Metodele didactice/de invatamant

METODELE DIDACTICE/DE INVATAMANT

Metodele didactice/de invatamant reprezinta un ansamblu de procedee si mijloace integrate la nivelul unor actiuni implicate in realizarea obiectivelor pedagogice concrete ale activitatii de instruire/educatie proiectata de educatoare, invatator, profesor.

Conceptul pedagogic de metoda didactica/de invatamant defineste o actiune cu functie (auto)reglatorie proiectata conform 'unui program care anticipeaza o suita de o-peratii care trebuie indeplinite in vederea atingerii unui rezultat determinat' (vezi De Landsheere, Gilbert, 1992, pag. 190).

Etimologia cuvantului delimiteaza semnificatia termenului: metoda, in limba greaca, inseamna cale spre (odos=cale; metha=spre).

in stiinta, in general, metoda este definita ca 'o cale de cunoastere' care produce informatii, strategii, principii, legi, paradigme.

in pedagogie, metoda devine 'o cale' necesara pentru dobandirea cunostintelor si capacitatilor proiectate la nivelul obiectivelor procesului de invatamant, prin valorificarea principiilor specifice de proiectare si de realizare a activitatii didactice, in termeni de comunicare-cunoastere-creativitate.

Calitatea pedagogica a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoastere propusa de profesor intr-o cale de invatare realizata efectiv de prescolar, elev, student, in cadrul instruirii formale si nonfonnale, cu deschideri spre educatia permanenta.

Relatia dintre metodele didactice-procedeele didactice-mijloacele didactice implica 'un plan de actiune care permite atingerea unor obiective' prin valorificarea u-nor tehnici din ce in ce mai diverse si mai diversificate. Evolutia tehnicilor de invatare poate genera chiar aparitia unor noi metode didactice (vezi instruirea programata, instruirea asistata pe calculator). Ele pot fi integrate insa. in structura de functionare a oricarei metode didactice, in calitate de mijloace didactice, actionand in asemenea circumstante 'doar ca un procedeu sau un ansamblu de procedee particulare' (De Landsheere, Gilbert, 1995, pag. 190).

Functiile pedagogice ale metodei didactice vizeaza interdependenta actiunilor de comunicare-cunoastere-creativitate pedagogica necesare la nivelul oricarei activitati de instruire/educatie eficienta. Ele asigura unitatea informativ-formativ a acesteia, care reflecta corespondentele curriculare (auto)perfectibiie continuu la nivelul raportului dintre obiectivele pedagogice - continuturile instruirii - metodologia activitatii de pre-dare-invatare-evaluare.

Functiile metodelor didactice evidentiaza valoarea acestora de 'modele pedagogice', situate la diferite 'poluri' de referinta (vezi Dictionnaire encyclopedique de l'edu-cation et de la formation, 1994, pag.660-667; vezi si Cerghit, Ioan. 1980. pag. 12-17).

a) Functia normativa a metodelor didactice corespunde 'polului axiologic' al activitatii de predare-invatare-evaluare.

Aceasta functie evidentiaza resursele generale ale metodelor didactice, interne (calitatile definitorii) si externe (calitatile rezultate din relatiile micro si macrostructurale) care asigura premisa optimizarii permanente a activitatii didactice prin: respectarea principiilor de proiectare si de realizare a procesului de invatamant; adoptarea valorilor curriculare, dependente de pozitia centrala a obiectivelor si de flexibilitatea articulatiilor pedagogice proiectate la nivelul corelatiilor dintre elementele componente ale activitatii didactice; corelarea strategica a metodelor, in concordanta cu evolutiile inregistrate sau pe cale de realizare ia nivelul metodologiei procesului de invatamant.

b) Functia  cognitiva a metodelor didactice corespunde 'polului stiintific al activitatii de predare-invatare-evaluare'.

Aceasta functie evidentiaza rolul specific al metodelor didactice angajate in activitatea de predare-invatare-evaluare prin: raportarea la obiectivele specifice si concrete proiectate in termeni de continut (informatii logice-deprindeh intelectuale si psihomo-torii-strategii cognitive-atitudini cognitive); transformarea actiunii externe (metoda -cale de predare a profesorului) intr-o actiune interna (metoda - cale de invatare a elevului); dirijarea proceselor cognitive de la stadiul dobandirii de 'cunostinte-pricepen-deprinderi' la etapa elaborarii de noi 'unitati de continut', prin valorificarea acumularilor anterioare: atitudini cognitive-strategii cognitive-informatii logice /savoir etre-savoir faire-savoir.

c)  Functia formativa a metodelor didactice, corespunde 'polului psihologic' al activitatii de predare-invatare-evaluare.

Aceasta functie evidentiaza contributia metodelor didactice la dezvoltarea capacitatilor de invatare ale elevului. Calitatea sa rezulta din faptul ca, in mod obiectiv, 'calea pe care se face transmiterea cunostintelor este totodata si un proces educativ' (Geissler, Erich, 1977, pag.268).

Realizarea efectiva a functiei formative a metodelor didactice implica: raportarea la obiectivele specifice si concrete de ordin psihologic (vezi obiectivele: cognitive-afective-psihomotorii/actionale); mobilizarea energiilor motivafionale superioare, necesare pentru eficientizarea invatarii, in sens calitativ si pe termen mediu si lung; modelarea obiectivelor cognitive din perspectiva efectelor socio-morale imediate si de termen lung: convingeri morale-atitudini morale-conduita morala: valorificarea metodelor in directia individualizarii activitatii de predare-invatare-evaluare.

d) Funcpa  operationala a metodelor didactice corespunde 'polului praxiologic' al activitatii de predare-invatare-evaluare.

Aceasta functie evidentiaza valoarea instrumentala a metodelor didactice care sunt proiectate ca'intermediar' intre subiectul si obiectul procesului de invatamant, intre obiectivele initiale si rezultatele finale. Realizarea sa implica valorificarea integrala a oricarei metode ca 'tehnica de executie', care 'mijloceste atingerea obiectivelor, obtinerea transformarilor dorite' (Cerghit, Ioan, 1980, pag. 15).

Structura metodei didactice reflecta functiile pedagogice evocate, angajate la nivelul unor actiuni organizate conform obiectivelor activitatii de instruire/educatie.

In calitatea sa de actiune, metoda didactica propune 'un plan care permite atingerea acestor obiective prin valorificarea unor tehnici operationale - cu valoare de 'procedee particulare' - si a unor mijloace de stimulare a invatarii - cu valoare instrumentala.

Relatia activitate didactica-metoda didactica-procedeu didactic-mijloc didactic probeaza coerenta psihologica a procesului de instruire, in general, a proiectarii pedagogice in mod special. in cadrul acesteia, metoda reprezinta o actiune flexibila subordonata functional activitatii didactice, obiectivelor pedagogice asumate in mod explicit. Pe de alta parte, ea include 'un ansamblu organizat de operatii', respectiv de procedee didactice, sustinut de mijloace instrumentele, respectiv de mijloace didactice, care faciliteaza desfasurarea procesului de instruire.

Relatia dintre metodele didactice si celelealte elemente ale activitatii de instruire/educatie permite educatoarei, invatatorului, profesorului adaptari creative multiple - strategice, tactice, operationale - la obiectivele, continutul si evaluarea procesului de invatamant.

Metoda didactica stimuleaza realizarea cat mai deplina a obiectivelor pedagogice propuse in contextul interventiei teleologice a acestora la nivelul procesului de invatamant. Semnificative sunt corelatiile posibile dintre obiectivele de continut - tipurile de actiuni realizate de elev - metodele disponibile, sugerate in tabelul alaturat (vezi Cerghit, Ioan, 1980, pag.24).

Metoda didactica stabileste 'o relatie biunivoca', de 'interactiune continua' cu continutul instruirii, care impune 'un tratament special materialului de studiu'. La randul sau, continutul instruirii solicita anumite metode de invatare, apte sa stimuleze capacitatea de interiorizare a actiunii realizata de elev (idem, vezi pag.25-30).

Metoda didactica depinde de evaluarea activitatii de instruire, care o poate confirma sau infirma, pe diferite circuite de conexiune inversa externa si interna. in acest cadru structural, metoda contribuie la perfectionarea continua a corelatiei subiect-o-biect, in termenii unor resurse de creativitate care vizeaza ameliorarea ajustarea sau chiar reformarea proiectului pedagogic angajat de educatoare, invatator, profesor.

Clasificarea metodelor didactice devine o necesitate primordiala in conditiile multiplicarii 'cailor de invatare', urmare a progreselor inregistrate la nivelul proiectarii pedagogice de tip curricular si in planul tehnologiilor (post)moderne de instruire.

Problema criteriului de clasificare a metodelor didactice presupune intelegerea caracterului de sistem al acestora, angajat in plan operational, la nivelul activitatilor de predare-invatare-evaluare proiectate si realizate in cadrul procesului de invatamant.

Avansarea unui criteriu de clasificare implica, pe de alta parte, angajarea unui e-fort conceptual indispensabil pentru eliminarea confuziilor intretinute prin interferenta metodelor cu: principiile didactice ('metoda intuitiva'); formele alternative de organizare a procesului de invatamant ('metoda Montessori', 'metoda Dalton', 'metoda De-croly'); formele specifice de activitate didactica ('metoda muncii independente', 'metoda muncii in grup'); tipurile de invatare ('metoda invatarii euristice', 'metoda invatarii prin cercetare') - vezi Palmade, Guy, 1975; Mialaret. Gaston, 1981, 1991.

Sistemul metodelor didactice solicita un criteriu de clasificare, semnificativ din punct de vedere pedagogic. Unele variante avansate nu au insa consistenta specifica domeniului, operand la nivelul unor aprecieri comune sau exterioare:

- criteriul vechimii: metode traditionale/clasice - metode moderne/noi;

criteriul gradului de generalitate exprimat: metode generale/aplicabile la toate disciplinele si treptele de invatamant; metode particulare/aplicabile doar la unele discipline si trepte de invatamant;

- criteriul formei de organizare: metode individuale-metode de microgrup - metode frontale;

- criteriul psihologic: metode de rationament (inductiv-deductiv-analogic). metode de: analiza, sinteza, abstractizare, generalizare, comparatie, concretizare logica; metode algoritmice-euristice ().

in alte situatii, criteriile specifice propuse destrama structura unitara a actiunii didactice, avansand ideea existentei disparate a unor: metode de predare, metode de invatare, metode de evaluare; metode de transmitere a cunostintelor, metode de formare a priceperilor si deprinderilor, metode de consolidare a cunostintelor, metode de aplicare a cunostintelor etc. Aceasta modalitate de clasificare nu respecta cerintele abordarii sistemice a activitatii de predare-invapre-evaluare, tipice didacticii postmoder-ne/curriculare.

Elaborarea unei taxonomii a metodelor didactice solicita avansarea unui criteriu specific pedagogic, care vizeaza simultan:

- unitatea dintre dimensiunea teoretica si dimensiunea practica a metodologiei didactice;

unitatea activitatii de instruire, in calitatea sa de activitate de predare-invatare-evaluare:

unitatea existenta la nivelul relatiilor dintre metodele de instruire, care trebuie raportata la activitatea didactica in ansamblul sau si 'nu la orice actiune concreta, manuala, exterioara' (vezi Palmade, Guy, 1975, pag.lll).

Criteriul care poate fi degajat, are in vedere varianta de clasificare propusa in termenii invatamantului programat: metode bazate pe observare; metode bazate pe cuvant; metode bazate pe activitate practica, metode bazate pe instruire programata (vezi Okon. Vicenty, 1974, pag. 174-210).

Aceasta varianta a fost valorificata si in didactica noastra moderna care, plecand de la 'principalul izvor al invatarii', distinge trei mari grupe de metode: metode de comunicare si dobandire a valorilor social-culturale; metode de explorare sistemica a realitatii obiective; metode fundamentate pe actiunea practica (la care se adauga si 'instruirea programata') - vezi Cerghit, Ioan, 1980, pag.92-97; 99-238.

Taxonomia pe care o avansam este orientata pedagogic in functie de principala modalitate de structurare a metodei, evidenta la nivelul actiunii didactice. Din aceasta perspectiva avem in vedere urmatoarele patru categorii de metode, integrate/integrabile la nivel de sistem:

A)  Metode didactice in care predomina actiunea de comunicare: orala expozitiva (expunerea, naratiunea, explicatia, prelegerea); orala interogativa (conversatia euristica, dezbaterea, problematizarea, asaltul de idei/'brainstorming'). scrisa (lectura explicativa, dirijata; activitatea cu manualul); la nivelul limbajului intern (reflectia personala, introspectia).

B) Metode didactice in care predomina actiunea de cercetare a realitatii in mod direct (observatia sistematica si independenta; experimentul, cercetarea documentelor istorice); indirect (demonstratia, modelarea).

O Metode didactice in care predomina actiunea practica, operationala: reala (exercitiul, algoritmizarea, lucrarile practice, studiul de caz); simulata (jocul didactic, jocul de roluri /dramatizarea).

D) Metode didactice in care predomina actiunea de programare speciala a instruirii initial comunicare initial comunicare (instruirea programata; instruirea asistata pe calculator).

Fiecare categorie de metode, prin capacitatea sa integratoare si sinergica, poate dezvolta un anumit tip de strategie didactica superioara ca sfera de aplicabilitate si de eficacitate pedagogica: strategia instruirii prin comunicare problematizata; strategia instruirii prin cercetare; strategia instruirii prin activitatea practica, strategia instruirii prin tehnologii de programare speciala.

Calitatile fundamentale ale metodelor didactice sunt evidente Ia nivelul proiectarii pedagogice. Ele marcheaza coerenta metodelor, rezultata din concordanta acestora cu obiectivele generale-specifice-operationaJe ale activitatii didactice si eficienta metodelor, rezultata din capacitatea acestora de raportare la conditiile concrete ale mediului (extra)scolar si ale clasei de elevi.

Perfectionarea metodelor didactice/de invatamant presupune abordarea urmatoarelor probleme, rezolvabile din perspectiva proiectarii curriculare prin:

1) integrarea metodelor la nivelul unor strategii pedagogice bazate prioritar pe actiuni didactice de comunicare-cercetare-aplicare, apte sa asigure diferentierea si autoreglarea instruirii;

2)  valorificarea tehnologiilor de varf (vezi instruirea asistata pe calculator: vezi softul pedagogic) la nivelul structurii de functionare a tuturor strategiilor pedagogice/didactice;

3)  angajarea problematizarii la nivelul oricarei strategii pedagogice/didactice (in calitate de metoda didactica) si la nivelul oricarei metode didactice (in calitate de procedeu didactic);

4)  adaptarea strategiilor/metodelor didactice la specificul fiecarui nivel de invatamant (primar-secundar-superior) si domeniu de cunoastere (stiinte, socio-uman, tehnologic) si al fiecarei trepte si discipline de invatamant.

- Vezi Metodologia procesului de invatamant, Mijloacele didactice. Principiile pedagogice, Procedeele didactice, Strategia pedagogica.