Mecanismul formarii preturilor in economia de piata

MECANISMUL FORMARII PRETURILOR IN ECONOMIA DE PIATA

1. Mecanismul formarii preturilor.

Din puct de vedere etimologic, cuvantul pret are la origine termenul latin pretium si evoca ideea de apreciere sau de evaluare (estimare).

In sensul cel mai general, termenul pret apare acolo unde are loc un schimb de marfuri, pretul fiind expresia monetara a valorii acestui schimb. Sa presupunem schimbul, in forma naturala a doua produse: A (grau) si B (porumb), respectiv 50 Kg. de grau pentru 100 Kg. de porumb. In momentul schimbului ia nastere un raport de schimb intre cele doua produse.Acest raport de schimb, in care se face abstractie de unitatea monetara, exprima pretul in forma naturala (in unitati cantitative), care este egal cu raportul invers al cantitatilor ce au facut obiectul schimbului respectiv: pretul graului fata de porumb = B/A = 100/50 = 2 Kg. porumb pentru 1 Kg. grau; pretul porumbului fata de grau = A/B = 50/100 = 0,5 Kg. grau pentru 1 Kg. porumb.

Exprimarea grafica a acestui raport se prezinta in figura nr. 2.

FIGURA 2

Reprezentarea grafica a raportului de schimb a doua produse (grau si porumb) in functie de pret

Referitor la mecanismul formarii preturilor se prezinta in sinteza principalele aspecte abordate si elaborate de colectivul de specialisti de la catedra de Finante-Moneda din cadrul Academiei de Studii Economice - Bucuresti, colectivul coordonat de d-na Prof. Univ. Dr. Tatiana Mosteanu, coroborate si cu idei si aprecieri personale ale autorilor acestui curs, inclusiv pe baza unor date din alti autori mentionati in bibliografie.

Formarea si utilizarea preturilor este legata de procesul schimbului, piata fiind conditia existentei si a formarii preturilor. Definirea rolului pietei, a modului de functionare a acesteia trebuie realizata in corelatie cu impactul previziunii si chiar al planificarii, statul fiind sau nefiind implicat, in functie de sistemul social-economic si de tipul de proprietate (publica, privata).

Esentiale pentru categoria economica piata sunt: existenta unor unitati economice autonome, independente unele fata de altele; legaturile directe de vanzare-cumparare intre aceste unitati; existenta pretului liber sau liberalizat, indispensabil in procesul schimbului in care se confrunta permanent cererea si oferta.

La nivel microeconomic (de intreprindere, grup de intreprinderi, de ramura) economia are in conditii de libertate a producatorilor, atat caracteristici de piata, cat si de plan, previziune. Fiecare intreprindere isi elaboreaza planul (programul) propriu, isi stabileste preturile de vanzare, isi gestioneaza liber fondurile, ia decizii cu privire la utilizarea creditelor si cu privire la schimburile interne si internationale.

Pretul reprezinta expresia baneasca a valorii marfurilor, a valorii lor de schimb.

Pentru a elucida problema continutului categoriei economice a pretului este necesar sa abordam valoarea ca fiind o marime abstracta care poate fi explicata atat din punct de vedere obiectiv, definita de caracteristicile intrinseci ale unui bun considerat obtinut prin munca, dar si prin relatiile dintre producatorul si consumatorul bunului, dintre acesta din urma si obiectul material al bunului, precum si a relatiilor dintre acestia si puterea publica, care reprezentant al societat

Conform teoriei obiective, valoarea este data atat de munca incorporata in marfa, cat si de utilitatea marf

Utilitatea, reprezentand gradul de satisfactie pe care il poate obtine consumatorul avand in vedere atat insusirile produsului ca valoare de intrebuintare, dar si cantitatea de unitati de valoare de intrebuintare necesare pentru a asigura satisfactie, este conditia necesara a valorii, desi ea nu constituie masura ei.

In procesul schimburilor de marfuri intervine, deci valoarea de schimb a lucrarilor utile. Aceasta este data de cantitatea de munca necesara pentru obtinerea lor, pe de-o parte si de performantele tehnice - calitative, de raritatea lor, pe de alta parte. Economia politica clasica a subliniat ca munca este singura masura reala care poate servi la aprecierea si compararea valorii tuturor marfurilor. Ea constituie pretul real (natural), iar banii (cantitatea lor) definesc pretul nominal al marf Dar, cum in pretul de vanzare cumparare intervin elemente de acumulare a capitalului (profitul, renta), in realitate, nu mai poate fi vorba de raporturi precise dintre preturile naturale ale marfurilor si continutul lor exprimat in costul muncii, care sunt mult mai complexe.

Conform teoriei subiective a valorii, se apeleaza la valoarea estimativa (apreciata, aproximata) pe care omul o ataseaza diferitelor bunuri dorite, in functie de aptitudinile acestora de a satisface nevoile de consum, calitatea si raritatea lor, dificultatile de procurare de catre consumator. In procesul schimbului, unul din cei doi parteneri asteapta (doreste) mai putin actul de vanzare-cumparare si il constrange pe celalalt sa se apropie de pretul sau, realizandu-se egalizarea valorii muncii lor pentru o unitate din produsul in cauza. Valoarea estimativa medie se transforma in valoare de schimb, ca marime apreciata, exprimata in pretul sau conditia schimbului.

Se poate aprecia ca sustinatorii teoriei obiective a valorii se situeaza pe pozitia ofertantilor, a celor care doresc sa-si acopere prin pret cheltuielile si sa-si asigure obtinerea profitului, avand ca pretext recuperarea muncii incorporate, iar sustinatorii teoriei subiective a valorii se situeaza pe pozitia cumparatorilor, a celor care aprecieaza valoarea de schimb prin utilitatea, raritatea produsului, dar si prin solvabilitatea consumatorilor.

In aprecierea valorii de schimb a marfurilor asemenea elemente se regasesc in raportul liber exprimat dintre oferta si cerere. Preturile se formeaza ca rezultat al comportamentului specific al agentilor economici, al mediului in care ei reusesc sa cunoasca mai bine piata 'regulile jocului' si cum folosesc aceste cunostinte in activitatea proprie.

In abordarea problemei continutului preturilor trebuie avuta in vedere complexitatea fenomenelor economice pe care le reflecta interdependentele dintre ramuri, subramuri, produse, servicii, activitati. Din acest punct de vedere se poate spune, ca pretul fiecarui bun sau serviciu este totodata si pretul celorlalte.

Formarea pretului unitar al bunurilor, sau serviciilor nu este rezultatul unei comensurari izolate bazate pe criterii sau elemente de judecata microeconomice, chiar la nivelul agentilor economici priviti , separat, ci este rezultatul interactiunii, al confruntarii influentei factorilor economici si sociali, care se propaga in intreaga retea a structurii economiei, din cheltuielile in venituri, tocmai prin preturi si tarife. Asemenea legaturi pe care preturile le exprima in acest amplu proces al interactiunii economice se numesc preturi relative, definite de raportul dintre valorilor absolute (preturile nominale) ale marfurilor.

Raportul dintre pretul natural si pretul pietei este influentat de jocul pietei, de raportul cerere-oferta, in special de concurenta. Sub aceasta influenta, pretul pietei, ca pret actual (al momentului) cu care se vinde (cumpara) marfa poate fi mai mare sau mai mic decat nivelul pretului natural.

Din punct de vedere al raportului cerere-oferta, cand cele doua marimi sunt egale, pretul pietei este la nivelul pretului natural (real): cand oferta este excedentara, pretul pietei coboara sub nivelul pretului natural; cand oferta este deficitara, pretul pietei urca peste nivelul pretului natural. Oscilatiile pretului pietei in sus sau in jos determina rezultate de sens contrar, cu amplitudini diferite si, ca urmare, ca urmare determina orientari corespunzatoare, in utilizarea resurselor materiale, financiare si umane, din partea producatorilor, a consumatorilor, a statului.

Restabilirea echilibrului presupune cunoasterea cererii efective si adaptarea ofertei la nivelul si structura acesteia.

Nivelul preturilor pietei este influentat si de cantitatea de bani existenta in circulatie. Desi moneda nu intervine in determinarea raporturilor de schimb, a structurii preturilor definite de preturile relative, ea intervine insa in fixarea nivelului absolut al preturilor.

Definirea mecanismului preturilor vizeaza in primul rand, sistemul de preturi care functioneaza prin interconditionare cu alte sisteme ale economiei nationale si in al doilea rand legitatile procesului de formare a preturilor, care actioneaza continuu ca forte specifice din interiorul ansamblului reproductiei sociale asupra preturilor.

Multitudinea fazelor reproductiei sociale, diversificarea ramurilor economiei nationale, legaturile dintre unitatile economice pe piata interna si externa, procesul complex al formarii valorii marfurilor delimiteaza existenta preturilor ca mecanism automat.

Abordarea sistemica a preturilor permite identificarea conexiunilor si interconexiunilor dintre sistemul preturilor si celelalte componente ale macrosistemului economiei nationale: procesul producerii bunurilor materiale, consumul productiv si neproductiv, exportul, importul, sistemul financiar, de credit, valutar, etc. Piata este integrata mecanismului preturilor.

In sistemul de preturi se transforma elementele eterogene ale consumului de munca de costuri si venit net - in consum omogen de munca sociala, exprimat in preturi si tarife.

Functionarea mecanismului autonom al preturilor se caracterizeaza, deci, prin urmatoarele aspecte:

1. Reflectarea reala, prin preturi, a cheltuielilor de munca ale produselor si serviciilor, recunoscute ca fiind socialmente necesare;

2. Estimarea valorii marfurilor, diferita in fiecare moment sau etapa, chiar daca confruntarea acesteia cu preturi stabilite anterior nu conduce imediat sau in toate momentele la modificarea deciziilor de pret;

3. Nivelul si structura preturilor mijloacelor de productie si ale bunurilor de consum se fundamenteaza in mod necesar pe baza proportiilor reflectate pe piata, ca segmente ale raportului productie-consum;

4. Limitele deciziilor de fixare libera a preturilor sunt determinate de elementele obiective, care nu au putut fi identificate prin calculul raportului productie-consum, abaterile sunt sesizate prin legaturi de conexiune inversa, care asigura autoreglarea sistemului de preturi.

2. Pretul ca instrument si parghie economico-financiara.

Cu ajutorul preturilor, atat la nivel de producator si beneficiar, cat si la nivelele organizatorice superioare acestora, se exprima in bani cheltuielile, veniturile si rezultatele financiare obtinute in urma activitatii de productie a bunurilor sau de pretari servicii si a desfacerii lor.

Nivelul pretului este un instrument al calculelor economice si financiare care se efectueaza in scopuri previzionale si de planificare economica si financiara la nivel microeconomic si macroeconomic.

Pe producatorii si beneficiarii bunurilor ii preocupa marimea preturilor cu care vor vinde si, respectiv, vor cumpara marfurile necesare. De aceea este gresit sa interpretam pretul numai ca un act final al productiei, in sensul de insumare mecanica post-factum, a elementelor de costuri si de venit net, pentru fiecare lot de marfuri, in anumite conditii, in care functioneaza piata la un moment dat. Oricat de libera este piata, actul vanzarii trebuie anticipat, prospectat. Preturile trebuie studiate si previzionate pentru ca, pe seama lor sa se puna la adapost profiturile, ca certitudine a obtinerii lor.

Pretul trebuie stabilit ferm, prin decizie proprie dupa cum este necesar ca el sa faca obiect al contractelor incheiate intre agentii economici ai productiei si circulatiei marfurilor. Daca nu poate fi astfel stabilit, el trebuie oricum estimat, prin antecalcule, pentru a putea fi folosit ca marime orientativa la deciziile economice privind productia. Producatorii autonomi trebuie sa stie aprioric daca activitatea lor va fi sau nu rentabila. Astfel, investitia de capital nu ar mai avea sens, sau intreprinderile se pot trezi in situatia de a deveni falimentare.

Complexitatea fenomenelor pe care le exprima, precum si comparatia pe care se bazeaza exprimarea indirecta a valorii marfurilor in preturi, prin intermediul schimbului la piata, confera preturilor si calitatea de a fi folosite ca parghii de orientare a unor anumite directii in dezvoltarea economico-sociala a tar Astfel:

A. Preturile servesc ca parghii economice la stimularea introducerii tehnicii noi, a innoirii structurii productiei, a dezvoltarii unor ramuri a economiei nationale, sustinerea exportului, orientarea structurala a importului, cresterea calitatii produselor, economisirea resurselor, cresterea eficientei economice, a rentabilitatii productiei.

Preturile servesc la reglarea si restabilirea echilibrului economic al intreprinderilor, al economiei in ansamblul ei.

B. Preturile sunt parghii economice si financiare, atat pentru intreprinderi cat si pentru stat. In pret si fata de pret, se apreciaza necesarul de fonduri pentru dezvoltarea si cresterea productiei, modificarea structurii acesteia, resursele financiare ale satului, marimea venitului national, raportul dintre acumulare si consum, cheltuielile efectuate de stat din bugetul sau, etc;

C. Pretul este folosit si ca parghie a orientarii cresterii nivelului de trai, prin corelarea nivelului preturilor bunurilor de larg consum cu veniturile populatiei.

Cea mai simpla forma a politicii de preturi se manifesta prin optiunea producatorului (furnizorului) in scopul maximizarii profitului, pentru alegerea uneia din variantele: oferta mare cu preturi mici sau oferta deficitara, cu preturi mari.

Mijloacele politicii de preturi se diversifica pe masura diferentierii structurilor de productie si desfacere, metodele de gestionare a fondurilor intreprinderilor si a altor factori, cum sunt elasticitatea cererii, marca firmei, parametrii tehnici si economici ai produselor si altele.

Prin politica de preturi, decizia preturilor devine instrument al managementului, ca element fundamental al conducer Ea se regaseste si ca parte integranta a poliicii social-economice si financiare a statului, punandu-i acestuia la indemana parghii valorice complexe si sensibile.

Organismele autorizate in luarea deciziilor economice si financiare au la baza intr-o anumita masura, o politica a preturilor. Ele pot urmari o serie de obiective ca:

1. Asigurarea exprimarii consumului de munca recunoscut pentru fiecare produs sau serviciu in orice moment al functionarii pietei, prin reflectarea evolutiei raportului dintre cerere - oferta in nivelul preturilor libere;

2. Asigurarea, prin dirijarea preturilor, a rentabilitatii produselor si serviciilor si reglarea acesteia in limitele normale;

3. Orientarea diferentieii preturilor in functie de valoarea de intrebuintare diferita a produselor noi fata de cele existente si de nivelul calitatii acesteia; diversificarea si modernizarea produselor si serviciilor;

4. Folosirea pretului pentru dezvoltare pe anumite directii a economiei nationale si pentru cresterea nivelului de trai;

5. Supravegherea si controlul miscarii preturilor in economie astfel ca sa se infaptuiasca corelatia dintre veniturile nominale ale populatiei si preturi, asigurandu-se o evolutie normala a veniturilor reale a puterii de cumparare a populatiei;

6. Definirea disciplinei concurentiale si a comportamentului loial al agentilor economici in legatura cu stabilirea si aplicarea preturilor in procesul negocierii libere a acestora.

Pretul mijloceste procesul complex al formarii si repartizarii veniturilor la diferitele verigi sau structuri (nivele) economice si sociale. Ca urmare a schimbului, a incasarilor si platilor mijlocite de preturi, ceea ce pentru unii reprezinta cheltuieli, pentru altii reprezinta venituri si invers. De exemplu, plata salariilor reprezinta pentru intreprindere o cheltuiala, dar pentru salariati reprezinta un venit.

Prin sistemul de preturi se realizeaza practic structurile financiare: formarea resurselor necesare constituirii fondurilor financiare, cheltuirea lor si recuperarea prin valorificarea produselor sau a serviciilor obtinute. Prin politica de preturi se asigura infaptuirea politicii financiare. Statul, care promoveaza o politica financiara pe plan national trebuie sa se ingrijeasca de modul de asezare in pret a diferitelor componente valorice cu continut financiar.

Este vorba, in primul rand, de implementarea impozitelor indirecte si directe in sistemul de preturi, a subventiilor, a dobanzilor aferente creditelor, a costurilor. Astfel poate exista si functiona o schema unitara a pretului, ca o oglinda a acestuia in care sa se regaseasca la loc bine precizat fiecare componenta a pretului in raport cu celelate, asigurandu-se transparenta corelatiilor dintre ele.

3. Pretul de echilibru al pietei.

Cele doua segmente importante ale pietii - oferta si cererea - se refera la circulatia mijloacelor de productie care implica tranzactii intre intreprinderi si circulatia bunurilor de consum, care se realizeaza prin prezenta concreta pe piata a consumatorilor.

Dar, formarea pretului nu depinde numai de punctele de vedere ale vanzatorilor manifestate prin oferta, ci si de cele ale cumparatorilor manifestate prin cerere. In aceste conditii pretul se formeaza prin consens, fiind un pret de echilibru al celor doua marimi complexe care se confrunta permanent pe piata: oferta si cererea.

Ce trebuie sa cunoasca vanzatorii-producatorii de bunuri si servicii? Intreprinderile care produc marfuri, pentru a putea decide asupra preturilor si asupra cantitatilor pe care urmeaza sa le produca, trebie sa fie preocupate in permanenta pentru cunoasterea costurilor de productie a cererii si a concurentei.

In ceeea ce privesc costurile, cu ajutorul acestuia se elaboreaza calculele economice de efort ale intreprinderilor.Prin intermediul costurilor se exprima cheltuielile de exploatare a capacitatii de productie si de utilizare a resurselor de materii prime si forta de munca. Producatorul isi poate determina in mai multe variante posibile, preturile de revenire (costurile) si marja beneficiului normal. Astfel se obtine curba preturilor unitare de revenire (a costurilor) in afara de marja beneficiului.

In variantele posibile privind productia ce se poate obtine si costurile unitare corespunzatoare, producatorul constata reducerea costului unitar pe masura ce productia totala creste conform graficului din figura nr. 3.

Figura 3

Curba experientei in stabilirea cantitatilor de produse

in functie de costul unitar

Acest grafic denumit si curba experientei va fi folosit de catre producator ca un joc strategic - alegand cantitatile de produse in functie de cost si de marja beneficiului, in raport cu pretul liber format la piata.

In acest fel, intreprinderea trebuie sa-si aleaga costul folosit si sa fabrice o cantitate de produse estimata, pentru a putea ajunge la acest pret al pietei. O asemenea decizie are la baza examinarea atenta a pietei.

Pretul propus de producator pentru negociere cu cumparatorii este format din costul unitar si marja beneficiului, prezentat in figura nr. 4.

Pentru a studia cererea, este necesar sa se determine cantitatea unei marfi pentru care cumparatorii sunt solvabili la pretul fixat si comunicat (afisat).

Figura 4

Formarea pretului liber si relatia acestuia cu costul plus marja profitului

De regula, cantitatea cumparata variaza invers proportional cu pretul - ea creste cand pretul este mic si scade cand pretul este mare. Deci, cererea nu este o cantitate fixa. Ea reprezinta relatia dintre diferitele preturi posibile ale produsului si cantitatile care ar fi cumparate pentru fiecare pret.

Pretul de echilibru presupune, pentru a nu se obtine pierderi in economie, egalitate dintre oferta si cerere, adica:

O = C =

in care:

O = oferta;

C = cererea;

q_i = cantitatile vandute;

p_i = pret.

Deci, pentru fiecare p_i, O = C.

Aceasta egalitate rezulta din intersectarea ofertei (O) cu curba cererii (C), punctele de intersectie avand drept coordonate cantitatile (cerute si oferite) si preturile acestora, conform graficului din figura nr. 5 si figura nr. 6

Deplasarea curbei ofertei spre stanga semnifica reducerea cantitatii de produse vandute si respective absorbite de cerere carora le corespund preturi diferite, invers proportionala cu reducerea cantitatilor vandute. Invers, deplasarea curbei ofertei spre dreapta, de la productia vanduta in cantitati mici la productia vanduta in cantitati mari carea au ca rezutat reducerea preturilor.

Datorita acestei influente a ofertei asupra preturilor, este necesar, ca intreprinderile producatoare sa se informeze asupra cererii fiecarui produs si asupra orientarii consumatorilor in privinta preturilor.

Figura 5

Determinarea preturilor si a cantitatilor vandute in situatia deplasarii catre stanga a curbei ofertei

Un alt factor important care contribuie la modelarea ofertei este concurenta. Aceasta presupune mai multi producatori si mai multi cumparatori ca agenti economici, fiind opusa economiei bazate pe monopol. Daca monopolul avantajeaza pe producator, deoarece fiind singurul vanzator la piata, el poate urca pretul asigurandu-si o marje a beneficiului unitar foarte mare, existenta mai multor producatori concurenti ai aceluiasi bun influenteaza nemijlocit asupra pretului. Pretul nu mai poate fi fixat de un singur producator, ci toti producatorii in ansamblul lor influenteaza pretul, adaptandu-se la nivelul mediu al pretului piet Pentru a atrage clientii fiecare producator va fi tentat sa scada pretul pana la nivelul posibil, care-i asigura supravietuirea, prin acoperirea costurilor si obtinerea beneficiului minim.

Figura 6

Determinarea preturilor si a cantitatilor vandute in situatia deplasarii catre dreapta a curbei ofertei

Asadar, in economia de piata libera vorbim de un pret de vanzare de concurenta, ca pret minim al pietei. Actionand asupra reducerii preturilor, concurenta contribuie la largirea pietii prin cresterea cantitatii cerute devenind din ce in ce mai puternica atunci cand preturile sunt mai mici. Desigur, concurenta dusa la absurd poate deveni si periculoasa pentru vanzatori si cumparatori, degenerand in infractiuni ca: alegerea preferentiala a clientilor, atragerea unor intermediari pentru revanzare, reclama falsa etc.

Cum se realizeaza echilibrul pietei? In deciziile cumparatorilor pretul joaca un rol foarte important. De aceea, in functie de felul in care se foloseste pretul, se considera ca piata se echilibreaza pentru acea marime a pretului care permite egalitatea cantitatii cerute de catre consumatori si cantitatea oferita de catre producatori. Pretul care restabileste continuu aceasta stare este deci un pret de echilibru.

REZUMAT:

Cuvantul pret are la origine termenul latin 'pretium' si evoca ideea de apreciere sau de evaluare (estimare). Pretul reprezinta, pe de o parte, cantitatea de bani ceruta pentru un produs sau serviciu, iar pe de alta parte, pretul este suma tuturor valorilor pe care consumatorii le ofera in schimbul avantajului de a avea sau de a utiliza produsul sau serviciul.

Conditia existentei si a formarii preturilor este piata; formarea si utilizarea preturilor este legata de procesul schimbului. Valoarea unui bun este definita de caracteristicile intrinseci ale acestuia, dar si prin relatiile dintre producatorul si consumatorul bunului.

Conform teoriei obiective, valoarea este data atat de munca incorporata in marfa, cat si de utilitatea marfii, respectiv de valoarea de intrebuintare a acesteia pentru consumator.

Conform teoriei subiective a valorii, se apeleaza la valoarea estimativa (aproximativa) pe care omul o ataseaza diferitelor bunuri dorite, in functie de aptitudinile acestora de a-i satisface nevoile de consum, de calitatea si raritatea lor, de dificultatile de procurare de catre consumator.

Formarea pretului unitar al bunurilor si serviciilor este rezultatul interactiunii, al confruntarii, influentei factorilor economici si sociali, care se probaga in intreaga retea a structurii economice, din cheltuieli in venituri, tocmai prin preturi si tarife.

Raportul dintre pretul natural si pretul pietei este influentat de jocul pietei, de raportul cerere-oferta si in special de concurenta. Astfel, pretul pietei, ca pret actual (al momentului) poate fi mai mare sau mai mic decat pretul natural. Cand oferta este excedentara, pretul pietei coboara sub nivelul pretului natural; cand oferta este deficitara, pretul pietei urca peste nivelul pretului natural.

Atunci cand nivelul cererii si al ofertei se egalizeaza apare pretul de echilibru.

Pretul se formeaza in economia de piata liber. Pretul propus de producator pentru negociere cu cumparatorii este format din costul unitar (de productie) al bunului si marja beneficiului (profitului) sau.

Structura preturilor, din punct de vedere al formarii lor, se prezinta astfel:

A. Preturi negociate liber, care urmaresc urmatoarele etape:

a) Fundamentarea pretului de oferta (P₀)

P₀ = Cac + P

unde: Cac = costul antecalculat

P = profitul previzionat

b) Fixarea preturilor negociate (Pn)

P = Pn - Cac

In aceasta situatie P este profitul negociat, care poate fi mai mic sau mai mare decat cel previzionat. De asemenea, pretul negociat poate fi mai mic sau mai mare decat pretul de oferta.

c) Determinarea rezultatului prin postcalcul.

Atunci cand costul postcalculat rezulta mai mic decat cel antecalculat, profitul efectiv va fi mai mare decat profitul previzionat. Daca nivelul costului postcalculat se afla peste cel al costului antecalculat, profitul efectiv va fi mai mic decat cel previzionat

B. Pretul cu ridicata al producatorilor sau importatorilor (PR)

PR = Cu + Pu

unde: Cu = costul unitar (de productie)

Pu = profitul unitar

a) la materii prime de baza combustibili, energie si principale resurse naturale, preturile cu ridicata se stabilesc la nivelul preturilor mondiale (PM): PR = PM

b) la unele materii prime nominalizate de guvern se pot acorda temporar subventii producatorilor

PR = Cv + Pu + S

PP = PR + S

unde: S = subventia

PP = pretul producatorului

c) materii prime, piese de schimb, ansamble, subansamble, masini, utilaje, instalatie completa pentru productie si investitii din import

PR = PE x CS + (CTA + CID) x CS + TV + MI + TVA

unde: PE = pretul extern

CS = cursul valutar (de schimb)

CTA = cheltuieli de transport si asigurare

CID = cheltuieli de incarcare - descarcare

TV = taxa vamala de import

MI = marja societatii de import-export

TVA = taxa pe valoarea adaugata

d) preturile cu ridicata ale produselor agricole livrate agentilor economici de la fondul de stat

PR = PC sau PR = PA + AVC + COA

unde: PC sau PA = pretul de contractare sau

achizitie garantat de stat

AVC = avantaje (inclusiv compensarea)

COA = comisionul intreprinderii achizitoare

C. Preturi de comercializare:

a) pretul de gros (PG)

PG = PR + ADG

PGF = PR (fara TVA) + ADG + TVAc

unde: ADG = adaos de gros

PGF = PG facturat

TVAc = TVA colectat

b) pretul cu amanuntul (de detaliu) (PA)

PA = PG + ADA

PA = PR + ADA

unde: ADA = adaos cu amanuntul

PR = pretul cu ridicata

Pretul este singurul element al mixului de marketing care aduce venituri; toate celelalte elemente (produs, promovare, plasament) reprezinta costuri. De asemenea, pretul este unul dintre elementele cele mai flexibile ale mixului de marketing. Pretul poate fi modificat rapid, iar concurenta prin preturi reprezinta problema principala cu care se confrunta multi specialisti in marketing.

In economia de piata preturile nu trebuie orientate numai spre costuri, ci trebuie recalculate destul de des, astfel incat, sa reflecte schimbarile intervenite pe piata. De asemenea, trebuie luate in considerare toate celelalte elemente ale mixului de marketing si calcularea de preturi diferentiate de la un produs la altul si pe segmente de piata.

TESTE GRILA:

1. Pretul real (natural) al marfii il reprezinta:

a) pretul nominal al marfii;

b) valoarea reala a marfurilor;

c) munca inglobata in produs;

d) capitalul investit.

2. Valoarea de intrebuintare este data, in general, de:

a) insusirile estetice ale bunului;

b) insusirile functionale ale bunului;

c) insusirile ergonomice ale bunului.

3. Unele produse ieftine, dar care consuma multa energie sau necesita operatiuni frecvente de intretinere, pot sa aiba un cost de utilizare mult mai mare decat produsele cu preturi ridicate. Cum pot valorifica firmele producatoare aceste informatii in strategiile lor de pret de promovare pentru a obtine un avantaj concurential?

a) printr-un raport calitate-pret corespunzator;

b) prin aplicarea unei strategii bazate pe pretul real;

c) prin mentinerea pretului ridicat si acordarea de avantaje;

d) prin reducerea pretului pana la nivelul costului de utilizare.

4. In primele etape ale extinderii pietelor globale, producatorii japonezi de automobile au profitat de experienta acumulata, folosind-o la stabilirea pretului produselor proprii destinate comercializarii pe pietele externe. Ce va spune acest lucru referitor la metoda generala de calcul a preturilor?

a) au mentinut costurile reduse, promovand automobile cu preturi reduse;

b) raportul calitate/pret a fost pastrat acceptabil;

c) preturile mici au fost influentate si de forta de munca ieftina din tara.

5. Pretul de vanzare al produsului reprezinta

a) o componenta acorporala a produsului;

b) un element formator al imaginii produsului;

c) o componenta corporala a produsului;

d) o componenta a mediului tehnologic.

6. Conditia existentei si a formarii preturilor este:

a) cererea si oferta;

b) piata;

c) producatorul;

d) consumatorul;

e) mediul concurential.

7. In economia de piata valoarea ca marime abstracta, este explicata prin:

a) 3 teorii ale valorii;

b) 2 teorii ale valorii;

c) 4 teorii ale valor

8. Pretul pietei reprezinta:

a) pretul real al produsului;

b) pretul actual (al momentului) al produsului;

c) pretul unitar al produsului.

9. In cazul aparitiei pretului de echilibru:

a) cantitatea vanduta si cea oferita sunt egale;

b) cantitatea cerutaeste superioara celei oferite;

c) cantitatea ceruta este inferioara celei oferite.

10. Cantitatile oferite si cele cerute pentru un produs sunt cele din tabelul urmator:

Care este pretul de echilibru?

Daca pretul pietei este de 60 u.m., este un exces de cerere sau de oferta? Daca pretul este de 120 u.m., cine este excedentara, cererea sau oferta?

11. Pretul real sau natural este:

a) pretul obtinut din vanzare unui bun la piata;

b) categoria de pret utilizabila numai pentru bunurile comensurabile in unitati naturale de masura;

c) pretul corespunzator valorii bunurilor privind ce suma a cheltuielilor de munca incorporate in produs.

12. Pretul unui produs conform teoriei subiective a valorii se stabileste:

a) pe baza cheltuielilor efectuate de producator;

b) pe baza estimarii subiective a consumatorului;

c) in urma negocierii, pe baza valorii estimate de partile participante.

13. Pe o piata cu cerere excedentara intalnim situatia:

a) PP > Pn;

b) PP = Pn;

c) PP < Pn.

(unde: PP = pretul pietei; Pn = pretul natural)

14. Pretul cu ridicata negociat al unui produs destinat consumului populatiei este de 2000 lei/buc. Acesta se vinde unui comerciant en-gros, care isi formeaza pretul in vederea negocierii incluzand un adaos comercial de 10% la pretul de aprovizionare. Detailistul accepta acest nivel de pret si afiseaza pretul cu amanuntul stabilit pe seama unei marje de adaos de la 12% la pretul de aprovizionare. Se cere sa se calculeze:

a) preturile la care se negocieaza tranzactiile intre agentii economici;

b) preturile inscrise pe facturi incluzand TVA;

c) nivelul pretului platit de consumatorul final.

15. Un importator din Romania intocmeste declaratia vamala din care rezulta ca valoarea in vama a produsului importat este de 0,5$/buc. Regimul fiscal la frontiera cuprinde: taxa = 20%; TVA = 18%; cursul valutar = 20000 lei/$. Care va fi pretul cu ridicata pentru acest produs, stiind ca marja importatorului este de 10%?

16. Societatea comerciala 'X' produce doua bunuri distincte A si B. Costul total al productiei a fost de 10000 u.m. pentru produsul A si 20000 u.m. pentru produsul B. El vinde aceste produse unui en-grossist obtinand un profit de 15% la fiecare produs. Ulterior produsele sunt vandute cu amanuntul, iar agentul comercial respectiv practica un adaos de 30%.

Sa se calculeze pretul de gros facturat; pretul cu amanuntul; profitul producatorului pentru fiecare produs.

17. In care din cazurile urmatoare se obtine profit maxim?

a) cand pretul de vanzare include costul de productie;

b) cand costul este element de baza al pretului;

c) cand exista costuri si preturi de echilibru;

d) cand pretul de vanzare este superior costului de productie.

18. Un agent economic produce 1000 bucati dintr-un bun oarecare. Pentru aceasta efectueaza costuri totale pe bucata de 1100 u.m. Pretul mediu al produsului pe piata este de 1300 u.m./buc. Sa se calculeze pretul si profitul producatorului in urmatoarele situatii:

a) pretul producatorului mai mic cu 10% decat pretul pietei;

b) pretul producatorului egal cu pretul pietei;

c) pretul producatorului mai mare cu 10% decat pretul pietei;

d) pretul producatorului mai mare cu 25% decat pretul pietei.

19. Posibilitatea de diversificare a preturilor pentru comerciant comparativ cu producatorul sunt:

a) mai mici;

b) mai mari;

c) egale.

20. Preturile cu ridicata reprezinta:

a) preturile producatorilor;

b) preturile consumatorilor;

c) preturile de echilibru ale pietei.

STUDII DE CAZ:

1. Orice are un pret. Platiti chirie pentru apartament, taxa de scolarizare si onorariul cuvenit medicului. Companiile aeriene, feroviare, de taxiuri sau autobuze percep un tarif, iar banca percepe o dobanda pentru banii imprumutati. 'Pretul' unui muncitor este salariul, iar pretul unui agent de vanzari este comisionul

2. Cei de la Compaq Computer aplica un asa numit proces de: 'proiectare in functie de pret'. Dupa ce a fost ani de zile dominata de rivali care practicau preturi mai mici, Compaq a utilizat aceasta metoda pentru a crea linia de calculatoare personale Prolinea, oferite la preturi joase. Ca urmare, vanzarile si profiturile aduse de produsul Prolinea au crescut substantial.