Modele informatice ale comunicarii

Modele informatice ale comunicarii

1. Modelul teoriei informatiei (matematic)

Este unul dintre primele modele, care a influentat "scoli si curente de cercetare foarte diferite, ba chiar radical opuse, asupra mijloacelor de comunicare"[1]. Modelul a fost dezvoltat de Claude Shannon si Warren Weaver, ca teorie matematica a comunicarii, pentru a fi aplicabil comunicarii intre oameni, intre masini si oameni sau in cadrul unor sisteme.

Principalele repere ale modelului sunt:

♦comunicarea este definita ca "transmitere de informatie" (mai precis "transmitere de semnale") de la un emitator catre un receptor prin intermediul unui canal, in prezenta unor perturbatii numite "zgomot";

♦teoria schiteaza cadrul matematic in interiorul caruia sa fie posibila transmiterea informatiei in modul cel mai rapid si cu costurile cele mai reduse si sa asigure identitatea dintre informatia primita si cea emisa. Ca urmare, problema comunicarii este "de a reproduce intr-un punct dat, in mod exact sau aproximativ, un mesaj selectionat intr-alt punct";

♦modelul este sub forma unei scheme lineare, in care polii definesc o origine si semnaleaza un sfarsit, ceea ce "face din comunicare un proces stochastic, adica afectat de fenomene aleatorii, intre un emitator, liber sa aleaga mesajul pe care il trimite, si un destinatar, care primeste aceasta informatie impreuna cu toate constrangerile ei"[2]

♦comunicarea este identificata cu informatia, iar aceasta cu transmiterea de informatie. In cadrul modelului informatia este inteleasa ca masura a ceea ce este transmis, transportat de la emitator catre receptor, mai precis ca masura a incertitudinii intr-un sistem (deci informatia nu se identifica cu semnificatia a ceea ce este transmis);

♦unitatea de masurare a comunicarii este de natura "binara" ("bit"-ul - binary-digit), ceea ce inseamna ca transmiterea informatiilor se realizeaza sau nu se realizeaza;

♦teoria implica notiuni specifice ca cele de "alegere", "probabilitate", "incertitudine", "masura", "entropie", "negentropie".

Concluzionand, teoria informatica a comunicarii este un model matematic abstract, diferit de teoriile ingineresti ale comunicatiilor, care, insa, este mai mult un model termodinamic al cuantificarii informatiilor decat o teorie a comunicarii.

2. Modelul cibernetic al comunicarii

Este un model dezvoltat din cel informatic si considera comunicarea umana analoga unui dispozitiv de comunicare intre masini capabile sa transmita si sa interpreteze ordine (sa reactioneze la semnalele primite). Conceptual, comunicarea este asimilata, in esenta, tot unei transmiteri de informatie, insa aduce ceva nou si anume faptul ca circulatia informatiei confera sistemelor capacitatea autoreglarii si homeostaziei prin mecanismul feed-back-ului, al interactiunii dintre "intrari" si "iesiri". Acest aspect deriva din schema comunicarii potrivit careia orice sistem (masina, organism, organizatie) este ca o "cutie neagra" dotata cu o "intrare" (input) si o "iesire" (output) si care poseda o functie de transformare permitand anticiparea efectului (iesirii) pornind de la intrare.

Ca si in cazul modelului informatic lipsesc problemele "sensului", "intentionalitatii" si "intercomprehensiunii" proprii comunicarii umane.