Dubla sau tripla profesionalizare a managerilor?

Dubla sau tripla profesionalizare a managerilor?

Inca in 1970 P. Drucker formuland noile postulate ale managementului sublinia ca acesta este general si are ca trasatura esentiala dezvoltarea spiritului de inovare.

Mihaela Vlasceanu (1993) si Maria Cojocaru conturau cateva caracteristici ale managementului ultimului deceniu intre care universalizarea manageriala ce consta in procesul continuu de transfer al conceptiilor, principiilor, metodelor, tehnicilor si instrumentelor manageriale in toate domeniile activitatii socio-economice si profesionalizarea functiei de manager ce se impune m prezent ca un element de referinta in cadrul principalelor raportari ale dezvoltarii social-economice rapide, la nivel organizational si national (Maria Cojocaru, p.

Ce implicatii are acest fenomen?

Practica social-economica din diferite tari si din tara noastra arata ca in functia de manageri (directori) au fost si sunt promovate persoane recunoscute ca specialisti foarte competenti, existand preferinta pentru ingineri. In ultimii ani posturile de conducere au fost incredintate cu prioritate cadrelor cu pregatire economica supcrioara data fiind finalitatea economica a activitatilor si capacitatea acestora de fundamentare a deciziilor (cf. S. Popescu, p.6).

Ambele categorii de specialisti (inginerii si economistii) au o pregatire precara in ceea ce priveste latura umana a intreprinderii, in probleme de psihologie sociala manageriala si creativitate. Ca urmare, atunci cand se pune problema profesionalizarii functiei de manager trebuie sa evidentiem faptul ca din momentul in care o persoana a fost numita intr-o functie de conducere pe langa profesia ei de baza pe care a dobandit-o absolvind o institutie de invatamant se antreneaza intr-o alta profesie, aceea de manager. Aceasta situatie este determinata de faptul ca insusi managementul s-a profesionalizat dobandind statutul de profesie autonoma (vezi si A. Tabachin, p.254-255).

Meseria de manager poate fi invatata ca orice alta profesie si, ca si pentru celelalte profesii si pentru aceea de manager este necesara o pregatire speciala pana la dobandirea competentelor necesare. in acest fel vorbim de o dubla profesionalizare a managerilor.

Este cunoscut faptul ca procesul de conducere cere ca managerii sa posede calitati si aptitudini specifice acestui domeniu. Intre calitati economistii, psihologii si sociologii includ inteligenta, memoria, spiritul de observatie, vointa, trasaturi de caracter de nivel supramediu si superior de manifestari iar in sfera cunostintelor si aptitudinilor specifice conducerii sunt incluse cunostinte de psihosociologie a conducerii, abilitati de influentare a oamenilor, competente in luarea deciziilor si asumarea riscurilor.

Totodata, managerii, indiferent de formarea de baza trebuie sa posede o serie de cunostinte economice, psihologice, sociologice si sa fie motivati puternic pentru autoperfectionare si impunerea dorintei de a conduce si a detine puterea.

Pe coordonata desprinderii unor tendinte prospective in activitatea manageriala S. Popescu (1995, p.24) delimiteaza existenta unor fenomene si procese ce devin argumente pentru sustinerea ideii de profesionalizare a activitatii managerului. Dintre aceste argumente mentionam:

Activitatea de conducere consta in indeplinirea unor functii specifice managementului fiind subordonata realizarii unor obiective precise de natura economica si sociala fapt ce ii deosebeste pe manageri de personalul de executie. Pentru a-si realiza corespunzator activitatea managerii trebuie sa posede cunostinte adecvate, atitudini si aptitudini specifice muncii de conducere. 'Pentru cine trece de la o munca in care majoritatea actiunilor sunt consacrate rezolvarii unor probleme ce se inscriu in sfera specialitatii personale, a formatiei de baza, la o munca in care partea covarsitoare este consacrata conducerii oamenilor si unor activitati colective se produce o schimbare radicala constata S. Popescu ceea ce implica trecerea la coordonate de desfasurare a acestei munci apreciabil diferite de cele proprii profesiunii de baza'.

Mutatiile profunde care s-au produs in esenta si formele de realizare a conducerii modeme genereaza exigente sporite, unele cu totul noi, pentru managerii care sunt obligati sa-si insuseasca cunostintele, abilitatile si atitudinile cerute.

In fond, dobandirea pregatirii complexe teoretice si practice, instruire si autoinstruire permanenta ce se constituie in factori ai reusitei activitatii de manager inseamna 'profesionalizarea muncii manageriale'.

Imperativul profesionalizarii muncii de manager este impus de rapiditatea progresului stiintific si tehnic, sporirea volumului de cunostinte si informatii din fiecare domeniu de activitate si dinamica domeniului managerial, sublinia automl citat.

Un alt argument pentru impunerea ideii profesionalizarii muncii manageriale este adus de considerarea statutului social si juridic al managerului. Investit cu un mandat social de ampla rezonanta, managerul are responsabilitati multiple si precis determinate ce confera functiei sale un fundament solid si impune conturarea statutului sau juridic in cadml unitatii, organizatiei. Existenta multor organizatii ale managerilor m tarile dezvoltate pledeaza convingator pentru ideea profesionalizarii activitatii manageriale.

S. Popescu, pe baza celor mai noi termeni dm domeniul managementului evidentia ca, atunci cand lipseste pregatirea si perfectionarea continua a personalului de conducere se poate ajunge la penurie de manageri de certa competenta ce poate genera o criza profunda si ample consecinte asupra dezvoltarii economice si sociale. Oare noi in aceasta perioada prea lunga de tranzitie spre economia capitalista de piata nu ne-am confruntat cu aceasta penurie de manageri competitivi in toate sectoarele de activitate?

Desi multi specialisti considera inca profesia de manager ca o profesie a varstelor mature, realitatea practica a demonstrat scaderea varstei de atribuire a acestei functii si asumarea ei de catre tineri abia iesiti de pe bancile facultatii, ce isi exercita rolul de manager concomitent cu formarea prin masterate si studii avansate post universitare in domeniul managementului. in acest sens un inceput il constatam m departamentele de pregatire a cadrelor didactice din invatamantul superior tehnic din lasi, Timisoara sau Cluj (Maria Carcea, Nut Sava,

Cercetarea economica si sociala a conturat existenta unor factori multipli ce conduc la o crestere accelerata a complexitatii problemelor si sistemelor cu care se confrunta managerii. Studiile au aratat ca gestionarea complexitatii se poate face pe doua cai: reducerea complexitatii sau stapanirea ei. Reducerea complexitatii, controlul si stapanirea ei impun anumite exigente fata de manager. Intre acestea gestionarea complexitatii cere (Erdesz. L, capacitati de inovare, de a elabora tactici inedite, strategii noi pentru iesirea din criza; capacitate de integrare, care impune abilitatea de a-si forma si conduce o echipa manageriala constituita din oameni cu interese, caractere si idealuri diferite; capacitate de motivare, ceea ce inseamna ca managerul sa aiba competenta de a-si motiva echipa si subaltemii pentru performanta in conditii diferite, in interesul realizarii scopului comun.

Pe baza ultimilor cercetari in domeniul psihologiei sociale un rol in optimizarea comportamentului liderului si managemlui il are capacitatea de gandire contrafactuala. Aceasta presupune abilitatea de a imagina, elabora rationamente si ipoteze luand in considerare posibilitati oferite de altemative opuse faptelor, evenimentelor trecute sau prezente.

Prin gandirea contrafactuala ascendenta managerul poate elabora alternative mentale la deciziile luate sau esecurile inregistrate, imbunatatindu-si comportamentul decizional.

Abilitatea de a dezvolta versiuni contrafactuale ale evenimentelor trecute sau prezente este o calitate a personalitatii creative inventive care se intreaba mereu Ce s-ar intampla daca? sau Ce s-ar fi intamplat daca?

Delimitarea variantelor opuse derularii firesti a faptelor ofera perspective inedite, originale posibil de structurat intr-o noua strategie manageriala.

Incercand o imagine profil a noilor conducatori si manageri din economie J. Kelly (1993) ii caracteriza astfel: managerul este o persoana carismatica ce dispune de un sistem de valori deosebit, foloseste caracterul transformator al procesului de conducere; este capabil sa abordeze si sa rezolve conflictele, are viziuni; se bazeaza si pe logica si pe intuitie etc. 'Noile tipuri de conducatori au un mod diferit de gandire, conceptii diferite de cei anteriori, stilul lor cognitiv este caracterizat prin cautarea altemativelor, adoptarea unui nou sistem de valori si luarea de atitudine'.

Problemele si provocarile cu care se confrunta la ora actuala managerii impun o formare multipla si continua a lor. Avansam ideea ca pregatirea pentru a fi un manager performant trebuie inceputa din invatamantul preuniversitar, unde tinerii ar trebui antrenati pentru asumarea rolurilor de lideri, manageri, pentru motivele aratate anterior profesionalizarea muncii managerului si asumarea din tinerete a conducerii.

Deoarece, in prezent, profesia de manager solicita creativitate si inventivitate in asumarea riscurilor, controlul si rezolvarea conflictelor, realizarea obiectivelor organizatiilor, un prim pas in pregatirea viitorilor manageri il consideram stimularea si antrenarea potentialului creativ al tinerilor, insusirea metodelor si tehnicilor si strategiilor de creatie si inventie.

Totodata, lipsa pregatirii in domeniul relatiilor interumane sau a formarii principalelor competente psihosociale necesare managerilor, cum ar fi; comunicarea, empatia, stilurile de apreciere si atribuire, abilitati in relatii publice si rezolvarea conflictelor, receptarea si manipularea influentei ne conduc spre asumarea ideii celei de a treia profesionalizari m sensul pregatirii in psihosociologie organizationala si creativitate/inventica.

Aceasta tripla profesionalizare inceputa din invatamantul preuniversitar si consolidata si dezvoltata prin invatamantul superior si postuniversitar, ar contribui la constituirea sferei largi de abilitati si competente necesare persoanelor ce isi asuma sarcina conducerii organizatiilor, institutiilor, partidelor, comunitatilor, societatii m ultima instanta.

In acest mod consideram ca vom avea conducatori profesionisti, buni specialisti, lideri abili, creatori de strategii si metode performante pentru sectorul condus, care stiu sa-i conduca pe ceilalti, dar si pe ei insisi.

Formarea propusa de noi (vezi si Fig. 1) depaseste barierele ridicate de stricta specializare (inginer, economist, informatician, profesor, psiholog, sociolog) si permite manifestarea aptitudinilor, abilitatilor si atitudinilor creative, economice, manageriale.

Managerul cu formare de creator inventator ne apare ca un actor social cerut si binevenit intr-o societate a cunoasterii, conducerii, creatiei.