Comunicarea in spatiul public

Comunicarea in spatiul public

1. Delimitarea comunicarii publice de alte forme de comunicare

Pentru intelegerea expresiei 'comunicare publica' Bernard Miège face cateva precizari prin care sa-i delimiteze contururile in raport cu alte procese de comunicare[1]

♦comunicarea publica trebuie deosebita de comunicarea politica cu care are inevitabil unele suprapuneri; ea nu se limiteaza doar la campaniile electorale si nu trebuie transformata intr-un apendice al comunicarii politice, chiar daca aceasta si-a diversificat modalitatile de exprimare (relatii cu publicul, relatii publice, politici de imagine etc.);

♦comunicarea publica nu trebuie asimilata comunicarii institutionale aceasta din urma fiind in realitate o categorie 'buna la toate', folosita de catre profesionisti pentru a desemna tot ceea ce nu este promovare de produse. Accentul pus pe aspectul institutional sau organizational are ca efect disimularea caracteristicilor specifice comunicarii de intreprindere, pe de o parte, si comunicarii publice, pe de alta: dezvoltarea celei din urma trebuie legata de anumite transformari care se produc chiar in interiorul aparatului de stat, in relatiile sale cu adminiastratii si prin care se cauta inbunatatirea calitatii contactului;

♦comunicarea publica nu trimite la ceea ce Habermas desemneaza prin 'comunicare ce respecta principiul publicitatii critice prin exercitarea ratiunii'.

Obiectivele (efectele pe care le 'tinteste') comunicarii publice

Asa cum am vazut spatiul public, cuprinde toate dispozitivele de comunicare ce depasesc astazi, in mare masura, domeniul mass-media. Folosirea tehnicilor de comunicare este generalizata in aproape toate institutiile sociale, de la cele care fac parte din sfera publica (administratia de stat), pana la cele care organizeaza societatea civila (asociatiile sau chiar organizatiile religioase). Spatiul public tinde sa devina tot mai complex; acesta este saturat de retele mediatice si statusuri comunicationale relevante (organizatii de relatii publice, institutiile purtatorilor de cuvant, lideri de opinie etc.), ceea ce determina intensificarea procesului de generalizare a comunicarii.

Prin intermediul acestora se urmaresc obiective cum sunt:

♦modernizarea functionarii administratiilor (este mai ales cazul dispozitivelor de relatii cu publicul sau al sistemelor de prezentare si de transmitere a informatiei) si, in acelasi timp, de a le obliga sa-si asume sarcini si in situatii pentru care sunt mai putin pregatite;

♦producerea unor schimbari de comportament in spatiul public;

♦asigurarea prin comunicare a unei imagini moderne a administratiei sau intreprinderilor publice;

♦sa obtina prin actiuni de sensibilizare adeziunea populatiei pentru probleme de interes public.

3. Spatiile comunicarii publice

Spatiul public contemporan este rezultatul unor dezvoltari si acumulari in domeniul dispozitivelor comunicationale care s-au perfectionat progresiv si care sunt puse in practica de tehnici din ce in ce mai sofisticate. Numarul agentilor sociali care pun stapanire pe tehnicile de comunicare si intervin in spatiul public sunt tot mai multi ceea ce duce la o fragmentare a acestuia, la crearea mai multor spatii in care se formeaza/sunt formate opiniile si la implicarea, in moduri diferite, a tot mai multor grupuri sociale.

Desi este greu sa se delimiteze spatiile comunicarii publice (Anexa), ca urmare a numeroaselor controverse existente in randul specialistilor, totusi se poate spune ca acestea se refera la[2]:

♦comunicarea didactica desfasurata in scoli, universitati, institutii de invatamant si biblioteci scolare, universitare, prin cursuri, prelegeri, seminarii etc.

♦Comunicarea politica/administrativa desfasurata in institutiile publice, prin presa scrisa si bibliotecile publice (carte scrisa, casete audio-video, baze de date etc).

♦Comunicarea artistica ce cuprinde comunicarea plastica (muzee, expozitii), muzicala (sali, concerte), teatrala (opera) si literara.

♦Comunicarea stiintifica ce se desfasoara in academii si institute. Forme: conferinte, colocvii, publicatii. Biblioteci specializate.

♦Comunicarea audio-vizuala prin radio, televiziune, ciberspatiu.