de activitate al societatii, pentru a putea aprecia oportunitatea unor acte juridice cum ar fi, de pilda, contractele de vanzare - cumparare, de credit, etc., incheiate de societate.

Exista doua variante de abordare a statutului cenzorilor, in legislatiile comerciale: a controlului exercitat de cenzorii interni, actionari ai societatii inprincipiu, in baza unor raporturi de mandat si a controlului exercitat de cenzrorii externi, specialisti, persoane straine de societate, retriburii in baza unei conventii de prestari servicii, de regula.

Legea nr 31/1990 a adoptat ca regula, sistemul controlului intern, cenzorii fiind alesi si revocati in adunarea generala, iar in anumite cazuri speciale si pe cel extern. La momentul constituirii, in societati pe actiuni cu constituire simultana, numirea cenzorilor se face prin actul constitutiv, iar in societatile prin subscriptie publica, cenzorii sunt numiti de adunarea constitutiva.

Majoritatea cenzorilor trebuie sa fie cetateni romani. Cel putin unul dintre cenzorii numiti trebuie sa fie contabil autorizat, in conditiile legii sau expert contabil. Cu exceptia cenzorilor contabili, care pot fi straini de societate, ceilalti cenzori trebuie sa fie actionari. Nu pot fi cenzori contabili, care pot fi straini de societate, ceilalti cenzori trebuie sa fie actionari. Nu atributii de control in Ministerul Finantelor Publice sau alte institutii publice, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege.

Cenzorii sunt obligati, ca si administratorii, sa depuna o garantie, inainte de data la care trebuie sa intre in functie.

Potrivit art 161 din Legea nr. 31/1990, nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor: rudele sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv, sau sotii administratorilor; persoanele care primesc, sub orice forma, pentru alte functii decat cea de cenzori, un salariu sau o renumeratie de la administratorii sau de la societate; persoanele carora le este interzisa functia de administratori.

Societatea pe actiuni va avea trei cenzori si tot atatia supleanti. Prin actul constitutiv nu se poate stabili un numar mai mare. Si intr-un caz si in celalalt, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. (art. 159, alin. 1 din Legea nr. 31/1990).

Cenzorii au dreptul de a se informa. Dreptul de informare al cenzorilor este corelativ obligatiei administratorilor de a le prezenta o situatie despre mersul operatiunilor societatii si de a le asigura accesul la documentele si evidenta societatii. In conditiile legii, cenzorii au dreptul la o remuneratie si alte avantaje.

Un alt grupaj de obligatii vizeaza informarea actionarilor si a administratorilor. Informarea administratorilor de catre cenzori se realizeaza prin rapoartele prezentate de ei la adunarile generale ordinare si extraordinare, cand acestea se intrunesc pentru: aprobarea bilantului contabil, majorarea capitalului social, reducerea capitalului social, fuziune etc.

Informarea administratorilor de catre cenzori se va face cu ocazia participarii lor la sedintele consiliului de administratie. Potrivit legii, cenzorii vor aduce la cunostinta administratorilor neregulariltatile constatate in administratie si incalcarile dispozitiilor legale si statutare de care au luat cunostinta. Cenzorii au obligatia de a pastra secretul profesional.

Raspunderea civila a cenzorilor. Indinderea si efectele raspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului (art. 161 din legea 31/1990). Nerespectarea obligatiilor prevazute de art. 73, atrage raspunderea solidara a cenzorilor. Daca au contribuit la ajungerea societatii la incetare de plati, cenzorii raspund patrimonial, in conditiile art. 123 din legea nr. 64/1995 pentru faptele prevazute de acest tect.

Raspunderea penala a cenzorilor. Cenzorii raspund penal, daca sunt intrunite conditiile legii, cand, in rapoartele lor, prezinta cu rea credinta fapte neadevarate asupra conditiilor economice ale societatii, sau le ascund, in totalitate sau in parte.

8. SITUATIILE FINANCIARE ANUALE SI REGISTRELE SOCIETATII

8.1. Registrele societatii

Art. 177 din legea nr. 31/1990 prevede ca, in afara de evidentele prevazute de lege, societatea pe actiuni trebuie sa tina, prin grija consiliului de administratie, a comitetului de directie sau a cenzorilor, dupa caz, registrele si situatiile financiare.

Potrivit dispozitiilor legale, societatea trebuie sa tina urmatoarele registre:

1. Registrul actionarilor societatii care arata, dupa caz, numele, prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul actionarilor cu actiuni nominative si versamintele facute in contul actiunilor, evidenta valorilor mobiliare emise de o societate detinuta public, tranzactionate pe o piata reglementata, va fi tinuta de o societate de registru autorizata de Comisia Nationala a Valorilor mobiliare, conform OUG nr. 28/2002, aprobata si modificata prin Legea 525/2002 cu modificarile si completarile ulterioare;

2. Registrul sedintelor si deliberarilor adunarii generale care cuprinde procesele verbale incheiate de catre secretarii desemnati in adunarea generala si care constata indeplinirea formalitatilor de convocare, data si locul adunarii, prezenta actionarilor, numarul actiunilor, dezbaterile in rezumat, hotararile luate, iar, la cererea actionarilor, deliberarile facute de ei in sedinta;

Registrul sedintelor si deliberarilor consiliului de administratie;

4. Registrul deliberarilor si constatarilor facute de cenzori in exercitarea mandatului;

5. Registrul obligatiunilor, care va arata totalitarea obligatiunilor emise si a celor nominative.

Conform art. 178 din Legea 31/1990, administratorii sau, dupa caz, societatile de registru independente sunt obligate sa puna la dispozitia actionarilor si a oricaror persoane interesate registrele actionarilor si sa elibereze la cerere, pe cheltuiala acestora copii. De asemenea, sunt obligate sa puna la dispozitia actionarilor si a detinatorilor de obligatiuni registrul sedintelor si deliberarilor adunarii generale si registrul obligatiunilor.

Registrul actionarilor si registrul obligatiunilor pot fi tinute nu numai manual, ci si in sistem computerizat. Din art. 23 al Legii contabilitatii rezulta ca si celelalte registre obligatorii pot fi tinute in forma computerizata, cu conditia de a asigura respectarea normelor contabile, stocarea, pastrarea sub forma suportilor tehnici si controlul datelor inregistrate in contabilitate.

8.2. Organizarea contabilitatii societatii comerciale

Contabilitatea societatii comerciale este organizata si condusa in conformitate cu dispozitiile legii nr. 82/1991, legea contabilitatii.

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine persoanei care are obligatia gestionarii patrimoniului, si anume, administratorilor.

Principalele registre ce se folosesc in contabilitate sunt:

1.Registrul jurnal este registrul in care se inscriu zilnic operatiunile comerciale, tot ce primeste si plateste societatea sub orice titlu;

2. Registrul inventar cuprinde inventariile efectuare in cazurile si la termenele prevazute de lege;

Registrul cartea mare este registrul de fonduri personificate, cu contabilitatea in partida dubla, inregistrarile facandu-se sistematic.

Registrul jurnal este potrivit art. 114 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, un document contabil obligatoriu in care se inregistreaza prin articole contabile, in mod cronologic, operatiunile patrimoniale, prin respectarea succesiunii documentelor dupa data de intocmire sau de intrare a acestora in unitate.

Registrul inventar (art. 115 din Regulament) este un document contabil obligatoriu, in care se inregistreaza toate elementele patrimoniale de activ si pasiv, grupate in functie de natura lor, conform posturilor din bilantul contabil, inventariate potrivit normelor legale.

Registrul "cartea mare" (art. 116 din Regulament) este un document contabil obligatoriu in care se inscriu lunar, direct sau prin regrupare de conturi corespondente, inregistrarile efectuate in registrul jurnal, stabilindu-se situatia fiecarui cont, respectiv soldul initial, rulajele debitoare, rulajele creditoare si soldurile finale.

Aceste registre sunt, in principiu obligatorii. Registrele contabile trebuie sa fie tinute in mod regulat, in asa fel incat ele sa poata permite in orice moment identificarea si controlul operatiunilor comerciale efectuate.

Administratorii au obligatia ca, cel putin cu o luna anterior datei stabilite pentru desfasurarea adunarii generale, sa prezinte cenzorilor sau auditorilor financiari, situatia financiara anuala pentru exercitiul financiar precedent, impreuna cu raportul lor si documentele justificative.

Administratorii trebuie sa prezinte cenzorilor, cu cel putin o luna inainte de ziua stabilita pentru sedinta adunarii generale, bilantul exercitiul financiar precedent, cu contul de profit si pierderi, insotit de raportul lor si de documentele justificative.

Bilantul este situatia patrimoniala a unui comerciant la un moment dat, asa cum rezulta din compararea activului si pasivului infatisat prin soldurile totalitatii conturilor.

Cenzorii sunt obligati sa verifice daca bilantul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si in corcondanta cu registrele, daca acestea din urma sunt regulat tinute si daca evaluarea patrimoniului s-a facut conform regulilor stabilite pentru intocmirea bilantului contabil.

Dupa aprobarea bilantului de adunarea generala ordinara a actionarilor, o copie a acestuia, impreuna cu contul de profit si pierderi, cu raportul administratorilor si cenzorilor si procesul verbal al adunarii generale, vor fi depuse, de administratori in termen de 15 zile, la administratia financiara.