Necesitatea comunicarii

Necesitatea comunicarii

Comunicarea este o nevoie fundamentala, la fel ca aceea de a manca, a bea, astat de fundamentala, incat unele forme de tortura constau in a izola un individ intr-o celula fara a i se permite vreo comunicare sonora sau vizuala cu mediul. Ea decurge din nevoia de altul; <<nu exista suflet, oricat de stramb alcatuit care sa nu caute compania si dragostea altuia, care sa nu "supravietuiasca" prin compania si intelegerea altuia>>[1] sau, cum se exprima plastic Karl Jaspers, "Eu nu fiintez decat impreuna cu celalalt, singur nu sunt nimic". Comunicarea este principalul factor care influenteaza sanatatea familiei si relatiile cu altii. Nu intamplator se spune ca totul din om vorbeste: fata lui, vocea lui, trupul lui, ca simpla intoarcere catre celalalt reprezinta/premerge un act de comunicare. Fara o buna comunicare, fara intelegere si respect fata de ceilalti, relatiile interpersonale sunt compromise: existam unii pentru altii si interactionam unii cu altii in masura in care comunicam, adica transmitem si primim semnale, codificam si decodificam mesaje. De aceea competenta comunicationala reprezinta o trasatura de baza a profilului psihosocial al oamenilor.

Avand in vedere cele relevate se poate spune despre comunicare ca "este fundamentala si revelatorie pentru fiinta umana, fiind singura si simpla ei modalitate de a fiinta"[2]

1. Comunicarea reprezinta elementul indispensabil pentru functionarea optima a oricarei colectivitati umane, indiferent de natura si de marimea ei:

♦fara comunicare este de neconceput functionarea corecta a oricarui sistem social, nu ar fi posibila nici o realizare la care participa grupuri ori adevarate mase de oameni;

♦toate activitatile organizate de oameni isi au izvorul in comunicare; o societate, o institutie etc. se constituie si se mentin datorita si prin intermediul numeroaselor procese si retele de comunicare, care le dau coerenta (la fel stau lucrurile si pentru toate relatiile umane);

♦comunicarea este mijlocul principal prin care se regleaza relatiile interpersonale, se creeza si se intretine atmosfera prielnica oricarei activitati, se previn, iar cand este cazul, se detensioneaza starile conflictuale.

♦prin intermediul comunicarii se realizeaza coordonarea unitara a comportamentului organizational eficient.

♦schimbul continuu de mesaje genereaza unitatea de vederi si, implicit, de actiune, prin armonizarea cunostintelor privind scopurile, caile si mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativa a grupurilor sub aspect afectiv (emotional, sentimental) si motivational (opinii, interese,convingeri, atitudini);

2. Prin comunicare se exercita: cunoasterea realitatii; prognozarea evolutiei ei; luarea deciziilor; organizarea si planificarea activitatii; darea dispozitiilor; motivarea oamenilor; aprecierea oamenilor; realizarea relatiilor pe verticala si pe orizontala etc.

3. Prin intermediul comunicarii se urmareste si se realizeaza perpetuarea sistemului de valori, se formeaza noi convingeri, se consolideaza cele anterioare cu caracter pozitiv, se inlatura mentalitatile si practicile perimate;

4. Folosind tehnici de comunicare potrivite, oamenii pot fi determinati sa actioneze timp indelungat, intr-un anume fel, sa-si coordoneze actiunile in vederea atingerii obiectivelor de care depinde, in ultima instanta, viata lor, evitandu-se manifestarea fatisa a unor tensiuni grave de proportii, a unor conflicte.