Contractul de depozit - Contractul de transfer de tehnologie, Contractul de consulting si de engineering

Contractul de depozit - Contractul de transfer de tehnologie, Contractul de consulting si de engineering

Contractul comercial de depozit este un contract in virtutea caruia o parte (deponent) preda in pastrarea si conservarea celeilalte parti (depozitar) marfuri pe care acesta din urma se obliga sa le restituie la termenul convenit.

Spre deosebire de contractul civil de depozit care este gratuit (art. 1539 C. civ.), contractul comercial de depozit este in toate cazurile oneros, pretul prestatiei efec­tuate de depozitar fiind determinat de volumul, valoarea si termenul de depozitare a marfurilor.

Fiind un contract real, contractul comercial de depozit nu se formeaza decat in urma predarii efectiva a marfurilor in posesia depozitarului care, avand obligatia profesionala de a le conserva, isi asuma raspunderea contractuala corespunzatoar (de asemenea, depozitarul se obliga sa nu foloseasca marfurile si sa pastreze secre­tul operatiei).

Daca nu restituie la termen marfurile solicitate de deponent, depozitarul isi asuma riscul, daca acestea pier din cauza de forta majora, avand obligatia sa ras­punda pentru daunele-interese formulate impotriva lor.

Constituind acte de comert, depozitarea marfurilor in depozite are importante functii in comertul international, printre care principala este aceea ca inlesneste van-zare-cumpararea datorita documentului pe care il elibereaza depozitarul la primirea marfurilor, denumit „recipisa-warant'. Acest document constituind titlu de credit faciliteaza vanzarea marfurilor pe care le reprezinta, deoarece, transmiterea lor se face prin „andosare (gir)' posesorul lui legal fiind proprietarul lor.

Warantul faciliteaza si obtinerea de credite, depunerea lui la banca creditoare constituind un gaj asupra marfurilor aflate in depozit.

Contractul de transfer de tehnologie

Transferul de tehnologie constituie o forma de cooperare economica inter­nationala care, intr-o acceptiune larga cuprinde transferul de mijloace tehnice, pro­cedee si cunostinte de specialitate etc., necesare pentru fabricarea unui produs.

Contractele de transfer de tehnologie pot avea ca obiect o gama larga de bunuri corporale si incorporale, precum si prestari de servicii, cum ar fi: livrari de linii de fabricatie; construirea de uzine complete; acordarea de licente de brevete de inventie; transfer de know-how; asistenta tehnica etc.

Contractele de transfer de tehnologie generalizeaza, de obicei, relatii mai in­delungate si mai diversificate decat contractele uzuale referitoare la furnizarea de instalatii si masini.

Vom examina, in mod succint, modalitatile de comercializare a procede­elor tehnice, care includ contractul de licenta de brevete de inventii si contractul de transfer de know-how.

Procedeele tehnice de fabricatie sunt detinute de posesorii lor sub forma de brevete de inventie sau sub aceea de know-how.

Constituind un drept de proprietate industriala, brevetele de inventie (denu­mite patente in dreptul tarilor anglo-americane si a altor state) pot fi comercializate pe calea cesiunii sau licentierii (sinonima cu vanzarea bunului incorporai pe care il constituie un brevet de inventii).

Prin cesiunea cu titlu oneros a brevetului de inventie se intelege transferarea de la vanzator la cumparator a tuturor drepturilor patrimoniale care decurg din brevetul respectiv (drepturile care se transfera sunt: dreptul exclusiv de folosinta a inventiei, dreptul de a acorda licente, dreptul de a urmari contrafacerile).

In ceea ce priveste know-how-ul, modalitatea de comercializare a acestuia o constituie transferul lui, atat prin contract comercial, cat si, mai ales, prin integrarea lui in contractele de exporturi complexe.

Contractul de licenta de brevete de inventie este acel contract prin care se transmite dreptul de folosinta a unui brevet de inventie.

Clauzele proprii contractelor de licenta sunt: clauza editoriala, clauze privind asistenta tehnica si comerciala, durata contractului, conditiile in care contractul poa­te fi extins, garantiile si raspunderea reciproca a partilor etc.

In contractele de licenta se adopta, de obicei, un sistem combinat de plata a pretului constand din: o suma globala initiala si un procent (royalty) calculat asupra valorii productiei sau a vanzarilor.

Prezinta importanta statutul juridic al inventiei, respectiv perioada care este pro­tejata prin brevet (dupa expirarea acestei perioade, inventia intrand in domeniul pu­blic, deci putand fi folosita de oricine fara sa mai fie necesar acordul fostului titular).

Contractul de transfer de know-how are drept specific transferul de cunos­tinte, notiunea de know-how cuprinzand ansamblul formulelor, definitiilor tehnice, documentelor, desenelor si modelelor, retetelor tehnice, procedeelor sau tehnologi­ilor.

Clauzele specifice contractului de transfer de know-how, inclusiv cele privind stabilirea pretului, sunt asemanatoare sau identice celor contractului de licenta de brevete.

Intre contractul de transfer de know-how si cel de licenta de brevete exista unele interferente. Astfel, prin contractul de licenta, titularul brevetului de inventie acorda beneficiarului dreptul de folosinta a inventiei sale brevetate, fara a avea obligatia de a impartasi beneficiarului toate informatiile necesare pentru valorifica­rea in practica a licentei obtinute. Ca atare, prestarea serviciilor care in ansamblul lor (informatii tehnice, documentari tehnologice etc.) asigura aplicarea practica a pro­cedeelor sau a tehnologiilor achizitionate, constituie obiectul contractului de know-how.

Contractul de consulting si de engineering

Contractul comercial de consulting si engineering este contractul prin care o parte (prestator) se obliga fata de cealalta parte (client) ca, in schimbul unui pret, sa dea consultatiile tehnice de specialitate si sa asigure asistenta tehnica privind rea­lizarea unui anumit obiectiv industrial, social etc. Dupa cum se poate observa, este vorba de doua activitati distincte: consulting si engineering.

Consulting-ul este o activitate de consultare care cuprinde o sfera larga de operatiuni, si anume studierea si cercetarea, in folosul beneficiarului, a posibilitatilor tehnice si comerciale, raportate Ia stadiul actual al stiintei si practicii, intr-un anumit domeniu (exceptandu-se, totusi, participarea la luarea deciziilor).

Engineering-ul este un complex de operatiuni, prealabile sau concomitente, de conceptie si elaborare, precum si de coordonare si executare a proiectelor si lu­crarilor pentru realizarea unui sau unor obiective. Astfel de operatiuni se indeplinesc in doua faze: faza de studii, care include cercetarile in baza careia se elaboreaza un proiect; faza de executare, care cuprinde realizarea sau punerea in functiune a unui obiectiv.

Sfera larga a operatiunilor ce se efectueaza in baza contractului de consulting-engineering, care merge de la simple consultatii pana la realizarea unor proiecte sau chiar infaptuirea fizica a unor obiective, impune o stabilire riguroasa a obiectului contractului, domeniul sau de cuprindere trebuind a fi determinat printr-o descriere cat mai exacta posibil.

In ceea ce priveste efectele contractului de consulting-engineering, acestea sunt in functie de specificul (forma, continutul) contractului incheiat, societatea respectiva trebuind sa-si indeplineasca obligatiile asumate prin conventie, respec­tand indicatiile beneficiarului.

In linii generale, obligatiile societatii pot fi urmatoarele: efectuarea de studii; prestarea de asistenta tehnica; conducerea realizarii obiectivului lucrarilor de mon­taj; predarea documentatiei obiectivului; garantarea functionarii si capacitatii obiec­tivului; pastrarea secretului informatiilor si realizarilor etc.

Clientul (beneficiarul) are, in principal, obligatia de a plati pretul si a preda toate datele si informatiile cerute. De asemenea, el poate fi obligat sa presteze unele servicii, sa furnizeze anumite materiale sau produse ori sa obtina autorizatiile si avizele necesare.

Plata pretului se face numai de client (beneficiar). Valoarea retributiei include si cheltuielile cu caracter permanent, intreprinse de societate pentru sporirea potentialului tehnico-stiintific.

Raspunderea partilor pentru neexecutarea obligatiilor asumate prin contrac­tul de consulting-engineering va fi angajata, in raport cu intinderea si caracterul obligatiilor asumate, platind daune-interese si penalitati.

Astfel, societatea raspunde numai daca a savarsit o greseala profesionala (adica, numai in masura in care, datorita culpei societatii, s-a cauzat o paguba); clientul (beneficiarul) raspunde pentru neplata pretului, dar si pentru respectarea dreptului de proprietate industriala si intelectuala a societatii, precum si pentru exac­titatea datelor transmise.

Contractul de reexport

In comertul international, in cadrul categoriilor de operatiuni comerciale combinate, o frecventa deosebita o au operatiunile de importuri in valuta convertibila efectuate in scopul ca marfurile respective sa fie exportate pe terte piete, tot in valuta convertibila. Asemenea operatiuni (denumite pe scurt reexporturi) se efectueaza din mai multe motive: obtinerea de beneficii in valuta convertibila, rezultate din diferenta dintre pretul de cumparare (import) si cel de vanzare (export); clauza natiunii celei mai favorizate de care se bucura tara reexportatoare etc.

In ceea ce priveste modalitatea de plata, data fiind finalitatea urmarita prin aceste operatii: realizarea de aport valutar in conditii de eficienta si securitate ridicate, se impune adoptarea modalitatii de plata prin credit documentar, sub forma acreditivului „back to back'. Asemenea acreditare se sprijina reciproc, in sensul ca acreditivul deschis vanzatorului din primul contract este intemeiat pe acreditivul deschis cumparatorului din cel de al doilea contract, beneficiar fiind initiatorul ope ratiunii de import-reexport.

O alta modalitate de plata, acreditivul transferabil, contribuie si ea, atunci cand conditiile o permit, la ridicarea eficientei operatiunii, intr-adevar, se economisesc, in acest caz, spezele bancare (atat a celor de deschidere a unui nou acreditiv, cat si a celor percepute la fiecare utilizare) si se simplifica formalitatile de decontare pentru intermediar.

Pentru a fi ferita de riscul fluctuatiilor valutare este indicat ca initiatorul operatiei de import-reexport, pe langa negocierea pretului intr-o singura valuta, sa promoveze in ambele contracte aceeasi clauza. Procedandu-se astfel, riscul se transfera asupra vanzatorului din primul contract si asupra cumparatorului din al doilea contract.

Contractul de lohn

Operatiunea comerciala in lohn conta in prelucrarea, pe baza contractuala de catre o intreprindere industriala a materiilor prime, semifabricatelor si accesoriilor furnizate de firma beneficiara, potrivit indicatiilor sau modelelor puse la dispozitie de catre aceasta din urma.

Pentru prestator, o atare operatie prezinta avantaje cum sunt: acoperirea capacitatilor sale de productie; degrevarea balantei de plati pentru unele importuri; utilizarea fortei de munca; perfectionarea procedeelor de productie si ridicarea calificarii personalului muncitor prin insusire de produse noi, cerute pe piata externa

Dezavantajul principal il prezinta limitarea exporturilor la manopera si cheltuieli generale si amortismente, fapt ce conduce la un aport valutar mai redus.

Licitatiile pentru contractarea de masini-unelte,

tehnologii si constructii de ansambluri industriale si civile

In legatura cu operatiile de licitatii pentru contractarea de masini-unelte, tehnologii si constructii de ansambluri industriale si civile sunt de examinat: conditiile de licitatie, oferta de participare la licitatie si incheierea contractului.

Conditiile de licitatie sunt stabilite de organizatorul de licitatie (importatorul) si sunt difuzate cu prilejul publicarii sau distribuirii invitatiei de participare la licitatie (daca licitatia este inchisa).

Instructiunile de participare la licitatie constituie o parte a Caietului de sarci­ni, fiind uneori cuprinse in Conditiile generale. Ele ofera exportatorului (participant la licitatie) atat posibilitatea informarii generale asupra caracteristicilor licitatiei, cat si elementele-cadru de apreciere prompta a posibilitatilor proprii de aliniere la con­ditiile anuntate de organizator.

Aceste instructiuni au, in general, urmatoarea structura: descrierea generala a obiectului licitat, date privind forma ofertei, conditii referitoare la statutul partici­pantilor, deschiderea ofertelor, evaluarea si acceptarea acestora, criterii generale de excludere, cerinte in legatura cu garantia de participare.

Oferta de participare la licitatie se elaboreaza in baza caietului de sarcini (a carui analiza implica operativitate si cunostinte de specialitate). La analiza caietului de sarcini trebuie sa concure atat intreprinderea de comert exterior, cat si produca­torul si proiectantul.

Pe baza analizei si a ofertei tehnice intocmite de producator si institutul de proiectare, exportatorul intocmeste „nota de fundamentare' care este insotita de fi­sa de calcul a pretului.

Dupa aprobarea notei de fundamentare, oferta impreuna cu toata documen­tatia, se transmite organului extern al licitatiei, cu respectarea obligatiilor de „consti­tuire a garantiei' (de regula, garantia - depozitul provizoriu - se constituie in favoa­rea organizatorului). Depozitul poate fi constituit intr-una din urmatoarele forme: cash (inclusiv ordine de plata, cambii sau cecuri acceptate de o banca apropiata de organizator); scrisoare de garantie bancara si acreditiv irevocabil.

Incheierea contractului. Dupa adjudecarea licitatiei, in termenul indicat de organizator, urmeaza incheierea contractului.

In cazul in care exportatorul refuza sa mai incheie contractul, desi licitatia a fost adjudecata in favoarea sa, acesta va pierde depozitul provizoriu sau garantia bancara de participare va fi executata.