Valorile

Valorile

"Lear:Ma recunosti prietene?

Kent: Nu domnule dar aveti ceva in infatisare care ma indeamna sa va numesc "stapane". Lear: Ce anume?

Kent: Autoritatea."

Shakespear

In cadrul mecanismelor intime prin care individul isi insuseste matricea valorica a unei culturi, a unui grup social, intra in joc procesele generale ale invatarii( conditionarea, recompensa, pedeapsa, fenomenele de imitatie, si de identificare). Inca din copilarie, individul adera succesiv la diverse grupuri de referinta: parintii, prietenii de aceeasi varsta, modele oferite de literatura, mass-media, sau cele construite de el insusi printr-o sinteza personala a celor de circulatie.

Natura si substanta valorilor sunt reductibile,in conceptia lui B. F. Skinner (1971), la procesele de achizitionare a acestora, in fapt, la examinarea conditionarilor relevante alre mediului social[1]. In acest fel, asa numitele judecati de valoare,(considerate inafara stiintelor)-axiologia ocupandu-se de ele- darnici ele nu pot raspunde la intrebarea de ce ceva este mai dorit decat altceva, lucru care ar putea fi explicabil prin stiinta comportamentelor. Astfel, propozitia normativ-axiologica "Nu trebuie sa furi", prezentata ca o porunca, sau ca tinand cont de domeniul eticii pure, poate fi usor transpusa in termenii"Daca vrei sa eviti pedeapsa, sa nu furi". B. F. Skinnner insista pe principiul formarii normelor: de exemplu furtul era pedepsit, astfel, acest act a devenit dezagreabil si de catre membrii comunitatii care nu au fost victime. In acest fel, cand o persoana cu autoritatea spunea"Sa nu furi", nu mai era necesar sa explice si de ce nu. A luat nastere in acest fel norma.

Din norme deriva valorile unei culturi, normele reprezentand reguli de comportament, iar valorile criterii sau standarde pentru evaluarea comportamentului. Existenta culturilor nu inseamna ca toti indivizii se comporta identic si intotdeauna la fel. Cei care impartasesc elementele culturii generale pot sa-si pastreze propriile valori, norme si stiluri de viata (grupuri etnice, religioase etc.), generand subculturi. Sunt, insa, si grupuri care resping elementele culturii generale ale societatii, intrand in conflict cu trasaturile ei dominante. Comportamentele clasificate ca bune sau rele si drepte (corecte) sau nedrepte (incorecte), nu se datoreaza bunastarii sau rautatii unui caracter bun sau rau, oricunostintei despre ceea ce este drept (corect) sau nedrept(incorect), ele se datoreaza conditionarilor ce implica o larga varietate de reintariri, inclusiv reintariri verbale generate de tipul "Bine", "Rau", "Corect", "Incorect".[2]

Rational, subliniaza Ludwing von Bertalanffy, este sa consideram ca unele valori sunt foarte generale si vizeza toti oamenii, indiferent de rasa, sex, crez, politica, varsta, si sunt bazate pe preconditia biologica prezenta la specia"om", in timp ce altele sunt proprii diferentelor culturii, societatii sau indivizilor. In "Eseuri despre individualism", Dumon, isi exprima opinia conform careia modul in care societatile se diferentiaza in functie de setul de valori ale fiecareia. In situatia ipotetica in care doua societati au acelasi set de valori, ceea ce le diferentiaza radical, este ordinea importantei acordate de fiecare societate, fiecarei valori in parte: ierarhia valorilor. In acelasi timp, ceea ce este deviant intr-o societate poate fi admis intr-o alta, in functie de normele si valorile fiecareia dintre ele. Mentalitatea contemporana recunoaste ca respectful omului si al valorilor pe care le creeaza dansul alcatuiesc temeiul oricarei civilizatii si culturi durabile, dar nu face din individ un fetis, ci il incadreaza in grup, considerandu-l ca un instrument al scopurilor superioare ale societatii.[3] Bertalanffy defineste valorile ca fiind "in parte verbalizari ori simbolizari ale datelor biologice si acestea se aplica la multe valori egoiste si societale din comportament".

Unele valori insa reprezinta asa zisele valori superioare care sunt de cele mai multe ori fara utilizare biologica. Alte valori, ce nu sunt inscrise in interesele fundamentale, nu sunt numai valori instrumentale, ele au statut de valori terminale, valori-scop, si se bucura de autonomie functionala. In spectrul axiologicului, valorile au aparut cauzate fiind de nevoile practice, de activitate umana in ansamblu, geneza lor putand fi explicata prin necesitati bazale, dar odata fiintate, constituie ele insele motive ale actiunii.[4] In acest sens valorile tin de un nivel propriu, nici al lucrurilor, si nici al subiectivitatii particulare. Durkheim defineste valorile ca fiind fapte sociale, deci "lucruri" dincolo de individ, transsubiective. Punctul de vedere avansat de Moscovici este acela al judecarii puterii de influentare in functie de valorile la care se raporteaza grupurile,de normele ce permit grupurilor sa avanseze catre scop. Resursele si valorile pot fi deci produsul fie al majoritatii, fie al minoritatii, adesea defavorizata, ignorata, invizibila[5]. Asa cum constiinta trupului nu o capata decat un bolnav, iar un organism sanatos nu se simte traind, si constiinta societatii nu se afirma decat in starile de rau si de instabilitate colectiva.

Nimic nu este mai mobil, mai specific fiecarei civilizatii si mai subordonat timpului si spatiului decat valorile. Nici orientalul nu este de acord in ce o priveste cu europeanul, nici omul antic cu crestinul, nici copilul cu adultul, nici nomadul cu sedentarul, nici agricultorul cu vana­torul. Desigur ca este ingaduit sa concepem moralitatea ca fiind intotdeauna identica. Loialitatea si corectitudinea nu depind de climat si la aceleasi caractere de pe toate meridianele se pot deosebi marinimia de avaritie, franchetea de ipocrizie si atatea alte calitati bune sau rele, a caror apreciere nu variaza deloc in functie de latitudine sau de secol. Aceste virtuti nu au insa decat o pondere privata. Ele nu intereseaza decat sufletul. Legile nu le-au pretins niciodata. Nici macar opinia publica nu le-a apreciat intotdeauna. Nimeni nu mai este de acord in privinta valorii lor atunci cand intra in joc vreun interes public sau personal. Nimic nu le sanctioneaza. Toate sunt intime. De indata ce le asociem cu necesitatile vietii colective, se ivesc diferentele; codurile si cutumele intra in opozitie; iar moralitatea, fie ea si imuabila fata de principiul ei in inima omului, ii traseaza drepturi si datorii diverse, si schimbatoare de indata ce actiunea sa priveste interesul grupului.

Valorile sunt considerate teluri ideale, privite ca stari (bine, fericire, echitate etc.), dar si instrumental, adica referindu-se la modul in care ne atingem scopurile (ambitie, cinste). Valorile pot fi astfel mijloace si scopuri tinand cont de caracteristicile valorii ca si concept si construct; se considera ca atitudinile si comportamentele sunt influentate de valori si, mai mult, atitudinile deriva din valori la un nivel subordonat. Formarea unei atitudini este influentata de valoarea care o supervizeaza, iar caracterul instrumental sau finalist al unei valori va influenta formarea unei atitudini centrate pe acel tip de valoare.[7]