Incetarea existentei societatii comerciale

Incetarea existentei societatii comerciale

A. Consideratii prealabile

632. Reglementare. Societatea comerciala nu poate exista infinit in timp. La un moment dat ea isi inceteaza existenta.

Pentru situatia incetarii existentei societatii comerciale Legea nr. 31/1990 a prevazut in Titlul VI denumit 'Dizolvarea, fuziunea si divizarea societatilor comerciale' si in Titlul VII denumit 'Lichidarea societatilor comerciale' care sunt cauzele si regulile procedurale privind realizarea acesteia.

633. Faze. Operatiunea juridica de incetare a existentei societatii comerciale care are ca efect incetarea personalitatii juridice a societatii comerciale precum si lichidarea patrimoniului acesteia se desfasoara in doua faze^[1] si anume: a) dizolvarea societatii; b) lichidarea societatii.

B. Dizolvarea societatii comerciale

I. Notiune

634. Consideratii prealabile. Dizolvarea ca faza a procesului de incetare a existentei societatii comerciale deschide acest proces si pregateste lichidarea. Ea cuprinde acele operatiuni constand in hotararea de dizolvare care poate fi luata de catre asociati sau de catre instanta judecatoreasca si comunicarea acesteia persoanelor interesate.

635. Definitie. Consideram ca prin dizolvarea societatii comerciale se intelege operatiunea juridica de declansare a procesului de incetare a existentei societatii comerciale ca persoana juridica prin adoptarea unei hotarari de catre asociati in conditiile de cvorum si majoritate prevazute de lege sau a unei hotarari judecatoresti de catre instanta judecatoreasca si realizarea formalitatilor de publicitate si inregistrare a acestora cu consecinta deschiderii ulterioare a procedurii lichidarii societatii comerciale.

II. Cauzele generale de dizolvare

a. Consideratii prealabile

636. Consideratii prealabile. Cauzele de dizolvare a societatii comerciale comerciale sunt de doua feluri:

- cauze generale, care sunt valabile pentru toate formele juridice de societati comerciale;

- cauze specifice, care sunt valabile numai pentru anumite forme juridice de societati comerciale.

Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990 cauzele de dizolvare pot fi:

- cauze care sunt stabilite prin lege (art. 222 (1) lit. a-f, art. 233, art. 224 din Legea nr. 31/1990);

- cauze prevazute de actul constitutiv al societatii (art. 222 (1) lit. g).

Daca in privinta cauzelor de dizolvare prevazute de lege nu este nici o problema in sensul ca acestea conduc obligatoriu la dizolvare, se pune problema daca aceasta lista a cauzelor de dizolvare poate fi extinsa si la altele in conditiile in care in art. 222 (1) lit. g se dispune ca 'dizolvarea poate interveni si pentru alte cauze prevazute de actul constitutiv'.

Adica, pot asociatii prin actul constitutiv sa stabileasca si alte cauze de dizolvare in afara celor prevazute de lege?

Raspunsul dat de doctrina^[2] a fost afirmativ. Consideram ca acest raspuns este corect deoarece Legea nr. 31/1990 prin art. 221 (1) lit. g permite asociatilor ca prin actul constitutiv sa stabileasca si alte cauze de dizolvare a societatii comerciale, facandu-se o interpretare corecta a acestui text de lege.

b. Enumerarea cauzelor generale de dizolvare

637. Enumerare. Legea nr. 31/1990 in art. 222 (1) precizeaza ca societatea comerciala se dizolva pentru urmatoarele cauze:

- trecerea timpului stabilit pentru durata societatii (lit. a);

- imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii (lit. b);

- realizarea obiectului de activitate al societatii (lit. b);

- declararea nulitatii societatii (lit. c);

- hotararea adunarii generale (lit. d);

- hotararea tribunalului la cererea oricarui asociat pentru motive temeinice care impiedica functionarea societatii (lit.e);

- falimentul societatii (lit. f);

- alte cauze prevazute de lege (lit. g)

- alte cauze prevazute prevazute de actul constitutiv (lit. g).

c. Clasificarea cauzelor generale de dizolvare

638. Clasificare. Cauzele generale de dizolvare a societatii comerciale pot fi clasificate in urmatoarele categorii^[3]:

a) cauze de dizolvare de drept:

b) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii (art. 222 (1) lit. a din Legea nr. 31/1990);

c) falimentul societatii (art. 222 (1) lit. f din Legea nr. 31/1990).

d) cauze de dizolvare voluntara:

e) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate (art. 222 (1) lit. b din Legea nr. 31/1990);

f) realizarea obiectului de activitate (art. 222 (1) din Legea nr. 31/1990);

g) hotararea adunarii generale a asociatilor (art. 222 (1) lit. d din Legea nr. 31/1990).

h) cauze de dizolvare judiciara:

i) hotararea tribunalului (art. 222 (1) lit. e din Legea nr. 31/1990);

j) declararea nulitatii societatii (art. 222 (1) lit. c din Legea nr. 31/1990).

In raport de cauzele de dizolvare se pot determina si caile^[4] pe care se produce dizolvarea.

d. Analiza cazurilor generale de dizolvare

639. Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii Actul constitutiv al societatii comerciale trebuie sa prevada durata societatii (art. 7 lit. h si art. 8 lit. j din Legea nr. 31/1990).

Daca societatea comerciala are o durata determinata, legea^[5] confera asociatilor posibilitatea de prelungire a duratei societatii.

Pentru eventuala prelungire a duratei societatii administratorii sunt obligati sa organizeze consultarea asociatilor cu cel putin un an inainte de expirarea duratei societatii (art. 222 (2) din Legea nr. 31/1990).

In caz de pasivitate a administratorilor oricare dintre asociati poate cere tribunalului ca sa dispuna prin incheiere efectuarea consultarii.

Daca asociatii nu iau nici o hotarare privind prelungirea duratei societatii sau nu sunt consultati in acest sens, la momentul^[6] expirarii duratei societatii aceasta intra in dizolvare.

Dizolvarea se produce in acest caz in temeiul legii fara a fi necesare alte formalitati, ea fiind efectul direct al vointei asociatilor care au stabilit prin actul constitutiv durata determinata si implicit dizolvarea la constituirea societatii comerciale.

Constatatea ajungerii la termen se face prin hotarare a adunarii generale sau printr-o hotarare judecatoreasca.

640. Imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii Potrivit art. 7 lit. c si art. 8 lit. c din Legea nr. 31/1990 in contractul de societate trebuie sa se prevada si obiectul de activitate, adica faptele de comert pe care societatea comerciala intelege sa le efectueze pe parcursul existentei.

Pentru situatia in care se constata o imposibilitate a realizarii obiectului de activitate al societatii Legea nr. 31/1990 a consacrat ca acesta este un caz de dizolvare a societatii comerciale (art. 222 (1) lit. b).

Obiectul de activitate poate fi schimbat de catre asociati sau completat, putandu-se evita dizolvarea.

In literatura juridica^[7] s-a afirmat ca la reglementarea unei asemenea cauze de dizolvare s-au avut in vedere imprejurari de fapt precum:

- situatia in care societatea comerciala are ca unic obiect de activitate exercitarea unei anumite activitati pe care nu o poate realiza deoarece nu obtine avizele necesare sau bunurile ori serviciile de care are nevoie (exemplu: exploatarea unor perimetre petroliere dar nu se obtine concesiunea acestora; retragerea concesiunii exploatarii unor resurse minerale etc.);

- situatia in care societatea comerciala si-a propus in obiectul de activitate efectuarea anumitor fapte de comert a caror realizare este strict conditionata de anumite bunuri individualizate care dispar fie inainte de inceperea activitatii, fie dupa (exemplu: operatiuni de inchiriere de aeronave sau de nave maritime dar care dispar material din motive neprevazute; operatiuni de transport aerian sau pe apa cu anumite nave care dispar din motive neprevazute).

Practica judiciara^[8] a considerat ca suntem in cazul unei imposibilitati a realizarii obiectului unei societati comerciale de persoane si atunci cand exista neintelegeri grave intre asociati care fac imposibila desfasurarea activitatii societatii.

Consideram ca solutia practicii judiciare este gresita ca interpretare, deoarece acest motiv de dizolvare legat de neintelegerile grave dintre asociati este un motiv distinct de dizolvare, prevazut de Legea nr. 31/1990 in art. 222 (1) lit. e, ca modalitate de dizolvare judiciara.

Constatarea imposibilitatii realizarii obiectului de activitate se face de catre adunarea asociatilor, iar in caz de pasivitate a administratorilor se poate solicita instantei sa dispuna convocarea unei adunari generale in acest sens, care hotaraste si dizolvarea.

641. Realizarea obiectul de activitate al societatii In cazul realizarii obiectului de activitate al societatii comerciale, daca asociatii nu hotarasc sa schimbe obiectul sau sa-l completeze cu noi fapte de comert pentru a salva societatea, aceasta este supusa dizolvarii deoarece nu mai are ratiunea de a exista.

O asemenea situatie se poate ivi in fapt atunci cand o societate comerciala a fost constituita cu unic obiect de activitate pentru realizarea unui obiectiv (exemplu: constituirea unei societati comerciale la care asociatii sunt statul roman si una sau mai multe societati comerciale cu capital privat sau persoane fizice, pentru construirea unui aeroport; constituirea unei societati comerciale la care asociati sunt consiliul judetean si persoane juridice private ori persoane fizice pentru construirea unui drum judetean).

Daca societatea comerciala a realizat obiectul pentru care a fost constituita, ea si-a indeplinit scopul si este susceptibila de dizolvare.

Constatarea realizarii obiectului se face de catre asociati prin hotarare prin care se dispune si dizolvarea.

642. Declararea nulitatii societatii Constituirea societatii comerciale poate fi facuta cu incalcarea unor norme imperative ale legii, care atrag nulitatea acesteia.

Daca dupa inmatricularea societatii comerciale se constata anumite neregularitati si organele societatii nu iau masuri de inlaturare a acestora printr-o actiune in regularizare, iar neregularitatile sunt cauze de nulitate a societatii, acestea pot duce la anularea acesteia.

Cazurile de nulitate a unei societati comerciale sunt prevazute de art. 56 din Legea nr. 31/1990 si anume:

- lipsa actului constitutiv;

- neintocmirea actului constitutiv in forma autentica pentru societatea prevazuta expres de lege;

- incapacitatea tuturor fondatorilor la data constituirii societatii;

- caracterul ilicit sau contrar ordinii publice a obiectului de activitate al societatii;

- lipsa incheierii judecatorului delegat de inmatriculare a societatii;

- lipsa autorizatiei legale administrative de constituire a societatii;

- lipsa din actul constitutiv a unor elemente esentiale privind societatea (denumirea, obiectul de activitate, aporturile asociatilor, capitalul social subscris);

- incalcarea dispozitiilor legale privind capitalul minim subscris si varsat;

- nerespectarea numarului minim de asociati, prevazut de lege.

Declararea nulitatii se face prin hotarare judecatoreasca la cererea oricarei persoane interesate.

In cazul in care cauza nulitatii invocata in cererea in anulare a fost inlaturata inainte de a se pune concluzii in fond la tribunal nulitatea nu poate fi declarata (art. 57 din Legea nr. 31/1990).

Pe data la care hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii a devenit irevocabila societatea inceteaza fara efect retroactiv si intra in lichidare (art. 58 (1) din Legea nr. 31/1990).

O intrebare care se poate pune este daca declararea nulitatii atrage direct dizolvarea societatii sau este o facultate deschisa oricarei persoane interesate de a cere dizolvarea in conditiile in care prin art. 58 (2) din Legea nr. 31/1990 se dispune ca 'prin hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii se vor numi si lichidatorii societatii'.

Consideram ca raspunsul care s-a dat in literatura juridica^[9] in sensul ca prin hotararea de declarare a nulitatii trebuie pronuntata si dizolvarea societatii iar din moment ce s-a declarat nulitatea, aceasta trebuie considerata dizolvata intrand in lichidare.

Dispozitivul hotararii de declarare a nulitatii se va comunica de catre tribunal Oficiului Registrului Comertului, care dupa mentionare in registrul comertului, se va trimite spre publicare Monitorului Oficial al Romaniei.

643. Hotararea adunarii generale Legea nr. 31/1990 prevede in art. 222 (1) lit. d ca un caz de dizolvare a societatii comerciale hotararea adunarii generale a asociatilor.

Aceasta posibilitate este acordata asociatilor in considerarea faptului ca ei sunt aceia care au constituit societatea prin vointa lor, care este suverana in a modifica societatea sau a incepe procesul de incetare a acesteia.

In functie de forma juridica a societatii comerciale aceasta competenta^[10] de a hotari dizolvarea apartine adunarii generale extraordinare a actionarilor pentru societatile de capitaluri sau unanimitatii asociatilor de la societatile de persoane si de la societatea cu raspundere limitata (art. 113 lit h si art. 187 din Legea nr. 31/1990).

Doctrina^[11] si practica judiciara^[12] au apreciat ca instanta judecatoreasca nu se poate substitui adunarii generale pentru a pronunta dizolvarea daca adunarea generala nu a putut lua o decizie.

Actul aditional care materializeaza hotararea adunarii generale luata in conditiile de cvorum si de majoritate de vot, prevazute de lege se depune la Oficiul Registrului Comertului pentru a fi mentionat si pentru a fi publicat in Monitorul Oficial.

Daca dizolvarea societatii comerciale se hotaraste de catre asociati sau de adunarea generala a actionarilor inainte de expirarea duratei societatii, dizolvarea produce efecte numai dupa trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea hotararii in Monitorul Oficial (art. 229 din Legea nr. 31/1990).

Acest termen este prevazut numai pentru societatile constituite pe termen.

Daca nu s-a facut nici o repartitie din activ, asociatii care au hotarart dizolvarea pot reveni cu majoritatea ceruta pentru modificarea actului constitutiv asupra hotararii de  dizolvare luate (art. 226 din Legea nr. 31/1990).

644. Hotararea tribunalului la cererea oricarui asociat pentru motive temeinice care impiedica functionarea societatii Protejarea interesului social al societatii este o componenta majora a activitatii si functionarii acesteia.

Atunci cand Legea nr. 31/1990 stabileste ca o cauza de dizolvare existenta unor motive temeinice care afecteaza functionarea societatii are in vedere situatii de incalcare a  interesului social.

Exemplificarea data de lege ca motiv temeinic prin 'neintelegerile grave dintre asociatii care impiedica functionarea societatii' este reprezentativa doar pentru societatile de persoane^[13], cu numar mic de asociati.

Pot constitui motive temeinice^[14] care sa atraga dizolvarea prin hotararea tribunalului:

a) abuzul de majoritate constand in: 1) fixarea unei remuneratii exagerate pentru administratori; 2) preluarea in intregime a pasivului unei filiale cu lezarea intereselor societatii;

b) abuzul de minoritate constand in: 1) refuzul de a vota o prelungire a duratei societatii; 2) refuzul de a vota o majorare de capital social cu consecinta falimetarii societatii.

Pentru exercitarea unei actiuni in dizolvare judiciara a unei societati comerciale s-a retinut^[15] ca au calitate procesuala dupa caz:

- oricare dintre asociatii de la societatile de persoane si la societatea cu raspundere limitata, deoarece luarea unei hotarari se face cu unanimitate cand se modifica actul constitutiv;

- actionarii majoritari sau minoritari sau oricare grup de actionari cu interese contrare.

Este lipsit de calitate procesuala asociatul care a provocat neintelegeri grave intre actionari cu consecinta impiedicarii functionarii societatii.

Hotararea judecatoreasca de dizolvare se mentioneaza in registrul comertului si se publica in Monitorul Oficial in 15 zile de la data la care hotararea a devenit irevocabila.

645. Falimentul societatii Potrivit art. 77 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului^[16] in cazurile prevazute de art. 59 (5), art. 69 (2), art. 71 (1), art. 73 (1), art. 79 (3) se aplica dispozitiile sectiunii din lege denumita 'Falimentul'.

Fiecare dintre situatiile prevazute in articolele de lege mentionate determina starea de faliment deoarece:

a) planul de reorganizare nu a fost propus in termenul de 30 de zile (sau de 90 zile daca s-a prelungit termenul de catre judecatorul sindic la cerere) (art. 59 (5));

b) nici un plan de reorganizare nu este confirmat (art. 69 (2));

c) cand judecatorul dispune motivat incetarea reorganizarii (art. 71 (1));

d) daca debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare (art. 73 (1));

e) cand judecatorul dispune de indata aplicarea procedurii falimentului (art. 79 (3)).

Pentru fiecare dintre aceste situatii judecatorul sindic dispune falimentul si dizolvarea prin incheiere.

Exista in Legea nr. 64/1995 in afara celor cinci cazuri mentionate inca doua si anume:

- cand debitorul nu depune declaratia privind intentia de reorganizare si implicit accepta direct falimentul (art. 26);

- cand un debitor in ultimii 5 ani a mai facut o cerere de reorganizare sau a fost obiectul unei asemenea cereri introduse de creditori (art. 28).

Si in aceste cazuri judecatorul sindic dispune alaturi de faliment si dizolvarea.

Momentul dizolvarii este momentul pronuntarii incheierii judecatorului sindic, deoarece aceasta este definitiva si executorie.

646. Alte cauze prevazute de lege care atrag dizolvarea societatii In categoria altor cauze de dizolvare prevazute de lege sunt cuprinse:

- inexistenta organelor statutare ale societatii (art. 232 lit. a din Legea nr. 31/1990);

- imposibilitatea intrunurii organelor statutare ale societatii (art. 232 lit. a din Legea nr. 31/1990);

- nedepunerea de catre societatea comerciala timp de 3 ani consecutivi a bilantului contabil (art. 232 lit. b din Legea nr. 31/1990)

- incetarea activitatii societatii (art. 232 lit. c din Legea nr. 31/1990);

- inexistenta unui sediu cunoscut al societatii (art. 232 lit. c din Legea nr. 31/1990;

- disparitia asociatilor (art. 232 lit. c din Legea nr. 31/1990);

- inexistenta unui domiciliu cunoscut sau a resedintei cunoscuta a asociatilor (art. 232 lit. c din Legea nr. 31/1990);

- nepreschimbarea in termen de 18 luni a certificatului de inmatriculare si a certificatului de inregistrare fiscala potrivit OUG nr. 76/2001 (art. 17 (10));

- nemajorarea capitalului social conform OUG nr. 32/1997 (art. 10-11).

Constatarea dizolvarii de drept a societatii comerciale se face prin hotarare a tribunalului (cazurile prevazute de art. 232 din Legea nr. 31/1990 si de OUG nr. 32/1997) sau prin incheiere a  judecatorului delegat (cazul prevazut de OUG nr. 76/2001).

Hotararea tribunalului si incheierea judecatorului delegat sunt atacabile cu recurs.

La data ramanerii irevocabile a hotararii si a incheierii judecatorului delegat, societatea intra in lichidare urmand a fi radiata din registrul comertului.

647. Alte cauze prevazute in actul constitutiv Asociatii pot sa prevada prin actul constitutiv si alte cauze de dizolvare. In masura in care acestea exista ele pot conduce la dizolvarea societatii.

III. Caile dizolvarii societatii comerciale

648. Caile dizolvarii. Cu privire la caile dizolvarii societatii comerciale in literatura juridica^[17] s-a afirmat ca acestea sunt: a) dizolvarea de drept; b) dizolvarea prin vointa asociatilor; c) dizolvarea pe cale judecatoreasca.

Aceasta clasificare a cailor de dizolvare este corespunzatoare calificarii cauzelor de dizolvare.

Cum la fiecare cauza de dizolvare analizata s-a examinat si calea procedurala pentru a evita o repetare ne rezumam in acest punct doar la cele aratate.

IV. Efectele dizolvarii

649. Enumerare efecte. Dizolvarea produce urmatoarele efecte:

- deschiderea procedurii lichidarii (art. 228 (1) din Legea nr. 31/1990);

- interdictia unor operatiuni comerciale noi (art. 228 (2) din Legea nr. 31/1990).

Personalitatea juridica a societatii comerciale se pastreaza pentru operatiunile lichidarii pana la terminarea acesteia (art. 228 (4) din Legea nr. 31/1990).

650. Deschiderea procedurii lichidarii Dizolvarea societatii comerciale are ca efect deschiderea procedurii lichidarii.

De la aceasta regula exista exceptii cand dizolvarea are loc fara lichidare ca in cazul fuziunii sau al divizarii totale ori a altor cazuri prevazute de lege.

Fiind deschisa procedura lichidarii administratorii trebuie sa convoace adunarea generala a asociatilor pentru desemnarea lichidatorilor.

2.4.3. Interdictia unor operatiuni comerciale noi

Datorita situatiei in care se gaseste, societatea comerciala nu se mai pot efectua operatiuni comerciale noi.

Societatea fiind dizolvata poate doar sa continue operatiunile incepute.

Scopul activitatii este lichidarea.

Daca administratorii exercita operatiuni comerciale noi raspund personal si solidar pentru consecintele acestora.

3. Lichidarea societatii comerciale

3.1. Notiune

Lichidarea societatii comerciale este cea de-a doua faza a incetarii existentei societatii comerciale.

Ea se realizeaza de catre persoane anume desemnate denumite lichidatori si cuprinde mai multe operatiuni privind stabilirea activului si pasivului societatii, finalizarea operatiunilor in curs de derulare, repartitia activului net intre asociati, efectuarea formalitatilor de depunerea registrelor si de radiere a societatii.

Consideram ca prin lichidare se intelege totalitatea operatiunilor prin care se finalizeaza operatiunile in derulare, se incaseaza creantele, se platesc datoriile si se partajeaza activul net al societatii intre asociati cu consecinta incetarii existentei societatii comerciale ca persoana juridica^[18].

3.2. Principiile generale ale lichidarii

Lichidarea societatilor comerciale ca faza a incetarii existentei acestora este guvernata de urmatoarele principii:

principiul subzistentei personalitatii juridice a societatii pentru nevoile lichidarii;

principiul obligativitatii lichidarii dupa dizolvare;

principiul efectuarii lichidarii in principal in interesul asociatilor.

3.2.1. Principiul subzistentei personalitatii juridice a societatii pentru nevoile lichidarii

Potrivit art. 228 (4), 'societatea isi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pana la terminarea acesteia'.

Necesitatea pastrarii personalitatii juridice este determinata de mentinerea societatii comerciale ca subiect de drept pentru a finaliza operatiunile incepute si pentru a realiza operatiunile lichidarii.

Pe aceasta perioada societatea isi mentine atributele de identificare (firma, sediul, emblema, nationalitatea) sub conditia de a se preciza pe orice act care emana de la societate ca aceasta este in lichidare.

De asemenea organele care asigura functionarea societatii se mentin si exercita anumite atributii precum:

adunarea asociatilor numeste lichidatorii si le stabileste puterile (art. 256 si 258 din Legea nr. 31/1990);

administratorii isi exercita atributiile pana la predarea gestiunii catre lichidatori (art. 246 lit. a din Legea nr. 31/1990);

cenzorii exercita controlul asupra gestiunii societatii si asupra activitatilor lichidatorilor (art. 247 (5) din Legea nr. 31/1990).

Patrimoniul societatii constituie si pe perioada lichidarii gajul general al creditorilor sociali.

3.2.2. Principiul obligativitatii lichidarii dupa dizolvare

Potrivit art. 228 (1) 'dizolvarea societatii comerciale are ca efect deschiderea procedurii lichidarii'.

Se poate deduce din aceasta prevedere legala ca lichidarea este obligatorie deoarece societatea nu poate ramane in faza de dizolvare.

In doctrina^[19] s-a pus si problema caracterului facultativ al lichidarii in sensul ca aceasta ar putea fi inlaturata in conditii in care asociatii hotarasc fuziunea sau divizarea societatii.

Cum dizolvarea nu este un scop in sine, societatea comerciala trebuie sa intre in lichidare dupa dizolvare.

Fuziunea si divizarea societatii comerciale sunt cauze de dizolvare fara lichidare, acestea avand ca efect o transmitere universala a patrimoniului nemaifiind necesara lichidarea.

3.2.3. Principiul efectuarii lichidarii in principal in interesul asociatilor

Principiul efectuarii lichidarii in interesul asociatilor este consacrat de prevederile Legii nr. 31/1990 in sensul ca:

lichidarea societatii poate fi ceruta numai de catre asociati (art. 222);

asociatii sunt cei care pot sa stabileasca prin actul constitutiv conditiile lichidarii (art. 7 lit. i si art. 8 lit. p);

asociatii numesc lichidatorii si le stabilesc puterile (art. 249).

Este adevarat ca asociatii nu pot folosi potrivit art. 250 din Legea nr. 31/1990 nici-o suma din contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare, inaintea achitarii creditorilor societatii, dar si in acest mod este satisfacut un interes si al asociatilor deoarece ei raspund in functie de forma juridica a societatii nelimitat sau limitat in subsidiar pentru obligatiile sociale prin plata datoriilor, raspunderea lor diminuandu-se in cazul in care in final societatea nu poate sa acopere tot pasivul.

3.3. Consecintele trecerii la faza de lichidare a societatii comerciale

Consecintele^[20] trecerii societatii comerciale la faza de lichidare sunt:

modificarea obiectului si scopului societatii (art. 228 (2) din Legea nr. 31/1990);

schimbarea administratorilor cu lichidatorii (art. 246 (2) din Legea nr. 31/1990);

predarea gestiunii societatii de la administratori catre lichidatori (art. 247 (3) (4) din Legea nr. 31/1990).

3.3.1. Modificarea obiectului si scopului societatii.

Obiectul si scopul societatii sunt subordonate imperativelor lichidarii. Potrivit art. 228 (2) din Legea nr. 31/1990 din momentul dizolvarii administratorii nu mai pot intreprinde noi operatiuni, iar daca efectueaza asemenea operatiuni ei sunt personal si solidar raspunzatori.

Activitatile pe care societatea le poate realiza sunt cele care erau incepute in momentul dizolvarii.

Scopul societatii se modifica si el in sensul ca asociatii prin activitatea societatii nu mai urmaresc realizarea si impartirea beneficiilor ci lichidarea societatii.

3.3.2. Schimbarea administratorilor cu lichidatorii

Lichidarea societatii comerciale se face de persoane anume investite cu acest atribut denumite lichidatori.

Lichidatorii dupa preluarea functiei ii inlocuiesc pe administratori.

Potrivit art. 246 (2) lichidatorii intra in functie numai dupa mentionarea actului de numire la registrul comertului si publicarea sa in Monitorul Oficial.

Lichidatorii sunt cei care gestioneaza societatea, conduc operatiunile de lichidare si repartizeaza activul net intre asociati.

3.3.3. Predarea gestiunii societatii de la administratori catre lichidatori

Potrivit art. 247 (3) din Legea nr. 31/1990 lichidatorii sunt obligati ca dupa preluarea functiei sa faca impreuna cu administratorii societatii un inventar si sa incheie un bilant care sa constate situatia exacta a activului si pasivului societatii.

Ei sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimoniul societatii, registrele predate de catre administratori si sa tina un registru cronologic cu toate operatiunile lichidarii (art. 247 (4) din Legea nr. 31/1990).

Daca societatea comerciala care este in lichidare isi desfasoara activitatea pe baza autorizatiei de mediu potrivit Legii nr. 137/1995, atunci lichidatorii sunt obligati sa ia masuri pentru efectuarea bilantului de mediu si sa comunice rezultatele acestui binat agentiei teritoriale pentru protectia mediului.

3.4. Lichidatorii

3.4.1. Notiune

Lichidatorii sunt persoane fizice sau juridice care sunt imputernicite cu executarea operatiunilor de lichidare.

Ei sunt numiti de catre asociati sau de catre instanta judecatoreasca.

Lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii.

Pentru dobandirea calitatii de lichidator trebuie indeplinite conditiile prevazute de O.G. nr. 79/1999 privind organizarea activitatii parcticienilor in reorganizare si lichidare.

Consideram ca prin lichidator al societatii comerciale se intelege persoana fizica sau juridica desemnata de asociati sau de catre instanta de judecata cu realizarea operatiunilor de lichidare si de incetare a existentei societatii ca persoana juridica.

3.4.2. Desemnarea lichidatorilor

Desemnarea lichidatorilor se face in functie de forma juridica de societate comerciala astfel:

pentru societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata de catre toti asociatii daca in contractul de societate nu se prevede altfel (art. 256 (1) din Legea nr. 31/1990);

pentru societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni de catre adunarea generala care hotaraste lichidarea daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel (art. 258 (1) din Legea nr. 31/1990).

Daca nu se realizeaza unanimitatea sau majoritatea necesara pentru numire atunci lichidatorii se numesc printr-o sentinta atacabila cu recurs de catre tribunal in urmatoarele conditii:

pentru societatile de persoane si societatea cu raspundere limitata, la cererea oricarui asociat sau administrator cu ascultarea tuturor asociatilor si administratorilor (art. 256 (2) din Legea nr. 31/1990);

pentru societatile de capitaluri la cererea oricaruia dintre actionari sau administratori cu citarea societatii si a celor care au cerut-o (art. 258 (3) din Legea nr. 31/1990).

Hotararea asociatilor sau a adunarii actionarilor de numire a lichidatorilor precum si sentinta in cadrul numirii de catre instanta se depune prin grija lichidatorilor la registrul comertului si se publica in Monitorul Oficial.

Dupa indeplinirea formalitatilor de numire lichidatorii vor depune semnatura lor in registrul comertului si vor exercita aceasta functie. De la momentul acesta orice actiune impotriva societatii sau pentru societate se exercita in numele sau impotriva lichidatorilor, iar actele care emana de la societate trebuie sa arate ca aceasta este in lichidare.

3.4.3. Natura juridica a functiei de lichidator

Raporturile dintre societate si lichidatori sunt raporturi de mandat. Mandatul lichidatorilor este contractual si legal. Exercitarea mandatului lichidatorilor se face sub controlul cenzorilor.

3.4.4. Atributiile lichidatorilor

Atributiile lichidatorilor sunt stabilite de catre asociati si prin lege (art. 249 din Legea nr. 31/1990).

Legea nr. 31/1990 prin art. 249 confera lichidatorilor urmatoarele atributii:

executarea si finalizarea operatiunilor de comert referitoare la lichidare (lit. b);

vanzarea prin licitatie publica a imobilelor si a bunurilor mobile, nefiind permisa vanzarea in bloc (lit. c);

efectuarea de tranzactii limitate la nevoile lichidarii (lit. d);

lichidarea si incasarea creantelor (lit. e);

contractarea de obligatii cambiale si de imprumuturi neipotecare (lit. f);

exercitarea de actiuni in justitie ca reclamanti si la procese ca parati in interesul lichidarii (lit. a);

indeplinirea oricaror acte necesare lichidarii (lit. f).

In exercitarea atributiilor lor lichidatorii au si anumite  limitari cum sunt:

nu pot sa constituie ipoteci asupra bunurilor societatii, fara autorizarea de catre instanta sau avizul cenzorilor sau daca in actul de numire sau in actul constitutiv nu exista dispozitii speciale in acest sens (art. 249 (2) din Legea nr. 31/1990);

nu pot intreprinde operatiuni comerciale noi care nu sunt necesare lichidarii (art. 228 (2) si art. 249 (3) din Legea nr. 31/1990);

nu pot plati asociatilor nici o suma in contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare inaintea achitarii creditorilor societatii (art. 250 (1)).

3.5. Desfasurarea lichidarii

3.5.1. Consideratii prealabile

In efectuarea operatiunilor de lichidare se pargurg urmatoarele secvente:

lichidarea activului si pasivului societatii;

acordarea drepturilor cuvenite asociatilor din lichidare;

finalizarea lichidarii.

In cadrul fiecarei secvente se realizeaza operatiuni specifice.

3.5.2. Lichidarea activului si pasivului

Operatiunile de lichidare a activului si pasivului societatii conduc in final la lichidarea patrimoniului societatii cu consecinta incetarii existentei societatii ca persoana juridica.

3.5.2.1. Lichidarea activului

Lichidarea elementelor de activ ale societatii comerciale consta in:

vanzarea prin licitatie a bunurilor societatii si transformarea lor in bani (art. 249 lit. c din Legea nr. 31/1990);

incasarea creantelor de la debitorii societatii (art. 249 (1) lit. e din Legea nr. 31/1990);

urmarirea asociatilor care nu au efectuat varsamintele sau a celor cu raspundere nelimitata daca fondurile societatii nu acopera pasivul exigibil (art. 251 din Legea nr. 31/1990).

3.5.2.1.1. Vanzarea prin licitatie a bunurilor societatii si transformarea lor in bani

Legea nr. 31/1990 prin art. 249 lit. c permite lichidatorilor sa vanda prin licitatie bunurile societatii, transformand valoarea lor in bani pentru indestularea creantelor creditorilor societatii si a distribuirii activului net catre asociati.

Vanzarea trebuie facuta pentru fiecare bun, fiind interzisa vanzarea in bloc (art. 249 lit. c).

O problema care s-a pus in literatura juridica^[21] a fost daca anumite bunuri pot fi sustrase de la vanzare.

S-a raspuns ca o asemenea solutie este posibila pentru bunurile care sunt aduse ca aport si care potrivit actului constitutiv se restituie la asociati in caz de lichidare.

3.5.2.1.2. Incasarea creantelor de la debitorii societatii

In cadrul operatiunilor de lichidare, lichidatorii trebuie sa incaseze creantele de la debitorii societatii, deoarece starea de lichidare nu-i scuteste pe debitori de plata datoriilor.

Operatiunea de incasare se realizeaza chiar in situatia de faliment a debitorilor in conditiile procedurii falimentului.

3.5.2.1.3. Urmarirea asociatilor care nu au efectuat varsamintele sau a celor cu raspundere nelimitata daca fondurile societatii nu acopera pasivul exigibil.

Daca fondurile societatii nu sunt suficiente, dupa vanzarea la licitatie a bunurilor si incasarea creantelor pentru acoperirea pasivului exigibil, legea confera lichidatorilor  posibilitati precum:

urmarirea asociatilor pentru varsamintele neefectuate;

urmarirea asociatilor cu raspundere nelimitata.

Prin aceste modalitati se complinesc fondurile necesare platii pasivului, neputandu-se compensa datoriile asociatilor catre societate cu sumele care li s-ar cuveni din lichidare.

3.5.2.2. Lichidarea pasivului

Operatiunile prin care se lichideaza pasivul societatii comerciale aflate in lichidare sunt:

- plata datoriilor societatii din sumele rezultate din lichidarea activului;

plata datoriilor societatii din banii proprii ai lichidatorilor (art. 252 din Legea nr. 31/1990);

- exercitarea de catre creditorii societatii de actiuni pana la concurenta bunurilor din patrimoniul societatii (art. 253 din Legea nr. 31/1990);

- exercitarea de catre creditori de actiuni impotriva asociatilor pentru sumele datorate ca aport (art. 253 din Legea nr. 31/1990);

- exercitarea de catre creditori de actiuni impotriva asociatilor care raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale (art. 3 din Legea nr. 31/1990);

- declansarea de catre creditori a procedurii falimentului (art. 254 (4) din Legea nr. 31/1990).

3.5.2.2.1. Plata datoriilor societatii din sumele rezultate din lichidarea activului

Lichidatorii trebuie sa plateasca la scadenta datoriile societatii din sumele rezultate din lichidarea activului societatii. Ei pot sa procure fonduri necesare platii datoriilor si prin contractarea de obligatii cambiale ori de imprumuturi (art. 249 lit. f din Legea nr. 31/1990).

3.5.2.2.2. Plata datoriilor societatii din banii proprii ai lichidatorilor

Lichidatorii pot sa plateasca datoriile societatii din banii proprii. Ei isi pot recupera de la societate aceste sume fara a depasi drepturile care apartineau creditorilor platiti (art. 253 din Legea nr. 31/1990).

3.5.2.2.3. Exercitarea de catre creditorii societatii de actiuni pentru creantele scadente pana la concurenta bunurilor existente in patrimoniul societatii.

Creditorii isi pot valorifica drepturile de creanta pentru creantele scadente prin actiuni contra lichidatorilor pana la concurenta valorii bunurilor aflate in patrimoniul societatii (art. 253 din Legea nr. 31/1990.

3.5.2.2.4. Exercitarea de catre creditorii societatii de actiuni impotriva asociatilor pentru sumele datorate ca aport.

In cazul in care creditorii nu isi pot satisface integral creantele din valoarea bunurilor societatii ei pot urmari pe asociati pana la concurenta aportului subscris si nevarsat (art. 253 din Legea nr. 31/1990).

3.5.2.2.5. Exercitarea de catre creditorii societatii de actiuni impotriva asociatilor care raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale.

Prin art. 3 din Legea nr. 31/1990 se dispune ca in situatia in care societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla nu isi plateste datoriile in termen de 15 zile de la punerea in intarziere, creditorii pot sa se indrepte impotriva asociatilor de la aceste societati.

3.5.2.2.6. Declansarea de catre creditori a procedurii falimentului

Creditorii au posibilitatea de a declansa procedura falimentului societatii chiar daca societatea se afla in lichidare (art. 254 (4) din Legea nr. 31/1990).

In asemenea conditii ei se vor inscrie la masa credala, potrivit regulilor prevazute de Legea nr. 64/1995).

3.5.3. Acordarea drepturilor cuvenite asociatilor din lichidare

3.5.3.1. Bilantul de lichidare si repartizarea activului net intre asociati

Daca dupa plata datoriilor societatii ramane un excedent de activ, asociatii au dreptul la o cota parte din acesta corespunzator cotei de participare la capitalul social.

Pentru inchiderea lichidarii si determinarea unui eventual activ net lichidatorii trebuie sa intocmeasca bilantul final de lichidare.

Repartizarea activului net intre asociati se face pe baza propunerilor facute de lichidator (art. 257 (1) din Legea nr. 31/1990).

In functie de forma juridica a societatii comerciale bilantul de lichidare si propunerea de repartizare a activului net intre asociati se comunica asociatilor astfel:

a) pentru asociatii de la societatile de persoane sau cu raspundere limitata se notifica asociatii prin intermediul executorilor judecatoresti (art. 257 (2) din Legea nr. 31/1990);

b) pentru actionarii de la societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni se mentioneaza la registrul comertului si se publica in Monitorul Oficial (art. 191 (2) din Legea nr. 31/1990).

Bilantul final de lichidare si proiectul de repartizare sunt atacabile cu opozitie la instanta judecatoreasca in 15 zile de la notificare sau 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial.

3.5.3.2. Platile anticipate si partajul bunurilor

In privinta acordarii drepturilor care se cuvin asociatilor din lichidare in contextul reglementarilor Legii nr. 31/1990 se pot ridica doua probleme si anume:

daca se pot face plati anticipate catre asociati in contul a ceea ce li s-ar cuveni din lichidare;

daca pot fi partajate bunurile societatii intre asociati.

Pentru prima problema potrivit art. 250 din Legea nr. 31/1990 lichidatorii nu pot plati asociatilor nici o suma de bani din contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare inaintea creditorilor societatii.

Ca exceptie de la aceasta regula asociatii pot cere lichidatorilor sa consemneze la CEC ori la o societate bancara sumele rezultate din lichidarea activului si sa le repartizeze conform partilor sociale sau actiunilor, in conditiile in care exista un excedent de 10% peste obligatiile scadente sau care vor ajunge la scadenta in chiar timpul lichidarii (art. 250 (2) din Legea nr. 31/1990).

Pentru cea de-a doua problema potrivit Legii nr. 31/1990 nu este reglementat partajul bunurilor societatii, dar in literatura juridica^[22] s-a afirmat ca un asemenea partaj este posibil in anumite situatii. S-au avut in vedere cazurile in care prin actul constitutiv asociatii au stabilit regulile lichidarii si s-au inteles ca anumite bunuri sa nu fie vandute prin licitatie.

3.5.4. Finalizarea lichidarii

3.5.4.1. Consideratii prealabile

Lichidarea este finalizata dupa repartizarea activului net intre asociati, aceasta deducandu-se din prevederile art. 254 (2) din Legea nr. 31/1990 in care se dispune ca 'dupa terminarea lichidarii lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din registrul comertului'.

Acelasi lucru se poate deduce si din prevederile art. 255 (1) din Legea nr. 31/1990 in care se precizeaza ca 'dupa aprobarea socotelilor si terminarea repartitiei' actele societatii se depun la un asociat desemnat de majoritate pentru societatile de persoane sau societatea cu raspundere limitata ori la registrul comertului pentru societatile de capitaluri.

3.5.4.2. Radierea societatii din registrul comertului

Formalitatea radierii societatii din registrul comertului trebuie indeplinita la cererea lichidatorilor in termen de 15 zile de la data ultimului act de lichidare, adica de la repartizarea activului net intre asociati (art. 22 din Legea nr. 26/1990).

Radierea societatii comerciale se poate face si din oficiu:

- pentru societatile comerciale care s-au dizolvat de drept si s-au lichidat pentru nepreschimbarea certificatului de inmatriculare si a certificatului de inregistrare fiscala conform O.U.G. nr. 76/2001;

- pentru societatile comerciale care nu si-au majorat capitalul social potrivit O.G. nr. 32/1997 si care s-au dizolvat de drept si lichidat.

Personalitatea juridica a societatii comerciale inceteaza odata cu radierea.

3.5.4.3. Depunerea registrelor societatii pentru pastrare

Registrele societatii se depun pentru pastrare in functie de forma juridica a societatii astfel:

- pentru societatile de persoane sau cu raspundere limitata la unul dintre asociati desemnat cu majoritate (art. 255 (1) din Legea nr. 31/1990);

- pentru societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni la registrul comertului (art. 255 (2)).

Termenul de pastrare al registrelor societatii este de 5 ani.

3.6. Raspunderea fata de creditori dupa lichidare

O problema care s-a pus in doctrina^[23] si practica a fost daca dupa lichidarea si radierea societatii comerciale creditorii isi mai pot valorifica creantele neindestulate si daca mai exista vreo raspundere pentru datoriile societatii.

Opiniile au fost impartite privind un raspuns la aceasta problema in sensul ca:

- daca apare un nou creditor dupa radiere, societatea va raspunde^[24] nefiind incheiata lichidarea;

- daca societatea a disparut^[25] societatea nu mai raspunde ci asociatii.

In contextul prevederilor Legii nr. 31/1990 art. 3 (2) (3) privind formele de raspundere juridica ale asociatilor in raport de forma juridia a societatii s-a apreciat^[26] in mod corect ca dupa incetarea existentei societatii si radierea din registrul comertului societatea comerciala nu mai raspunde pentru obligatiile sociale, singurii care pot fi urmariti fiind asociatii cu raspundere nelimitata si solidara.