Puterea

Puterea

Un element esential al diferentierii sociale il reprezinta puterea. Aceasta este capacitatea individului sau a grupului de a-si impune vointa in cadrul relatiilor interumane si sociale chiar si impotriva vointei altora si indiferent de factorii care influenteaza aceasta capacitate. Aceasta definitie, data de Max Weber, accentueaza semnificatia vointei de actiune exprimata in relatiile dintre oameni. De aceea, puterea este expresia, in mod obligatoriu, a relatiei celui ce are putere cu cei asupra carora se exercita puterea, situatie explicabila prin existenta unor persoane sau a unor grupuri ce dispun de mai multe mijloace de actiune decat altii.[1]

In toate cele prezentate am demonstrat faptul ca managerii reprezinta o putere sociala. In ce masura asocierea acestei clase cu notiunea de putere poate avea un impact asupra indivizilor dintr-o societate? Conceptul de putere apartine memoriei colective? Acestor intrebari voi cauta sa raspund in continuare. Puterea exprimata prin inegalitate este la fel de veche ca si omenirea. Inegalitatea sociala se face prezenta incepand cu sfarsitul neoliticului, moment in care distributia bijuteriilor in morminte se schimba: de la o distributie relative uniforma, la una care exprima stratificarea sociala. Inegalitatea o regasim istoric de la comunitatile epocii de piatra la societatile industriale complexe, sub forme si grade diverse.

Vechii prooroci evrei, cu 800 de ani i.H., Amos, Miheia si Isaia, denunta membrii bogati si puternici, fiind preocupati in acelasi timp si de modul in care isi obtin averile. In opozitie, punctul de vedere dominant gasit in Legile lui Manu[2](India, 200 i.H.), spre deosebire de textul biblic, acest text vine in sprijinul statu quo-ului considerand distributia sociala dreapta, echitabila si inevitabila.

De-a lungul secolelor, cele doua viziuni( care se presupune ca s-au dezvoltat simultan), ale inegalitatii, au fost reafirmate mereu,forma argumentarii se schimba, elementele esentiale ramanand:"teza conservatoare" si "antiteza radicala

Cu timpul, tendintele radicale au disparut cel putin  din randul conducatorilor Bisericii, punctul de vedere conservator ajungand a fi vazuti ca facand parte din dogma.

Teza conservatoare si-a gasit expresia desavarsita in lucrarile lui John de Salisburq, episcop englez din sec XII. El a dezvoltat o analogie organica , dezvoltand o directie de gandire care sta la baza filosofiei sale sociale. Dupa el, societatea este ca trupul omenesc: domnul este capul, judecatorii si conducatorii de provincii, ochii, urechile si limba; sfatul este mana si alaiul domnesc sunt coastele. Soldatii si ofiterii sunt mainile, pe cand cei ce aduna birurile si alti functionari ai finantilor sunt stomacul siintenstinele. Poporul e picioarele. Clerul e sufletul. Domnul este supus doar lui Dumnezeu si celor care-i reprezinta pe Pamant: clerul.[3] Rezumat, inegalitatea sociala este premisa necesara dupa afirmatiile conservatorilor din cele mai vechi timpuri pana azi, analogia organica fiind cel mai eficace mod de comunicare pentru publicul larg.

Insa nu toata populatia era convinsa de virtutile inegalitatii sociale. Incepand cu Revolutia engleza din 1648, egalitarismul social a facut mari progresepe plan politic si intelectual. Daca miscarile egalitare din secolul XVIII urmareau inlaturarea inegalitatii legale, cele din secolele XIX si XX tinteau inegalitatea eradicarea inegalitatii economice. O mare influenta asupra antitezei radicale a avut Manifestul Partidului Comunist al lui Karl Marx si Friederich Engels din 1848. In vreme ce conceptia radicala a inegalitatii sociale facea mari progrese in timpurile moderne, conceptia conservatoare si-a gasit si ea mari sustinatori competenti. Considerat cel mai important este Adam Smith, intemeietorul economiei moderne,sustinatorul unei pieti libere si fara restrictii. In secolul urmator aparitia teoriei darwiniste a oferit un nou argument conservatorilor, darwinistii sustineau procesul de selectie a speciei, cei cu talente naturale mai mari fiind favorizati celor mai putin dotati. Primii ajung in pozitii proeminente in societate, ceilalti formeaza clasa muncitoare.

Teoriile moderne ale inegalitatii sociale au continuat avand in egala masura provenienta atat din traditia conservatoire cat si din cea radicala. Cele care provin din traditia conservatoare sunt denumite "functionaliste", iar cele care vin din cea radicala "teorii ale conflictului". Conflictualistii considera inegalitatea sociala ca provenind din lupta pentru bunuri de valoare si servicii rare, iar functionalistii accentueaza interesele comune. Kingslez Davis a rezumat abordarea functionalista intr-o singura fraza: Inegalitatea sociala e astfel o unelta dezvoltata inconstient, prin care societatile fac ca pozitiile cele mai importante sa fie ocupate constiincios de personanele cele mai instruite .[4]

Astfel, pot concluziona ca acum, in secolul XXI, puterea reprezentata de inegalitatea sociala este acceptata ca forta folosita in manipularea de secole a clasei de mijloc de catre elitele vremii.

Revenind in spatiul managerial, puterea reprezinta principalul ingredient al activitatii unui manager, indiferent de nivelul ierarhic pe care il ocupa acesta intr-o organizatie. Conceptul de putere a capatat de-a lungul timpului o serie de conotatii negative (fiind asociat cu avaritia, lipsa de sensibilitate, coruptia, etc.) dar, in pofida faptului ca ramine un element controversat, este si cel mai necesar progresului uman.