Politica financiara a intreprinderii

Politica financiara a intreprinderii

Politica financiara a intreprinderii reprezinta o componenta a politicii generale a acesteia, avand o insemnatate deosebita asupra procurarii, repartizarii si folosirii fondurilor, in scopul realizarii programelor economice curente si de dezvoltare. Politica financiara a intreprinderii are misiunea de a rezolva aspecte legate de metodele de procurare a fondurilor, stabilirea pe destinatii si folosirea eficienta a acestora, asigurarea echilibrului financiar etc.

Asupra politicii financiare a intreprinderii exercita o influenta destul de mare actionarii, imprumutatorii, statul si alti factori din mediul extern. Acest mediu extern isi pune amprenta asupra activitatii economico-financiare a intreprinderii printr-o serie de constrangeri, cum sunt : inflatia, innoirea tehnologica, exercitarea controlului organismelor care au acordat credite, conditiile politice si sociale, politica monetara, fiscalitatea etc.

La nivelul agentilor economici, deciziile de politica financiara se sprijina pe structura financiara a acestora, pe obiectivele de rentabilitate si de crestere, avand in vedere si riscurile posibile. Spre exemplu, hotararile luate cu privire la modul de finantare pe termen lung sau pe termen scurt a activitatii sunt doua decizii cu caracter de politica financiara, intrucat ele afecteaza situatia financiara a intreprinderii, rentabilitatea sau riscurile pe o perioada de mai multi ani.

Elaborarea unei politici financiare priveste determinarea nevoilor de finantare pentru o perioada de timp anumita, alegerea unei variante de indatorare, adica a unei modalitati de finantare prin fonduri proprii sau imprumuturi, precum si raportul dintre nevoile de finantare pe termen lung si cele pe termen scurt. Avansarea de capital din partea unei intreprinderi are in vedere doua mari destinatii : active imobilizate si active circulante. Data fiind perioada indelungata pentru care se face avansarea sau imobilizarea capitalului este important ca intreprinderea sa aiba o viziune clara asupra nevoilor totale de fonduri, pentru a si le procura din timp, cat si asupra modului de procurare, respectiv asupra alegerii tipului de finantare care corespunde cel mai bine nevoilor sale.

Pentru firme este rational sa-si acopere activele imobilizate si o parte a activelor circulante prin finantari cu caracter permanent, in timp ce cea mai mare parte a activelor circulante sa fie finantata prin credite. Acest lucru presupune luarea de catre intreprindere a unor decizii de politica financiara care urmaresc realizarea unei structuri financiare cat mai bune.

Decizia financiara este o hotarare, un proces rational de alegere a unei linii de actiune, ce se ia pe baza de analiza si informatii multiple, vizand activitatile cu efecte directe asupra capitalului. Deseori, decizia financiara implica alegerea unei variante sau solutii, din mai multe posobile.

Din punct de vedre al complexitatii, deciziile financiare pot fi :

o           decizii curente sau operative ;

o           decizii strategice sau de perspectiva.

Deciziile financiare operative sunt legate de activitatea curenta a intreprinderii si au un caracter operativ (rapid si repetat), generat de continuitatea operatiilor si fenomenelor la care se refera. Ele au o sfera larga, vizand luarea a numeroase actiuni, precum : varsarea la buget a unor impozite si taxe, contractarea unor credite pe termen scurt, plata dobanzilor si rambursarea creditelor respective, prelevarea unei parti din profit pentru formarea unor fonduri etc.

Deciziile financiare strategice privesc linia de urmat in desfasurarea activitatii pe o perioada mai indelungata si vizeaza actiuni de proportii mai mari privind formarea, modificarea proportiilor, repartizarea si utilizarea capitalurilor, efectuarea de investitii etc. si se iau in raport cu situatia conjuncturala prezenta si viitoare. Ele au la baza o cercetare ampla si informatii bogate interne si externe. Principalele decizii strategice de politica financiara ale intreprinderii sunt : decizia de investire, decizia de finantare si politica dividendelor.

Decizia de investire este o decizie strategica, pentru ca ea inseamna nu numai o imobilizare de capital, ci si o anumita activitate ce urmareste sa plaseze firma intr-o anumita pozitie pe piata. Orice plasament de capital pe termen mai lung in scopul obtinerii de profit reprezinta o investire. Indiferent ca fondurile se plaseaza in active imobilizate sau in active circulante, investitia reprezinta o imobilizare importanta a acestor fonduri, ca volum si durata in timp, urmarind obtinerea unei rentabilitati superioare in viitor. Prin urmare, decizia de investire conduce la o imobilizare de capital, facuta in prezent, dar care urmeaza sa se intinda pe mai multe exercitii viitoare in conditii de risc, in speranta unei rentabilitati viitoare crescute.

Una din deciziile fundamentale ale politicii financiare se refera la alegerea mijloacelor de finantare, care consta in determinarea, pe de o parte, a volumului finantarii externe, in comparatie cu finantarea interna, iar pe de alta parte, in alegerea compozitiei finantarii externe : capital propriu sau imprumuturi. Finantarea interna este de fapt o autofinantare care, impreuna cu capitalul social existent formeaza capitalul propriu.

Resursele financiare interne constituite prin autofinantare provin nu numai din profitul retinut (nedistribuit ca dividende), ci si din amortizare. Regimul de amortizare este si el o componenta a politicii financiare a intreprinderii, deoarece de regimul ales (amortizare constanta, accelerata, regresiva etc.) depinde marimea autofinantarii si, respectiv, a finantarii interne.

Daca resursele financiare interne nu sunt suficiente, diferenta va putea fi finantata din resurse externe, adica prin majorari de capital sau imprumuturi pe termen mediu si lung. Decizia de a recurge la majorari de capital sau la imprumuturi este una foarte importanta, fiindca ea are ca rezultat stabilirea structurii financiare a intreprinderii, cu implicatii asupra actionarilor, a costului finantarii, a profitabilitatii si a impozitelor platite.

Politica dividendelor se defineste ca fiind optiunea intreprinderii de a distribui sau nu distribui dividende in anumite exercitii financiare, de crestere continua, de reducere sau de pastrare nemodificat cuantumul dividendelor de la un an la altul, urmarind un anumit scop.

In general, distribuirea de dividende este o politica sanatoasa si de dorit pentru fiecare societate pe actiuni fiindca ea are drept influenta pastrarea fidelitatii fata de intreprindere a actionarilor. Politica de distribuire de dividende se urmareste prin intermediul unor indicatori ca rata distribuirii (dividende/profit net), rata cresterii dividendelor pe actiune (dividend din anul curent/dividend din anul precedent), dividendul pe o actiune (valoare dividendelor distribuite/numarul actiunilor).

Functia financiara a intreprinderii este cea prin intermediul careia se realizeaza politica financiara a acesteia. Ea implica efectuarea a doua categorii de activitati :

- activitati cu efecte directe asupra capitalului (emiterea de actiuni si obligatiuni, contractarea de credite si rambrsarea lor, incasari si plati etc.) ;

- activitati cu efecte indirecte asupra capitalului (lucrari de contabilitate, analiza si control) care au insa un rol hotarator in conducerea intreprinderii, directionand celelalte functii (de productie, comerciale etc.).

Activitatea financiara dintr-o intreprindere are menirea sa satisfaca cerintele functiei financiare si cuprinde numeroase aspecte cu privire la previziune si executie, analiza, control si coordonare. Intre activitatile financiare mai importante mentionam :

- elaborarea si executarea bugetului de venituri si cheltuieli si a altor planuri financiare ;

- efectuarea de studii si analize privind formarea, alocarea si utilizarea capitalurilor ;

- asigurarea efectiva a resurselor financiare necesare ciclurilor de productie si investitii, pe baza selectarii lor in functie de costuri;

- stabilirea de preturi si tarife;

- luarea de masuri pentru asigurarea lichiditatii, solvabilitatii, echilibrului financiar, rentabilitatii si evitarea riscurilor ;

- efectuarea de analize curente si actiuni de control financiar ;

- organizarea tuturor operatiunilor de incasari si plati etc.

Asadar, politica financiara a intreprinderii se infaptuieste prin intermediul functiei financiare, care, la randul ei, presupune realizarea activitatii financiare in cadrul intreprinderii.