FONDUL DE COMERT

SECTIUNEA I. Notiunea, trasaturile si natura juridica a fondului de comert

1. Notiunea fondului de comert

Fondul de comert sau patrimoniul^[1] comercial este insuficient reglementat in legislatia noastra comerciala.

Cu privire la acesta exista doar referiri in sensul ca:

a)     in registrul comertului trebuie inregistrate mentiunile referitoare la donatia, vanzarea, locatiunea sau gajul fondului de comert (art. 21 din Legea nr. 26/1990);

b)     in registrul comertului trebuie inregistrate mentiunile privind orice act prin care se aduc modificari inmatricularilor sau mentiunilor care fac sa inceteze firma ori fondul de comert (art. 21 din Legea nr. 26/1990);

c)     dobanditorul unui fond de comert poate sa continue activitatea sub firma anterioara (art. 41 din Legea nr. 26/1990)

Fondul de comert este constituit din  totalitatea bunurilor pe care un comerciant le afecteaza realizarii activitatii comerciale.

2. Definitia fondului de comert

Pentru elaborarea unei definitii a fondului de comert trebuie avute in vedere cateva elemente si anume:

a)     elementul de unitate, de ansamblu, bunuri si drepturi privind acestea care sunt incorporate in fond (bunuri mobile, bunuri imobile, drepturi de proprietate intelectuala, drepturi asupra emblemei firmei etc.);

b)     elementul afectarii, destinarii acestui ansamblu de bunuri unei activitati comerciale;

c)      scopul sau finalitatea urmarita de comerciant de a atrage clientela si de a obtine profituri din activitatea comerciala.

Consideram ca fondul de comert^[2] este o unitate de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale pe care comerciantul le reuneste si le afecteaza comertului sau in scopul atragerii clientelei si obtinerii de profit si care are o natura juridica distincta de natura particulara a elementelor care il compun.

3. Trasaturile fondului de comert

Fondul de comert are urmatoarele trasaturi:

a)     este o unitate de bunuri mobile si imobile, corporale ori incorporale;

b)     este o unitate de bunuri destinata activitatii comerciale;

c)     scopul comerciantului este de a atrage clientela si a obtine profit din comertul sau;

d)     este o universalitate de fapt diferita de elementele care il compun avand regimul unui bun mobil incorporal.

4. Delimitarea fondului de comert de alte notiuni

Fondul de comert se delimiteaza de alte notiuni apropiate cum sunt: a) notiunea de patrimoniu; b) notiunea de intreprindere.

Deosebirile^[3] care exista intre notiunea de patrimoniu si notiunea de fond de comert sunt:

a)     patrimoniul este o universalitate de drepturi iar fondul de comert o universalitate de fapt;

b)     institutia patrimoniului isi are izvorul in lege iar institutia fondului de comert in vointa comerciantului;

c)     patrimoniul presupune in mod necesar elemente de activ si pasiv in timp ce fondul de comert cuprinde numai elemente de activ;

d)     o persoana are numai un patrimoniu dar poate avea mai multe fonduri de comert;

e)     patrimoniul nu poate fi instrainat in totalitate prin acte intre vii, in timp ce fondul de comert poate ca universalitate sa faca obiectul unor acte intre vii;

f)      patrimoniul are o sfera mai larga decat fondul de comert.

Fata de notiunea de intreprindere fondul de comert se delimiteaza prin:

a)     intreprinderea inglobeaza nu numai elemente apartinand fondului de comert dar si alte elemente cum sunt capitalul, munca;

b)     intreprinderea nu se limiteaza doar la activitati comerciale, ea putand cuprinde si activitati civile cum sunt activitatile liberale, activitatile agricole.

5. Natura juridica a fondului de comert

In determinarea naturii juridice a fondului de comert, in doctrina juridica^[4] au fost avansate mai multe teorii: a) teoria universalitatii de drept : b) teoria universalitatii de fapt; c) teoria personificarii; d) teoria patrimoniului de afectatiune; e) teoria proprietatii incorporale.

Potrivit teoriei universalitatii de drept fondul de comert a fost considerat o universalitate juridica adica o unitate recunoscuta de lege, producatoare de efecte juridice. Aceasta teorie nu poate fi acceptata deoarece, fondul de comert nu este o asemenea universalitate care sa fie recunoscuta de lege.

In conceptia teoriei universalitatii de fapt se considera ca fondul de comert este o unitate de fapt creata prin vointa titularului sau, adica obiectul unui drept distinct de elementele care il compun. Aceasta teorie nu face decat sa constate ca fondul de comert este un ansamblu de bunuri care nu are un regim juridic propriu si care nu poate fi calificat juridic pe aceasta constatare.

Teoria personificarii fondului de comert considera ca fondul de comert este un subiect de drept autonom, care are firma, patrimoniu, sediu si o functie si drepturi si obligatii proprii, patrimoniul fiind doar reprezentantul principal al fondului de comert. Aceasta teorie nu poate fi acceptata deoarece contravine principiului unitatii patrimoniului, patrimoniul fiind legat de titularul sau persoana fizica sau juridica, neexistand patrimonii fara titular.

In viziunea teoriei patrimoniului de afectatiune fondul de comert este considerat un patrimoniu destinat scopului exercitiului comertului. Prin aceasta teorie se consacra ca fondul de comert este o universalitate de fapt, motiv pentru care nu poate fi acceptata o asemenea teorie.

Prin teoria proprietatii incorporale se considera ca fondul de comert este un drept de proprietate incorporala ca si drepturile de creatie intelectuala.

Fondul de comert este un bun mobil incorporal datorita preponderentei in componenta sa a bunurilor mobile corporale sau incorporale, titularul sau avand un monopol relativ de exploatare asupra clientelei sale.

Fiind un bun mobil incorporal fondul de comert este supus regimului juridic privind bunurile mobile.

SECTIUNEA A II-A. Elementele fondului de comert

1. Consideratii prealabile

Structura fondului de comert este diferita in functie de specificul activitatii comerciantului, modificandu-se dupa cum sunt imperativele carora le subordoneaza comerciantul activitatea.

Indiferent de compozitia fondului de comert aceasta cuprinde doua categorii de elemente si anume: a) elemente corporale; b) elemente incorporale.

2. Elementele corporale

Grupa elementelor corporale ale fondului de comert se compune din: a) bunuri imobile; b) bunuri mobile corporale.

2.1. Bunuri imobile

Imobilele de care se foloseste comerciantul in activitatea sa pot fi: a) imobile prin natura lor (cladiri, terenuri); b) imobile prin destinatie (instalatii, masini, utilaje).

Deoarece asemenea imobile sunt afectate de catre comerciant unui scop comercial ele sunt considerate^[5] ca fac parte din fondul de comert.

Daca fondul de comert face obiectul unei vanzari-cumparari, iar in structura fondului sunt cuprinse si imobile, vanzarea-cumpararea are caracter comercial, imobilele urmand regimul fondului de comert, aceasta fiind o exceptie de la caracterul civil al operatiunilor privind imobilele.

2.2. Bunurile mobile corporale

In structura fondului de comert sunt cuprinse si bunuri mobile corporale cum sunt materiile prime, materialele, produsele finite, marfurile achizitionate.

O problema care s-a pus in doctrina a fost daca marfurile sunt sau nu sunt elemente ale  fondului de comert.

In elaborarea unui raspuns opiniile au fost impartite in sensul ca unele opinii considera ca marfurile sunt componente ale fondului de comert fiind necesare exercitarii comertului, iar alte opinii considera ca marfurile nu sunt elemente ale fondului de comert deoarece acestea pot fi vandute separat de fond.

Consideram^[6] ca marfurile fac parte din fondul de comert deoarece acesta cuprinde toate bunurile afectate activitatii comerciale cu exceptia stipulatiei contrare cand sunt excluse in acest mod din fond.

3. Elementele incorporale

3.1. Consideratii prealabile

Elementele incorporale ale fondului de comert sunt: a) firma; b) emblema; c) clientela; c) vadul comercial; d) drepturile de proprietate industriala; e) drepturile de autor.

3.2. Firma

Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza (art. 30 din Legea nr. 26/1990). Ea este un element de identificare a comerciantului in cadrul categoriei comerciantilor in general.

Pentru comerciantul persoana fizica, firma se compune din numele comerciantului scris in intregime (numele si prenumele) sau din numele si initiala prenumelui, la acestea putandu-se adauga unele mentiuni asupra persoanei sau fondului comertului (art. 31 din Legea nr. 26/1990).

Pentru comerciantii persoane juridice firma este diferita in functie de tipul de comerciant din aceasta grupa.

In cazul societatilor comerciale firma poate avea urmatoarea componenta:

a)     firma societatii in nume colectiv se compune din numele a cel putin unuia dintre asociati cu mentiunea 'societate in nume colectiv' scrisa in intregime (art. 32 din Legea nr. 26/1990);

b)     firma societatii in comandita simpla se compune din numele a cel putin unuia dintre asociati comanditati cu mentiunea 'societate in comandita' scrisa in intregime (art. 33 din Legea nr. 26/1990);

c)     firma unei societati pe actiuni sau in comandita pe actiuni se compune dintr-o denumire proprie de natura a o deosebi de firma altor societati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime 'societate pe actiuni' sau S.A ori  dupa caz 'societate in comandita pe actiuni' (art. 35 din Legea nr. 26/1990);

d)     firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie la care se poate adauga numele unuia sau al mai multor asociati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime 'societate cu raspundere limitata' sau S.R.L. (art. 36 din Legea nr. 26/1990).

Pentru organizatiile cooperatiste firma are urmatoarea componenta:

a)     pentru cooperativele mestesugaresti firma se compune dintr-o denumire proprie la care se adauga mentiunea scrisa in intregime 'cooperativa mestesugareasca' sau prescurtat 'C.M.' (art. 40(4) din Norma metodologica nr. 608-773/1998 privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor emise de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si Ministerul Justitiei);

b)     pentru celelalte organizatii cooperatiste mestesugaresti:

in cazul societatii cooperatiste mestesugaresti firma se compune dintr-o denumire proprie la care se adauga mentiunea scrisa in intregime 'societate cooperatista mestesugareasca' sau prescurtat 'SOCOM' (art. 40(2) din Norma nr. 608-773/1998)

- in cazul societatii cooperatiste pe actiuni firma se compune dintr-o denumire proprie la care se adauga mentiunea scrisa in intregime 'societate cooperatista pe actiuni' sau prescurtat 'SCA' (art. 40(2) din Norma nr. 608-773/1998.

c) pentru cooperativele de consum sau de credit, firma se compune dintr-o denumire proprie urmata de mentiunea 'cooperativa de consum' sau 'cooperativa de credit' scrisa in intregime.

In cazul regiilor autonome firma se compune din expresia 'Regia autonoma' urmata de o denumire proprie (exemplu, Regia Autonoma 'Monitorul Oficial', Regia Autonoma 'Loteria Romana', Regia Autonoma 'Posta Romana', Regia Autonoma 'Registrul Auto Roman').

Pentru societatile nationale sau companiile nationale firma se compune din cuvintele 'societatea nationala' sau 'compania nationala' urmate de o denumire proprie sau cuvinte de identificare, urmate de mentiunea 'S.A' (exemplu, Societatea Nationala 'Tutunul Romanesc - S.A.; Societatea Nationala a Sarii S.A.; Compania Nationala de Transporturi Aeriene Romane - TAROM - S.A.; Compania Nationala a Uraniului S.A.).

Firma trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de fond^[7]:

a)     disponibilitatea in sensul ca este susceptibila de a fi apropriata adica nu apartine unei alte persoane printr-o inregistrare anterioara in registrul comertului pentru acelasi obiect si pentru aceeasi firma teritoriala (art. 39(2) din Legea nr. 26/1990);

b)     distinctivitatea in sensul ca fiind un element de individualizare a comerciantului trebuie sa fie noua si sa se deosebeasca de cele existente (art. 38(1) din Legea nr. 26/1990);

c)     licitatea in sensul ca aceasta trebuie sa fie in concordanta cu legea, ordinea publica si morala, nici o firma neputand cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public (art. 40 din Legea nr. 26/1990).

Ca o conditie de forma, firma trebuie sa fie scrisa in primul rand in limba romana (art.  30 din Legea nr. 26/1990). Exista posibilitatea ca aceasta sa fie scrisa si in limba straina.

Dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei se dobandeste prin inscrierea acesteia in registrul comertului.

Firma poate fi instrainata numai odata cu fondul de comert (art. 42 din Legea nr. 26/1990).

Dobanditorul unui fond de comert poate pastra firma daca are acordul expres al transmitatorului sau al succesorilor sai in drepturi (art. 41 din Legea nr. 26/1990).

Pentru protejarea dreptului  asupra firmei legea prevede mai multe modalitati juridice care pot fi utilizate in raport de situatia de incalcare a dreptului.

Modurile de protejare a firmei sunt:

a)     actiunea in radiere care poate fi introdusa de catre cel prejudiciat printr-o  inmatriculare sau inscriere de mentiuni privind firma (art. 25 din Legea nr. 26/1990);

b)     actiunea in anulare care poate fi promovata de catre persoana careia i s-au incalcat dreptul la firma;

c)     actiunea in contrafacere care poate fi promovata impotriva celor care isi aproprie o firma nedisponibila prin aceasta incalcand dreptul exclusiv la folosinta firmei;

d)     actiunea in concurenta neloiala care poate fi introdusa de comerciantul prejudiciat de catre un altul prin exercitarea unui comert de aceeasi natura si prin care se creeaza confuzie, denigrare cu consecinta producerii unor pagube pentru comerciantul onest;

e)     actiune in daune pentru situatiile in care prin incalcarea dreptului la firma s-au produs prejudicii (art. 998 C. civ. si art. 5, art. 7, art. 9 si art. 12 din Legea nr. 11/1991);

f)      actiunea penala in cazul in care fapta de incalcare a dreptului la firma este infractiune (art. 5 lit. a din Legea nr. 11/1991; art. 301 C. pen.).

3.3. Emblema

Emblema este un element facultativ, suplimentar de identificare care delimiteaza intre ei comerciantii din acelasi domeniu sau segment de activitate.

In art. 30(2) din Legea nr. 26/1990 se dispune ca 'emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen'.

Emblema trebuie scrisa in limba romana iar dreptul de folosinta asupra emblemei se dobandeste prin inscrierea acesteia in registrul comertului.

Intre firma si emblema exista asemanari si deosebiri.

Asemanarile dintre firma si emblema sunt:

a)     amandoua sunt elemente de identificare a comerciantilor;

b)     amandoua sunt elemente ale fondului de comert;

Deosebirile dintre firma si emblema constau in:

a)     firma este obligatorie iar emblema este facultativa;

b)     firma unui comerciant poate fi numai una iar emblemele acestuia pot fi mai multe;

c)     firma poate fi instrainata numai cu fondul de comert iar emblema poate fi instrainata si separat;

d)     firma consta intr-un nume sau o denumire proprie iar emblema poate fi o denumire fantezista dar si o reprezentare grafica (figura geometrica, figura stilizata etc.).

Emblema poate fi utilizata pe panouri de reclama, pe facturi, scrisori, note de comanda, tarife, prospecte, afise, publicatii si in orice alt mod numai daca vor fi insotite in mod vizibil de firma comerciantului (art. 43(2) din Legea nr. 26/1990).

Continutul emblemei poate consta in:

a)     o denumire proprie, distinctiva, fantezista;

b)     o reprezentare grafica, un semn;

Conditiile de fond ale emblemei sunt:

a)     disponibilitatea, adica sa poata fi apropriata in sensul ca nu apartine altui comerciant printr-o inregistrare anterioara in registrul comertului pentru acelasi obiect si pentru aceeasi forma teritoriala (art. 39(2) din Legea nr. 26/1990);

b)     distinctivitatea adica noutatea, trebuind sa se deosebeasca de cele existente (art. 38(1) din Legea nr. 26/1990);

c)     licitatea adica sa nu contravina legii, ordinii publice si moralei (art. 40 din Legea nr. 26/1990).

Transmiterea emblemei se poate face si separat de fondul de comert. Dobanditorul poate, in cazul dobandirii fondului de comert, sa foloseasca emblema daca are acordul transmitatorului.

Protectia emblemei poate fi asigurata prin aceleasi mijloace juridice ca si pentru protectia firmei (actiunea in radiere, actiunea in anulare, actiunea in contrafacere, actiunea in concurenta neloiala, actiunea in daune; actiunea penala).

3.4. Clientela

Notiunea de clientela^[8] poate fi privita din doua puncte de vedere:

a)     din punct de vedere uman in sensul ca este un ansamblu de persoane care apeleaza in mod constant la fondul de comert al unui comerciant pentru a procura marfuri sau servicii;

b)     din punct de vedere material adica valoarea economica pe care o obtine comerciantul datorita relatiilor care se stabilesc intre titularul fondului de comert si persoanele care isi procura marfurile si serviciile de la acesta.

Deci clientela poate fi definita ca o valoare economica a fondului de comert generata de raporturile care se stabilesc intre titularul fondului de comert si persoanele care isi procura marfurile si serviciile de la comerciantul titular al fondului de comert.

Clientela este de mai multe feluri^[9] si anume:

a)     clientela atrasa, adica acei consumatori care se adreseaza in mod constant aceluiasi comerciant datorita increderii pe care o au in produsele si serviciile pe care le ofera acesta;

b)     clientela angajata adica acele persoane care au cu comerciantul in cauza incheiat un contract de aprovizionare, existand intre acestia legaturi de durata;

c)     clientela derivata adica acele persoane de care beneficiaza indirect un distribuitor datorita faptului ca el isi desfasoara activitatea intr-un complex comercial care este frecventat de acele persoane si care ocazional apeleaza si la acest comerciant;

d)     clientela ocazionala adica persoanele care intamplator apeleaza la  marfurile sau serviciile comerciantului.

Pentru a fi un element constitutiv al fondului de comert clientela trebuie sa aiba urmatoarele trasaturi^[10]:

a)     sa aiba caracter comercial, adica sa rezulte din raporturi juridice de natura faptelor de comert;

b)     sa aiba caracter personal, adica sa fie rezultata din raporturi juridice constante intre comerciant si persoanele care apeleaza la fondul de comert, sa fie autonoma si proprie comerciantului;

c)     sa fie actuala, adica sa rezulte din raporturi curente privind fondul de comert;

d)     sa fie licita, adica relatiile dintre comerciant si persoanele cu care incheie afaceri sa fie in concordanta cu normele legale.

Clientela este 'o rezultanta a fondului de comert care-i asigura coerenta de ansamblu fara sa faca parte din substanta sa materiala'^[11].

Instrainarea clientelei se face numai odata cu fondul de comert.

Protejarea dreptului de clientela se poate face prin:

a)     actiune in concurenta neloiala, daca un comerciant concurent comite fapte de natura a deturna sau dezorganiza clientela (indemnarea salariatilor la greva, amenintarea clientelei etc.);

b)     actiune civila pentru pretentii daca s-a produs un prejudiciu prin acte de natura a afecta clientela.

3.5. Vadul comercial

Vadul comercial este definit ca aptitudinea fondului de comert de a atrage clientela, datorita unor factori care dau o anumita specificitate activitatii fiecarui comerciant.

El este elementul hotarator pentru determinarea clientelei.

Factorii de care depinde vadul comercial sunt de doua feluri:

a)     factori obiectivi (amplasamentul localului; forma de detinere a localului adica in proprietate sau cu chirie etc.);

b)     factori subiectivi (calitatea personalului; modul de comportament; publicitatea si reclama etc.).

Intre vadul comercial si clientela exista un raport unitar. Ele sunt elemente distincte avand asemanari si deosebiri.

Oricum, vadul comercial determina clientela.

Transmiterea vadului comercial se poate face numai impreuna cu fondul de comert. Mijloacele juridice de protectie a vadului comercial sunt aceleasi ca si pentru protectia fondului de comert.

3.6. Drepturile de proprietate industriala si comerciala

In fondul de comert pot fi cuprinse si drepturi de proprietate industriala. Acestea pot fi grupate in raport de obiectul lor si in urmatoarele categorii:

a)     drepturi asupra creatiilor noi (inventiile, desenele si modelele industriale; know-how-ul);

b)     drepturi asupra semnelor noi (marcile de fabrica, de comert si de serviciu sau marcile individuale, marcile colective, si marcile de certificare, denumirile geografice si indicatiile de provenienta).

Brevetele de inventii sunt titluri de protectie pentru inventii care confera titularului sau un drept exclusiv de exploatare^[12].

Desenul industrial a fost definit^[13] ca o combinatie de linii sau culori prezentand o configuratie originala (exemplu: o creatie de arta grafica; desenul unei tesaturi).

Modelul industrial a fost definit^[14] ca o forma grafica reprezentand un volum (exemplu: caroseria unui automobil; carcasa unui televizor sau a altui aparat electrocasnic).

Marcile^[15] sunt semne susceptibile de reprezentare grafica folosite de agentii economici pentru a deosebi produsele, lucrarile si serviciile lor fata de altele identice sau similare apartinand altor persoane.

Drepturile de proprietate industriala sunt protejate in conditiile stabilite de lege.

3.7. Drepturile de autor

Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice precum si asupra oricaror asemenea opere de creatie intelectuala este legat de persoana autorului si comporta atribute de ordin moral si patrimonial^[16].

In fondul de comert pot fi cuprinse si drepturi patrimoniale de autor. Titularul fondului de comert poate valorifica drepturile patrimoniale de autor in calitate de dobanditor al acestora, in conditiile prevazute de Legea nr. 8/1996.

3.8. Creantele si datoriile comerciantului

Creantele si datoriile comerciantului nu sunt cuprinse in fondul de comert, deoarece fondul de comert este o universalitate de fapt si nu o universalitate juridica.

Dobanditorul unui fond de comert nu preia creantele si datoriile in cazul instrainarii fondului cu exceptia unor drepturi si obligatii nascute din contractele de munca, contractele de furnitura, daca acestea nu au fost reziliate.

3.9. Operatiuni juridice privind fondul de comert

3.9.1. Consideratii prealabile

Operatiunile juridice privind fondul de comert nu sunt reglementate expres de legislatia comerciala.

Cu privire la acestea exista totusi prevederi in materie de inregistrare ca forma de publicitate prin registrul comertului in sensul ca in registrul comertului se vor inregistra mentiunile referitoare la donatia, vanzarea, locatiunea sau gajul fondului de comert^[17].

Consideram ca fondul de comert sau elementele sale componente pot face obiectul urmatoarelor acte juridice^[18]: a) vanzarea-cumpararea; b) donatia; c) locatiunea; d) gajul; e) aportul la capitalul social al unei societati comerciale; f) succesiunea legala sau testamentara.

3.9.2. Vanzarea-cumpararea fondului de comert

Vanzarea-cumpararea fondului de comert poate avea ca obiect intregul fond de comert sau numai anumite elemente ale acestuia.

Fiind un bun mobil incorporal, operatiunea de vanzare-cumparare a fondului de comert are regimul juridic al vanzarii bunurilor mobile, dar in privinta imobilelor care sunt cuprinse in fond trebuie respectate regulile referitoare la imobile (forma autentica, publicitatea).

Vanzarea-cumpararea fondului de comert trebuie inscrisa in registrul comertului (art. 21 din Legea nr. 26/1990).

Ca natura juridica vanzarea-cumpararea fondului de comert in ansamblul sau este fapta de comert, deoarece fondul de comert este un bun mobil incorporal.

Instrainarea separata a unor elemente ale fondului de comert este posibila numai pentru acele elemente care nu sunt indisolubil dependente de fond.

Nu pot fi instrainate separat de fond firma, clientela, vadul comercial.

Vanzarea-cumpararea fondului de comert creeaza in afara obligatiilor comune ale vanzatorului si obligatia speciala pentru acesta de a nu face concurenta cumparatorului, in sensul de a nu exercita un comert de acelasi fel in apropierea fondului dobandit de cumparator.

3.9.3. Donatia fondului de comert

Fondul de comert sau anumite elemente ale acestuia pot face obiectul unui contract de donatie.

Posibilitatea unei asemenea operatiuni rezulta din prevederile art. 21 lit. a din Legea nr. 26/1990 in care se dispune ca donatia fondului de comert trebuie mentionata in registrul comertului.

Pentru validitatea unei donatii privind fondul de comert sau a unor elemente ale acestuia trebuie respectate regulile juridice in materie de donatie prevazute de Codul civil.

Cu privire la donatia fondului de comert s-ar putea pune totusi urmatoarele probleme:

a)     daca o asemenea operatiune este posibila avandu-se in vedere caracterul gratuit al actului de donatie in contextul caracterului oneros al  faptelor de comert;

b)     daca pe aceasta cale a donatiei se poate eluda legislatia financiar fiscala in materia impozitarii veniturilor unui comerciant cu consecinta sustragerii de la plata acestora pe calea transmiterii din patrimoniu a unor bunuri cu titlu gratuit.

Pentru prima situatie consideram ca o asemenea operatie este posibila deoarece nu este interzisa de lege, comerciantii putand sa efectueze si operatiuni juridice civile.

Pentru cea de-a doua situatie consideram ca atata timp cat legea comerciala permite o asemenea operatiune iar legislatia fiscala nu o restrictioneaza sau conditioneaza de anumite taxe si impozite, nu se eludeaza legea fiscala.

3.9.4. Locatiunea fondului de comert

Fondul de comert in totalitatea sa sau anumite elemente ale fondului de comert pot face obiectul unui contract de locatiune.

Operatiunea juridica de locatie de gestiune a fondului de comert este supusa regimului juridic al locatiunii bunurilor mobile.

Locatiunea fondului de comert trebuie inregistrata in registrul comertului (art. 21 din Legea nr. 26/1990).

Operatiunea de locatiune a fondului de comert este de natura comerciala. Locatiunea separata a unor elemente ale fondului de comert este posibila numai pentru acelea care nu sunt indisolubil legate de fond.

Nu pot fi date in locatie separat de fondul de comert firma, clientela,vadul comercial.

Obligatiile partilor in contractul de locatie sunt cele comune pentru acest tip de contract.

Locatorul are obligatia de a  nu desfasura un comert asemanator in apropierea locatarului.

3.9.5. Gajul asupra fondului de comert

Fondul de comert in ansamblu sau anumite elemente ale sale pot forma obiectul unui contract de garantie reala mobiliara.

Incheierea contractului de garantie reala mobiliara asupra fondului de comert este supusa conditiilor de fond si de forma prevazute de Legea nr. 99/1999.

Garantia reala mobiliara poate fi cu deposedare sau fara deposedare a bunului care face obiectul garantiei, dupa cum se invoiesc partile.

Pentru a fi opozabila tertilor garantia reala mobiliara trebuie mentionata in registrul comertului (art. 21 din Legea nr. 26/1990).

Prin art. 28-29 din Legea nr. 99/1999 se dispune ca gradul de prioritate al garantiei reale se stabileste fata de momentul in care garantia reala a fost facuta publica prin inscrierea acesteia la Arhiva Electronica de garantii Reale Mobiliare.

3.9.6. Aportul fondului de comert la capitalul social al unei societati comerciale

Fondul de comert poate fi adus ca aport la capitalul social al unei societati comerciale.

In schimbul aducerii ca aport a dreptului de folosinta asupra fondului sau a dreptului de proprietate asupra acestuia, titularul primeste actiuni sau parti sociale in raport de forma juridica a societatii comerciale.

Conditiile de fond si de forma ale acestei operatiuni juridice de aducere ca aport intr-o societate comerciala a fondului de comert sunt cele prevazute de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.

3.9.7. Transmiterea pe cale succesorala a fondului de comert

Fondul de comert poate fi transmis pe cale succesorala legala sau testamentara.

Regulile care guverneaza regimul juridic al unui asemenea act juridic sunt cele prevazute de Codul civil in materie de succesiuni.

Mostenitorii pot sa continue comertul in indiviziune sau pot sa accepte succesiunea sub beneficiul de inventar solicitand pana la partaj numirea unui administrator provizoriu.

In procesul de partaj, unul dintre succesori poate solicita sa i se atribuie fondul de comert pentru a se evita fragmentarea acestuia.

3.9.8. Apararea fondului de comert

Mijloacele juridice de aparare a fondului de comert sunt diferite in functie de dreptul care este incalcat.

Daca se incalca dreptul de proprietate asupra fondului titularul are posibilitatea unei actiuni in revendicare.

In cazul in care se aduce atingere dreptului de exploatare asupra fondului titularul are dreptul de a introduce o actiune in daune pentru repararea prejudiciului suferit.

Pentru situatiile in care titularul fondului este lezat printr-o fapta de concurenta neloiala acesta poate introduce o actiune in concurenta neloiala pentru incetarea actelor prejudiciabile si pentru acordarea de daune (art. 6 din Legea nr. 11/1990).

Daca atingerea dreptului asupra fondului de comert este rezultatul unor fapte infractionale, titularul poate introduce o actiune penala pentru restabilirea legalitatii si a dreptului incalcat.