INFIINTAREA, AMPLASAREA, FUNCTIONAREA SI DIZOLVAREA FIRMEI

INFIINTAREA, AMPLASAREA, FUNCTIONAREA SI DIZOLVAREA FIRMEI

Infiintarea firmei, in conditiile economiei de piata, trebuie sa constituie, pe de o parte, un act de curaj impotriva unui risc, iar, pe de alta parte, trebuie sa constituie si un act de analiza profunda a cerintelor pietei, a concurentei de piata si a posibilitatilor financiare, materiale si umane de care se dispune sau care pot fi atrase in cadrul afacerii. De regula, initiatorul sau initiatorii unei firme trebuie sa-si elabo-reze un studiu tehnico-economic preliminar, privind fundamentarea noii firme, prin care sa se raspunda la urmatoarele:

.definirea produselor, a bunurilor si serviciilor ce urmeaza a fi executate, care sunt elementele de noutate (tehnice si economice) pe care le aduce;

.care este piata posibila pe care se vor desface produsele si serviciile res-pective, care este nivelul de concurenta si raportul intre cerere si oferta;

.care sunt costurile ce le implica produsele si serviciile respective si care sunt posibilitatile de asigurare a materiilor prime, a materialelor si la ce preturi;

.ce rezultate economico-financiare se asigura prin confruntarea pe piata a costurilor de productie cu pretul de vanzare, profitul si nivelul de rentabilitate;

.stabilirea formei juridice ca tip de firma, tinand seama de conditiile existente, dar si de avantajele tipurilor de firme ce se pot constitui.

Pentru intocmirea dosarului de constituire a firmei trebuie tinut cont de urmatoarele:

A) Contractul de societate nu este un documente tipizat, dar care trebuie sa cuprinda: partile asociate prin liber consimtamant si de comun acord; tipul de societate, denumirea si sigla firmei; sediul societatii cu adresa exacta; obiectul de activitate al firmei; valoarea capitalului social si numarul de actiuni sau parti sociale; aporturile in natura ale asociatilor (terenuri, constructii, utilaje etc.) si valoarea acestora; persoana sau grupul de persoane imputernicite pentru reprezentare si adminis-trare; modul de stabilire si distribuire a profitului; localitatile in care firma infiinteaza filiale; durata de functionare si conditiile in care poate avea loc dizolvarea.

B) Statutul societatii este un alt document importat la dosar si care, desi nu are o tipizare, el trebuie sa cuprinda: aproape toate datele din contractul de societate; organul de control si de conducere al societatii; drepturile si indatoririle asociatilor, precum si raspunderile in societate; modificarile ce pot avea loc in forma juridica a tipului de firma si semnaturile asociatilor.

Aceste documente se autentifica la notariat si, in continuare, se deschide contul la banca, se depune capitalul social (de unde se elibereaza o dovada cu depunerea capitalului social). Dosarul se depune la instanta judecatoreasca locala cu o cerere de autorizare, care verifica documentele, legalitatea acestora si cere un aviz consultativ de la Oficiul Registrului Comertului (daca documentele sunt bune, se da sentinta civila definitiva, daca nu, se restituie pentru a se face corecturile necesare). Sentinta ci-vila definitiva, data privind autorizatia de infiintare si functionare determina, in continuare, urmatoarele operatiuni: inmatricularea la Oficiul Registrului Comertului; inregistrarea firmei la administratia financiara si primirea codului fiscal; publicarea sentintei in Monitorul Oficial. Astfel, firma obtine personalitate juridica si poate intra in relatii cu furnizorii, cu clientii si organele statului.

Amplasarea firmei este o problema economica de mare importanta, ceea ce presupune studierea a o multitudine de aspecte cu caracter general, precum si folo-sirea unor criterii economice, dintre care se mentioneaza:

.apropierea de sursele de materii prime, materiale, semifabricate, criteriu ce are pondere importanta pentru intreprinderi din activitatea de prelucrare a lemnului, industria alimentara, prelucrarea minereurilor, anumite industrii chimice;

.apropierea de sursele de combustibil si energie, in special pentru intreprinderi din siderurgie, industria materialelor de constructii, productia de aluminiu, productia de metale neferoase si anumite activitati din industria chimica;

.apropierea de centrele de consum, mai ales pentru intreprinderi din in-dustria alimentara, realizarea prefabricatelor, rafinarii, productia de ingrasaminte chimice;

.apropierea de localitati populate si cu traditie in anumite activitati productive (productie textila, sticla, portelan, incaltaminte, branzeturi, anumite activitati din productia constructiilor de masini);

.incadrarea in complexe, platforme si zone industriale pentru a se obtine avantaje economice substantiale, ca: scaderea necesarului de capital fix, mai ales de cladiri si retele de drumuri, energetice etc.; reducerea costurilor pentru realizarea intreprinderii; cooperarea mai buna cu alte intreprinderi; cresterea sferei de desfacere pe plan local; cresterea posibilitatilor de calificare a salariatilor; colaborare tehnico-stiintifica mai lesnicioasa.

De asemenea, pentru alegerea solutiei optime de amplasare se pot utiliza, in completare, o serie de indicatori (metode) economice, dintre care mentionam: costul total³ si alte metode (metoda triunghiului clasic si a distantei medii; metoda razei de desfacere; metoda analizei indicatorilor economico-financiari; metoda electre).⁴

Functionarea firmelor presupune existenta a mai multor organe, organisme si documente de evidenta a rezultatelor, si anume:

a) Adunarea generala a actionarilor este organul suprem de conducere a unei societati comerciale pe actiuni.⁵

b) Administrarea societatii comerciale se poate face temporar si revocabil. Adunarea Generala numeste si revoca administratorii. Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie (CA). La sedintele CA vor fi invitati si cenzorii.

c) Cenzorii societatii comerciale se aleg la inceput de adunarea generala a actionarilor constitutiva, cu un mandat de trei ani, dupa care pot fi realesi. Cel putin unul din cenzori trebuie sa fie contabil autorizat. Ei sunt obligati sa depuna, in termenul prevazut de lege, a treia parte din garantiile cerute pentru administratori si trebuie sa fie actionari, cu exceptia cenzorilor contabili. Cenzorii sunt remunerati cu o indemnizatie fixa determinata prin actul constitutiv sau de adunarea generala care i-a numit.

d) In afara de evidentele prevazute de lege, societatile pe actiuni trebuie sa tina: un registru al actionarilor si deliberarilor adunarii generale; un registru al sedintelor si deliberarilor consiliului de administratie; un registru al sedintelor si de-liberarilor comitetului de directie; un registru al deliberarilor si constatarilor facute de cenzori; un registru al obligatiunilor, care arata totalul obligatiunilor emise si a celor rambursate, inclusiv existenta obligatiunilor.

Bilantul contabil si Contul de profit si pierderi, impreuna cu raportul adminis-tratorilor si cenzorilor, vor fi depuse la sediul societatii comerciale cu cel putin 15 zile inaintea adunarii generale a actionarilor in vederea consultarii de catre actionari. La societatile comerciale mai trebuie sa existe si Registrele de contabilitate. Principalele registre ce se folosesc in contabilitate sunt: Registrul Jurnal, Registrul Inventar si Registrul Cartea-Mare. Ministerul Finantelor poate excepta folosirea unora din aceste registre de catre unii agenti economici.

Registrele de contabilitate se utilizeaza in stricta concordanta cu destinatia acestora si se prezinta in mod ordonat si completate in orice moment pentru iden-tificarea si controlul operatiunilor patrimoniale efectuate.

Bilantul contabil si Contul de profit si pierderi se intocmesc anual, precum si in situatia fuziunii sau incetarii activitatii agentilor economici. Bilantul contabil se pastreaza in arhiva societatii 50 de ani.

Fuziunea si divizarea firmelor este un fenomen specific economiei moderne si consta in urmatoarele:

3 Pentru stabilirea variantei de amplasare se minimizeaza costul total, care este format din urmatoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli cu transportul produselor finite de la producator la consumator; cheltuieli cu transportul resurselor materiale de la sursele de aprovizionare la producator; cheltuieli cu realizarea productiei; cheltuieli cu investitia pentru realizarea firmei.

4 Vezi, Gh. Cirstea s.a., Economia si gestiunea firmei, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p. 50-55.

5 Adunarea generala a actionarilor poate fi constitutiva, ordinara si extraordinara

.fuziunea se face prin absorbtia unei societati de catre o alta societate sau prin contopirea a doua sau mai multe societati pentru a alcatui o societate noua;

.divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei societati comerciale care isi inceteaza existenta intre doua sau mai multe societati existente sau care iau fiinta.

.holdingul este o societate care detine in mod legal majoritatea actiunilor uneia sau mai multor filiale, care ii confera posibilitatea de a controla activitatea acestora. Prin dreptul de control poate influenta, in conformitate cu interesele sale strategice si tactice celorlalte societati. De obicei, isi asuma responsabilitati in domeniul financiar, de management si de comercializare a produselor.

Dizolvarea societatii comerciale reprezinta incetarea procesului de functio-nare si inceperea lichidarii. Societatea comerciala se dizolva conform Legii 31/1990 prin: trecerea timpului stabilit pentru durata societatii; imposibilitatea realizarii obiectului de activitate a societatii; declararea nulitatii societatii; hotararea adunarii generale a actionarilor; hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice; falimentul societatii; reducerea capitalului social, in cazul pierderii a jumatate din capitalul social.

Lichidarea societatii comerciale cuprinde ansamblul de operatiuni necesare pentru transformarea in numerar a activului, lichidarea pasivului si, in final, partajarea valorilor ramase. Pentru lichidarea si repartizarea patrimoniului social sunt obligatorii urmatoarele reguli: pana la preluarea functiei de administrare de catre lichidatori, administratorii continua mandatul lor; actul de numire al lichidatorilor trebuie depus la Oficiul Registrului Comertului.

Dizolvarea si lichidarea firmelor se pot face pe cale voluntara, cand asociatii cer si sunt de acord, convocand adunarea generala extraordinara, unde se prezinta motivatia si se adopta hotararea ce se consemneaza in registrul de procese verbale ale adunarii asociatilor sau actionarilor. In acest caz se stabileste un lichidator (practician in reorganizare si lichidare), care va inventaria patrimoniul, va efectua bunurile societatii aflate in lichidare, iar din sumele obtinute se vor achita datoriile fata de terte persoane si fata de stat si apoi partea care revine asociatilor, informandu-se, in scris, organismele la care a fost inregistrata societatea. Dizolvarea si lichidarea societatii se poate face si prin decizia organelor judecatoresti in a caror raza de activitate se afla sediul firmei, la cererea oricarui asociat sau la interventia unor furnizori ce nu-si pot incasa drepturile din incapacitatea de plata a firmei. In cele mai dese cazuri, desfiintarea firmei se realizeaza prin faliment. Pana la lichidare, insa, firmele care manifesta simptomul falimentului sunt supuse unor tratamente economico-financiare si juridice speciale, cu scopul de a se salva ce se mai poate. In aceste cazuri, procedeul de lichidare a firmelor se bazeaza pe prevederile Legii 64/1995 (Legea falimentului), realizandu-se urmatoarele faze principale:

.declansarea procedurii judecatoresti de constatarea starii de intrerupere a platii si care se poate face de catre persoanele fizice sau juridice ce au de incasat bani de la firma respectiva sau poate fi autosesizata de catre functionarii tribunalelor. Constatarea ca firma se afla in starea de oprire a platilor se da publicitatii, astfel incat toti partenerii firmei si in special creditorii sa cunoasca starea procedurii judecatoresti;

.perioada de supraveghere dureaza, de obicei, circa 3 luni si are scopul de a da un diagnostic social-economic firmei si a evalua suma datoriei firmei. Supravegherea este facuta de o comisie compusa dintr-un jurist, un administrator al firmei si un reprezentant al creditorilor;

.a doua convocare in fata instantei de judecata dupa perioada de supraveghere, cand se poate constata ca unitatea se poate redresa, atunci se intoc-meste un plan juridic de redresare, situatie in care firma continua sa opereze sub forma existenta sau prin reorganizare sau opriri partiale a unor unitati nerentabile (reducerea de personal etc.).

Daca se constata ca firma nu are sanse de redresare, se ia hotararea de lichidare juridica prin care se angajeaza un lichidator, care face toate analizele patrimoniului, pe baza de inventariere, a datoriilor, iar lichidarea se face prin vanzarea la licitatie, dupa anumite strategii, astfel incat din vanzare sa se poata achita datoriile fata de creditori, iar asociatii sa-si recupereze capitalul total sau partial, dupa reusita licitatiei, dupa care se radiaza din registrul comertului.

Din experienta romaneasca, in lichidari de firme se constata ca peste 90% din firmele ce dau faliment se datoreaza lipsei de manageri competenti, iar din recuperarile prin lichidare se realizeaza cam 30-80% din valoarea capitalului. Se apreciaza ca o lichidare prin care se recupereaza 50% din capital este o lichidare acceptabila.