Tendinte actuale in definirea serviciilor publice

TENDINTE ACTUALE IN DEFINIREA SERVICIILOR PUBLICE

Existenta simultana a celor trei elemente specifice serviciului public, precizate de catre jurisprudenta franceza, reprezinta un fapt izolat. Anumite nevoi de interes general sunt satisfacute pentru ca o autoritate publica decide acest fapt, dar incredinteaza acest lucru unei persoane private. Atunci cand anumiti agenti publici gestioneaza o activitate industriala si comerciala identica unui serviciu privat, apare o disociere intre elementul material si cel organic. Diferentierea apare frecvent si intre primele doua elemente si cel de al treilea. In cazul acestor ipoteze, se apreciaza ca activitatile serviciului public sunt supuse regulilor dreptului privat. Aceasta disociere a condus la ceea ce teoreticienii denumesc "criza serviciului public"[1].

Acest fenomen a aparut datorita dezvoltarii serviciului public supus regulilor din dreptul privat, odata cu dezvoltarea de catre administratie a unor activitati considerate ca relevante pentru initiativa privata, in acelasi timp cu incredintarea unor activitati organismelor private.

In fata unor astfel de transformari ale continutului serviciului public, incercarea de a identifica o definitie actuala devine din ce in ce mai complicata, "este din ce in ce mai dificil sa spunem unde incepe si unde se opreste notiunea de serviciu public, pentru ca orice activitate de interes general, chiar incredintata particularilor, poate fi un serviciu public cand administratia exercita un control"[2].

Astazi, formele prin care se realizeaza concret vointa autoritatii publice de a asigura un serviciu public, sunt extrem de variate. Cand se afirma ca o activitate reprezinta un serviciu public, se pot analiza putine elemente de identificare in comparatie cu doctrina clasica, si anume satisfacerea unui interes general si autorizarea serviciului de catre o autoritate publica ce il pune in aplicare direct sau indirect. Asadar, este vorba de o forma de actiune administrativa prin care o entitate publica isi asuma satisfacerea unei nevoi de interes general. In acest context, serviciul public poate fi definit de o maniera foarte simpla ca fiind "forma actiunii administrative, prin care o persoana publica isi asuma satisfacerea unei nevoi de interes general"[3].

Totusi, se pot stabili cateva criterii care permit identificarea serviciilor publice industriale si comerciale prin prisma autorizarii lor de catre o persoana publica si a interesului general.

Decizia din 1963 a Consiliului de Stat francez, Sieur Narcy[4], a precizat patru caracteristici ale serviciului public, fara insa a clarifica daca acestea trebuie indeplinite simultan, sau unele pot lipsi:

- un serviciu public indeplineste o misiune de interes general;

- administratia publica detine un drept de supraveghere asupra modalitatilor de indeplinire a acestei misiuni de interes general;

- organismul insarcinat cu gestiunea serviciului public este investit cu prerogative de putere publica;

- administratia dispune de o putere de tutela care se exercita prin numirea membrilor in consiliul de conducere.

Astfel, orice serviciu, pentru a fi considerat public, trebuie sa fie legat direct sau printr-o forma de control de o persoana publica, ce isi asuma responsabilitatea pentru acesta in fata opiniei publice. Daca este vorba de o legatura directa, serviciul este asigurat chiar de catre persoana publica. In acest caz, toate activitatile persoanelor publice sunt susceptibile a fi considerate servicii publice. In cazul unei legaturi indirecte si al activitatii realizate de catre un agent privat, trebuie identificata o legatura cu o persoana publica, fie la nivelul capitalului, fie prin intermediul unui contract prin care i-a fost incredintata activitatea.

Asadar, in contextul actual, pentru a identifica un serviciu public, este necesar sa se urmareasca urmatoarele aspecte:

- daca a fost creat de o persoana publica;

- daca activitatea este de interes general;

- in ce masura conducatorii sai sunt desemnati sau agreati de catre autoritatea publica;

- daca exista un control din partea administratiei;

- daca exista prerogative de putere publica.

Nu este necesar ca toti acesti indicatori sa fie favorabili, este suficienta o majoritate pentru a stabili daca o activitate reprezinta un serviciu public.

Dincolo de toate aceste aspecte, este de remarcat ca asistam la o reducere a numarului de elemente care definesc serviciul public, in paralel cu evolutii complexe ale acestora, influentate de progresul tehnic, utilizatori, necesitatea de a proteja mediul sau asigurarea unor standarde de calitate.

In acest context, sensul notiunii de serviciu public s-a imbogatit cu noi valente, vorbindu-se de "serviciu de interes general, serviciu de interes economic general sau serviciu universal"[5].

Aceste influente ca si dilutia dintre public si privat "fac din ce in ce mai dificila delimitarea stricta a serviciilor publice"[6].