Lobbying-ul si implicatiile acestuia asupra derularii conflictelor

Lobbying-ul si implicatiile acestuia asupra derularii conflictelor

In societatea contemporana se evidentiaza trei categorii de organizatii:

organizatii economice (organizatii lucrative), a caror activitate are, ca scop final, obtinerea de profit;

organizatii non-profit care urmaresc furnizarea de servicii publice sau apararea unor cauze

organizatii (institutii) guvernamentale sau agentii publice care ofera servicii in beneficiul public.

Spre deosebire de managerii organizatiilor economice, cei ai organizatiilor publice si nonprofit trebuie sa fie veritabili 'conducatori politici”. Aceasta trasatura manageriala apare datorita interdependentelor existente atat intre organizatii si societatea civila (care 'construieste' cererea, in functie de care organizatia va stabili oferta), pe de o parte, cat si intre organizatii si sfera politica, pe de alta parte. In calitate de 'lideri politici', managerii reusesc sau nu, in functie de impactul pe care il genereaza in procesul decizional si de implementare.

Cheia succesului si esenta managementului politic consta tocmai in intelegerea modului in care relatiile de putere intre grupuri pot fi aduse la consens. In aceste conditii, managerii trebuie sa fie buni comunicatori si negociatori, fiind implicati, in demersurile de interrelationare dinspre societatea civila si mediul concurential, in lobbying. Activitatea de lobbying confera un plus de importanta organismelor nonguvernamentale, acestea aducand, in fata comunitatii, programe, idei si/sau opinii care, in general, prin contradictorialitatea lor, starnesc adversitati atat in sfera economicului, cat si in cea a adoptarii politicilor publice. Astfel, lobbying-ul apare ca un mijloc comunicational interuman si institutional, folosit de societatea civila, in general, si de grupurile de interese, in special, pentru propagarea anumitor deziderate in cadrul unui proces decizional.

Modeland comunitatea, generand atitudini comportamentale de cele mai multe ori vehemente, grupurile de interese se manifesta activ in plan social. Grupul de interes este privit ca 'acel ansamblu de indivizi cu interese comune, al carui scop este sustinerea si apararea acestora, prin influenta exercitata asupra proceselor decizionale, politice, economice, profesionale, morale, derulate de anumite, institutii publice sau persoane ce ocupa functii in cadrul acestora'[1].

Recunoasterea activitatii de lobbying tine de indeplinirea, cumulativ, a trei aspecte:

existenta unui grup de interes;

cuantificarea interesului comun si propagarea sa prin reprezentare;

- exercitarea vointei grupului de interes, prin actiuni indreptate spre nucleele autoritatii publice, politice sau administrative.

In Europa, activitatea de lobbying se axeaza, in principal, pe relatii stabilite intre diverse organisme, fundatii, grupuri de interese si institutiile Uniunii Europene. Se urmareste autonomia si reprezentarea nationala, repartizarea fondurilor UE, sustinerea unor interese ale minoritatilor nationale. In Romania, activitatea de lobbying este insuficient formalizata. In opinia noastra, ea ar trebui reglementata printr-un act normativ, urmand a fi sustinuta folosind resurse locale, in special resurse umane (experti, voluntariat) si financiare. La aceasta activitate recurg, de multe ori, sindicatele si patronatul in dezvoltarea relatiilor cu guvernantii.

De regula, lobby-urile exprima o serie de opinii, idei etc., ce pot ajuta la dezvoltarea rapida a unor probleme aparute in mediul de afaceri. Drept urmare, lobbying-ul se impune ca necesitate in economia romaneasca, fiind o cale de comunicare intre economic, social si politic, cu rezultate foarte incurajatoare in ceea ce priveste adoptarea rapida a unor acte normative, indeosebi in mediul economic.

Lobbying-ul se refera la orice incercare facuta de catre indivizi sau grupuri de interese private (speciale) pentru a influenta deciziile institutiilor guvernamentale.

Intr-o anumita masura, orice sistem politic este supus, inevitabil, unor lobbying-uri. Drept consecinta, lobbying-ul poate fi inteles ca o forma de presiune exercitata prin mijloace si tactici de relatii publice asupra unor factori guvernamentali, cu scopul de a influenta o anumita decizie politica. Grupurile care exercita aceste presiuni trebuie sa isi justifice actiunile in fata opiniei publice, iar acest lucru se realizeaza prin campanii duse cu mijloace de relatii publice.

In Romania, activitatea de lobbying este prezenta, insa, foarte putin din punct de vedere oficial, ea nefiind, inca, reglementata din punct de vedere juridic. In trecut, anumite guverne si-au asumat raspunderea pentru un pachet legislativ care cuprinde si prevederi ce sanctioneaza traficul de influenta, discutii pentru reglementarea lobbying-ului existand inca din perioada anilor 1993 – 1994.

In SUA, unde exista o lege a lobby-ului[2] (de peste opt ani), acesta este definit ca o actiune declarata de influentare a Guvernului, Parlamentului sau autoritatilor locale, in genere, in favoarea mediilor de afaceri. Potrivit legii americane, persoana care se ocupa de lobby trebuie sa notifice, atat Senatului, cat si Camerei Reprezentantilor, cand incepe o campanie de lobby si sa depuna un raport cu privire la actiunile intreprinse si la institutiile cu care a luat legatura. Legea adoptata in SUA interzice unui parlamentar sau oricarui functionar public sa primeasca bani pentru a sustine o cauza, intrucat atunci devine suspect de mita si trafic de influenta. In acest context, intervine rolul lobby-ului. Prin lege, acesta are dreptul sa primeasca bani pentru a convinge o autoritate publica sa promoveze, sa accepte un anumit proiect, in defavoarea altuia.

Campaniile de lobby (care au facut mare valva in SUA), au fost initiate, indeosebi, in industria tutunului, a alcoolului, a cafelei si a petrolului, precum si in domenii sensibile ca armamentul, modernizarea infrastructurii, informatizarea unor retele etc.

In Romania s-au desfasurat diverse activitati avand un continut asemanator celor de lobby. Spre exemplu, actiunile intreprinse de Asociatia Crescatorilor de Porci, actiunile de promovare externa a imaginii Romaniei (inclusiv pe langa Parlamentul Europei), aprobarea creditelor BEI in urma strangerii de semnaturi in randul locuitorilor Capitalei, mentinerea unor taxe vamale joase la importul de zahar (pentru producerea bauturilor alcoolice si racoritoare) etc.

Relevam faptul ca in jurul comisarilor europeni de la Bruxelles sunt nu mai putin de cca. 10 000 de firme de lobbying care sustin interesele diferitor grupuri.

In Romania, lobbying-ul este foarte putin prezent la nivel stiintific si foarte prezent la nivel empiric. In schimb, insa, tot in Romania, firme britanice si americane, specializate in afaceri publice si lobbying, nu au nici un fel de problema in a derula asemenea activitati. Spre exemplu, Central Europe Consulting, organizatie condusa de Guy Borrow, reprezinta, in mod oficial, inca din anul 1995, interese ale marilor operatori din industria tutunului, alcoolului si cafelei. 'Obiectivul nostru principal este de a asista companiile in administrarea eficienta a relatiilor cu autoritatile', a declarat Guy Borrow intr-un interviu pentru revista Capital[3]. Firma sa ofera servicii de lobby pe teme care necesita modificarea legislatiei. Cel mai bun exemplu este cel al campaniei facute pentru industria tutunului si pentru cea a cafelei, in intentia de a stopa cresterea accizelor.

In privinta reglementarii, parerile sunt impartite. In afara firmelor straine, celelalte organizatii evita sa foloseasca formula lobby pentru a denumi activitatile lor pe care, insa, le numesc consultanta, servicii de promovare sau de consiliere.

O monitorizare a presei scrise si audio-vizuale ne duce la concluzia ca, in perioada anilor 1990-2000, au existat activitati de influentare a activitatii legislative sau executive. Ca exemplu, mentionam activitatile unor organizatii neguvernamentale sau campaniile de presa.

Cercetarile intreprinse in mediul de afaceri, politic sau in cel al mass-mediei arata ca lobbying-ul este benefic si normal pentru democratiile moderne. Totodata, se apreciaza ca profesia de „lobby”-ist nu ar trebui reglementata corporatist, dupa cum intrarea/iesirea de pe o asemenea piata nu ar trebui sa fie controlata de autoritatea publica, ea constituind apanajul profesiilor liberale. In unele tari din Europa, lobbying-ul este interzis. Spre exemplu, in Franta este interzisa constituirea unor firme sau grupuri care sa apere interesele particulare, deoarece francezii considera ca este anormal ca intre autoritate si cetatean sa se interpuna cineva care sa mai obtina si profituri din aceasta activitate.

In Belgia, Luxemburg, Portugalia si Grecia nu exista reguli cu privire la activitatile de lobby. Germania, Olanda si Danemarca permit sau, mai corect formulat, tolereaza lobby-ul. In Marea Britanie nu exista liste cu persoanele care fac lobby dar, inca din anul 1991, Parlamentul a cerut crearea unui registru al lobby-stilor si a unui cod de conduita. Aplicarea lui merge pana la eliminarea, din „casta” lobby-stilor, a persoanelor care nu isi declara toate veniturile de pe urma acestor activitati.

Potrivit registrului adoptat, jurnalistii trebuie sa declare activitatea pentru care au fost acreditati, dar si toate celelalte ocupatii pentru care sunt platiti in raport cu accesul lor privilegiat in Parlament.

O activitate intensa de lobby se desfasoara in SUA. Aici se considera ca interesul national, unul din fundamentele delegarii puterii si ale suveranitatii, nu este intotdeauna suficient pentru a putea constitui criteriul perfect pentru satisfacerea nevoilor colective ale poporului suveran, mai ales pe masura ce grupurile sociale se dezvolta si se diversifica.

In Romania nu exista, actualmente, o legislatie speciala, insa nici nu este interzis lobby-ul. Pentru a desfasura asemenea activitati, sunt invocate doua legi, respectiv, Legea nr. 554/2000 privind accesul la informatiile publice si Legea nr. 52/2003 privind transparenta.

Dezbaterile desfasurate in aceasta directie releva faptul ca traficul de influenta poate fi relevat numai printr-un lobbying oficial, transparent si declarat.

Activitatea de lobbying presupune pregatirea si implementarea unei strategii in afacerile publice si in relatiile cu autoritatile, bazate pe planuri de afaceri ale organizatiilor, cu scopul preintampinarii dificultatilor care ar putea aparea. O firma de profil, cum este CEGOR, ofera si servicii de lobby pe probleme specifice, care pot necesita amendamente sau clarificari in legislatia existenta, de monitorizare a media si a initiativelor legislative si intocmeste rapoarte pe subiecte specifice.

Piata romaneasca si, in general, mediul de afaceri sufera, actualmente, in Romania, de un gol imens, datorita inexistentei unor organizatii prestatoare de servicii de lobbying. Interesele mediului de afaceri sunt, datorita acestui gol, neglijate, cel putin la fel de neglijate ca si „puntile de legatura” informationala dintre acesta si societatea civila.