EPOCA BRONZULUI (Economia, Ceramica, Viata sociala)

EPOCA BRONZULUI (3500-1200/1100 i.e.n.)

Caracteristici generale ale epocii

1.Miscari de populatii

Pe parcursul epocii bronzului spatiul nostru mai este afectat in doua randuri de penetratii de populatii estice, care au o economie bazata pe pastorit. Primul val este cel al populatiilor Yamna si se dateaza la inceputul epocii. Este afectata jumatatea estica a Romaniei, mai ales spatiul extracarpatic, prezenta noilor veniti fiind observata prin descoperirea unor morminte care au groapa cu trepte, sunt captusite cu rogojini si sunt acoperite cu barne. Adesea mormintele sunt tumulare. Cel de-al doilea val este constitut din populatiile Sabatinovka, care patrund dinspre est, spre sfarsitul epocii bronzului, ducand la formarea in spatiul nostru a doua culturi de coloratura estica Noua, in Moldova si Podisul Transilvaniei, si Coslogeni, in Muntenia si Dobrogea. Dinspre Europa Centrala par a se fi miscat spre SV populatiile cunoscute sub numele de Hügelgräberkultur (prescurtat HGK), in traducere cultura mormintelor tumulare. Cercetarea maghiara ( István Bóna, Amalia Mozsolics, S. Foltiny) considera ca inaintarea acestor populatii a provocat si deplasarea altor populatii pe care le-au gasit in cale. Din Ungaria este foarte afectata Transdanubia (teritoriul de la vest de Dunare), de unde dispare cultura cu ceramica incrustata. Dispar si alte culturi ale epocii bronzului din Ungaria si Romania: Periam-Pecica (din zona de varsare a Muresului), Vatina (Serbia si Banat), Verbicioara (din Oltenia si sudul Banatului). Se pare ca populatiile cu ceramica incrustata din Transdanubia s-au deplasat in jos pe Dunare, ducand la formarea grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj in sudul Ungariei si Croatia si a culturii uto Brdo-Garla Mare in nordul Serbiei, Banatul Jugoslav , sudul Banatului Romanesc si zona dunareana a Olteniei, unde au fost inlocuite culturile Vatina si Verbicioara. In Banat se formeaza o noua cultura, Cruceni-Belegis care pare a avea si elemente preluate de la culturile cu ceramica incrustata si elemente HGK. In ciuda acestor evidente cercetarea romaneasca nu impartaseste teza migratiei , spunand ca spatiul nostru nu a fost afectat de populatiile HGK. Totusi sunt elemente de cultura materiala de tip HGK in Banat, Crisana si la Targu Mures. In ceea ce priveste culturile cu ceramica incrustata care apar pe ambele maluri ale Dunarii, unii cercetatori, precum Bernhard Hänsel, cred ca s-a raspandit doar o moda ceramica si nu si populatia care o producea. Totusi este greu de crezut ca moda ceramicii incrustate cu pasta alba a murit la ea acasa, dar s-a raspadit in alte spatii in forme identice. Pe linia Dunarii se raspandese si un nou rit de inmormantare, incineratia, urmata de depunerea resturilor cinerare in urne. Apar piese din Europa Centrala precum brotlaibidolii din lut (idolii in forma de paine), zuruitorile aviforme sau vasele aviforme. In aria culturii Zuto Brdo-Garla Mare se dezvolta (fara precedente in bronzul mai timpuriu local) plastica antropomorfa care pare a pleca de la modele ale grupului Szeremle-Bijelo Brdo. Cum cele mai multe dintre aceste piese sunt piese de cult, inseamna ca se schimba si credintele religioase, inclusiv credintele despre moarte si imaginea despre viata de dincolo.

Economia

In general exista un echilibru intre agricultura si cresterea vitelor. Doar in ariile unor culturi din bronzul timpuriu si tarziu (Noua, Coslogeni) pare a predomina cresterea vitelor, ca urmare a patrunderii celor doua valuri stepice, Yamna si Sabatinovka. In general se constata o adaptare a economiei la zonele de relief. Culturile Baden si Periam-Pecica erau in principal cultivatoare de plante, ambele evitand alte forme de relief decat campia. Populatiile Cotofeni au ocupat toate formele de relief si s-au adaptat la orice conditii de mediu. Unele populatii, cele ale culturii Wietenberg sau Monteoru, au fost atrase doar de zona de podis sau de deal si au practicat mai mult cresterea vitelor. Pe langa aceste doua ocupatii care asigura subzistenta, pot juca rol destul de important si vechile indeletniciri, precum pescuitul care a fost practicat pe scara larga in aria culturii Garla Mare, care s-a dezvoltat de o parte si de alta a Dunarii, intr-o zona cu multe lagune fluviatile.

Asezarile

Amplasarea este, la fel ca si in neolitic, langa o sursa de apa potabila. Sunt locuite toate zonele de relief. Tipurile de asezari sunt foarte diverse, de la o cultura la alta sau de la o zona de relief la alta. -Asezarea de tip tell exista doar in doua arii culturale, Periam-Pecica si Otomani. Ambele asezari eponime ale culturii Periam -Pecica au mai multe straturi de cultura, 9 respectiv 16, ultima avand o depunere de 4 m grosime, semn ca a fost locuita o perioada foarte lunfa de timp.

-Asezarile de tip cetatuie sunt caracteristice culturilor Wietenberg (Wietenberg, Lemnia, Turia) Otomani (Barca) si Monteoru (Sarata Monteoru- asezare in panta cu 13 nivele de locuire, Candesti, Fitionesti, Naeni.) Ele sunt situate pe inaltimi aparate natural, dar au si fortificatii suplimentare. Sisteme interesante de fortificatii, foarte elaborate, au fost semnalate mai ales in aria culturii Monteoru. La Sarata Monteoru si Fitionesti fortificatia era constituita dintr-un zid de piatra legata cu pamant. La Sarata a fost dezvelit si un turn de supraveghere. La multe dintre asezarile din ariile acestor culturi se fac chiar pasi spre urbanism. Multe dintre ele au o acropola cu o cladire solida, eventual si o cladire de cult (Sarata Monteoru), iar in arie Monteoru sunt frecvente terasarile pantelor pentru a putea fi locuite, caci erau foarte abrupte.

-Asezarile de tip salas, zolniki sau cenusar sunt tipice culturilor din bronzul tarziu- Noua, Coslogeni, grupul Govora. Sunt asezari cu straturi superficiale de cultura, tipice pentru pastori. Se caracterizeaza prin depuneri de cenusa si multe oase de animale domestice. Locuintele sunt de tip coliba, foarte putine si rarefiate in spatiu.

Tipurile de locuinte sunt destul de putin cunoscute, par a continua bordeiele, dar mai ales locuintele rectangulare de suprafata facute in tehnica traditionala. Printre cladirile mai deosebite trebuiesc amintite cele de tip megaron atestate la Pecica (cultura Periam-Pecica), Balej (aria culturii Garla Mare, dar din Bulgaria) ) si Salacea (cultura Otomani, faza a II-a). Acest tip de cladire a avut, cel mai probabil, functionalitate de sanctuar.

Un caz mai special il reprezinta unele asezari si locuinte din aria culturii Vatina. La Mosorin-Feudvar, in zona Titel, a fost sapata o asezare care avea case cu aceeasi orientare, de 5-6 x10-12 m, foarte inghesuite,distanta dintre ele fiind de aprox. 1 m. Existau desigur si ulite, avand in vedere dispunerea foarte riguroasa a locuintelor. Foarte interesant ca unele locuinte aveau peretii decorati cu un fel de stucatura in relief. Au fost descoperite ancadramente de usi, formate din linii verticale si orizontale in relief, ca si fragmente de coloane incastrate in zid, dar usor iesite in afara. Alte reliefuri de pe pereti sunt formate din romburi concentrice. Pereti cu decor reliefat se cunosc si de la Cornesti, din aria aceleiasi culturi. O friza spiralica in relief au avut si peretii exteriori ai sanctuarului de la Salacea, din aria culturii Otomani.

Obiceiuri funerare

Harding, un cercetator britanic, afirma, vorbind la modul general despre epoca bronzului in Europa, ca in aceasta epoca s-a crezut mai mult in nemurire decat in neolitic. Dovada ar fi multimea necropolelor si obligativitatea inmormantarii chiar si atunci cand trupul defuctului nu a fost recuperat. Inmormantarea era, probabil, paradoxal, o procedura pentru eliminarea mortii sau de negare a ei. In majoritatea ariilor culturale par a se contura prescriptii de ritual care se respecta intocmai. Necropola este situata in afara asezarilor si este privita ca o lume diferita de cea a viilor, dar si ca un loc al stramosilor. Statutul social al indivizilor se conserva si dupa moarte si se subliniaza de cei ramasi in viata cu ocazia ceremoniei funerare. In epoca se flosec atat inhumatia, cat si incineratia.Inhumatia caracterizeaza mai ales bronzul timpuriu si mijlociu . Incineratia devine rit dominant in bronzul tarziu. Ea cucereste teren, raspandindu-se de la vest spre est, aparand mai intai in zonele vestice ale Romaniei. Incineratia sugereaza ca conservarea trupului nu mai este obligatorie, ba chiar incinerarea trupului ofera sufletului sansa de a se elibera mai repede de carcasa perisabila. Exista culturi care-si fac o regula din inhumatie: Periam-Pecica, Zimnicea Plovdiv, Coslogeni, Tei, altele din incineratie: Nir, Garla Mare, Cruceni-Belegis, Suciu de Sus, Bistret-Isalnita, dar si culturi birituale:Monteoru, Otomani, Wietenberg, Noua, Verbicioara. Biritualismul practicat in aceeasi arie culturala, ne face sa credem ca intre credintele religioase ale inhumantilor si incinerantilor nu este totusi o prapastie, asa cum adesea se crede.

Se cunosc foarte multe necropole din epoca bronzului, unele de dimensiuni uriase. Ni na Mysla din Slovacia-1500 de morminte-cultura Otomani, Tiszafüred din Ungaria-1000 de morminte-cultura Otomani, Sarata Monteoru-4 necropole, Candesti-1200 de morminte ale (ambele din aria culturii Monteoru).

Mormintele de inhumatie sunt plane sau tumulare( tumul=movila mare de pamant). Cele tumulare caracterizeaza mai ales bronzul timpuriu si populatiile de sorginte estica. E greu de spus daca aparitia tumulului in spatiul nostru se datoreaza penetratiei unor populatii estice sau daca este vorba doar de o idee venita dinspre est. In general, tumulul, chiar daca invetarul funerar este modest, este considerat un indiciu ca defunctul ete un personaj cu statut social inalt, prentru ca efortul de ridicare movilei funerare este mare si presupune efortul comunitar. Tumulul este si un semn de loc sacru (al stramosilor) si are rol de magnet, in sensul ca atrage dupa sine alti tumuli nu neaparat contemporani. Gropile mormintelor sunt simple gropi rectangulare sau ovale, gropi captusite cu dale de piatra (morminte in cista-cultura Schneckenberg), morminte cu catacomba (Monteoru, fazele timpurii), sau morminte cu treapta, acoperite cu barne. In general, gropa in care se depune trupul poate fi asimilata cu un container, un spatiu care este casa mortului. Mormintele odata inchise, nu se mai deschid. In felul acesta este exclus contactul dintre vii si morti si sunt respectati stramosii.

Mormintele de incineratie au gropi rotunde in plan si tronconice in sectiune ( culturile Cruceni-Belegis, Garla Mare). Doar in aria culturii Suciu sunt acoperite de tumuli. Resturile cinerare se depun in urne, in gramezi direct pe sol, sau sunt risipite in groapa.

Orientarea si pozitia defunctilor este uneori dictata de reguli foarte stricte. In arie Periam-Pecica a fost observata orietarea si pozitionarea complementara a celor 2 sexe (femeile cu capul la S, barbatii cu capul la N, femeile pe dreapta, barbatii pe stanga). Pozitia este fie intinsa pe spate, fie chircita pe dreapta sa pe stanga.

Cantitatea si calitatea inventarului funerar sunt in stransa relatie cu varsta, sexul si statutul social al defunctului. In general mormintele de barbati sunt cele mai bogate si cele de copii si senili cele mai sarace. Podoabele caracterizeaza mai ales mormintele de femei, armele si uneltele pe cele de barbati. Razboinicul este, totusi de putine ori insotit de armele sale, spre deosebire de alte epoci (Hallstatt spre exemplu). Uneori mestesugarii au langa ei tipare sau alte unelte. S-a observat ca ,de obicei, in acele arii culturale in care armele apar frecvent in depozite, mormintele nu au arme si invers. In unele arii culturale au fost determinate inventare standard: in arie Periam -Pecica inventarul se compune din 2 vase: un castron si o cana cu 2 torti , ambele asezate in zona capului. In arie Zimnicea-Plovdiv-inventarul se compune dintr-un singur vas, in aria culturilor Cruceni-Belegis si Garla Mare inventarul standard numara 3 vase: o urna, un capac-castron sau castron pentru ofranda alimentara si o canita pentru ofrande lichide.

Ceramica

Cei mai frecventi degresanti folositi la modelarea lutului sunt cioburile pisate si nisipul. In aria unor culturi (Schneckenberg sau Montoru) exista ceramica care are ca degresant calcar cochilifer maruntit. In general, ceramica epocii bronzului este de buna calitate, chiar spectaculoasa prin forme sau motive decorative in cazul unor culturi precum Vatina, Garla Mare, Suciu de Sus, Wietenberg, Otomani.

Formele ceramice sunt mult mai variate decat in neolitic. Printre formele ceramice cu totul noi trebuiesc amintite canile si cestile cu foarte multe variante tipologice, care se dezvolta in toate ariile culturale. Se dezvolta spectaculos amfora(vas inalt, cu gura ingusta),     mai ales la culturile incinerante, care o folosesc pentru depunerea oaselor incinerate (Garla Mare, Cruceni-Belegis). Vasul de tip kantharos -vas cu gura larga, prevazut cu 2 torti, trase din buza- este tipic multor culturi, din bronzul mijlociu sau , mai ales final: Vatina, Garla Mare, Govora, Tei, Noua, Coslogeni. Castroanele apar in toate ariile culturale. Mai spectaculoase ca forma sunt castroanele cu 4 lobi din ariile culturilor Vatina, Garla Mare sau Wietenberg sau castroanele cu proeminente din aria Otomani. O forma rara, dar interesanta este caucul, tipic culturii Cotofeni. Tavile cu picior sau un fel de fructiere se cunosc din arie Vatina si Garla Mare. Dintre formele de uz comun trebuiesc amintite si asa-zisele tavi de peste sau vasele de tip pyraunos-un fel de vetre mobile- cunoscute din ariile culturilor Verbicioara,Vatina, Garla Mare, Cruceni-Belegis. Dintre vasele de cult trebuiesc amintiti askoii (la singular askos= vas asimetric, in forma de burduf sau de rata) mai frecventi in bronzul timpuriu in ariile culturilor Cotofeni, Baden, Monteoru sau vasele de ofranda cu fund ascutit din aria Monteoru. Din aria culturii Garla Mare atrag atentia pixidele cu 4 proeminente perforate, prevazute cu capace in forma de palarie de mexican (de la termenul grecesc pixis care inseamna cutie), care aveau rol de cadelnite sau canile aviforme (pasare de apa) si unele si altele frecvente in morminte. Din aceeasi arie se remarca zurgalaii din lut cu modelare aviforma, folositi in ceremonii cu cantec si dans, cu rol de castaniete.

Motivele ornamentele sunt aproape exclusiv geometrice. Doar in aria Suciu de Sus sunt atestate si motive de inspiratie vegetala. Decorul este intotdeauna simetric, avand una sau 2 axe de simetrie. Se folosesc adesea frizele sau metopele dispuse pe gatul sau partea bombata a vasului. Unele vase sunt decorate si in interior, mai ales strachinile din aria Garla Mare. Exista arii culturale unde ceramica este foarte putin decorata: Schneckenerg, Periam-Pecica, fazele timpurii Monteoru, Noua, Coslogeni, Zimnicea Plovdiv, iar la polul opus arii culturale cu ceramica foarte impodobita: Wietenberg, Otomani, Garla Mare, Suciu de Sus. Cele mai elaborate sunt motivele spiralice despre care s-a crezut ca sunt de inspiratie miceniana, la fel ca alte doua motive, argonautul si vartejul. Ultimele doua sunt cultivate mai ales in ariile culturilor Suciu de Sus, Wietenberg. Spirala apare si pe ceramica Vatina, Garla Mare. Dintre motivele tipice mai trebuiesc amintite cercurile concentrice, cercurile cu raze, triunghiurile si romburile hasurate (Tei, Govora, Costisa), S-imbucate sub forma de talaz, zig-zag-ul, carligele spiralice, toate prezente pe ceramica Garla Mare. Meandrul este cultivat in mai mica masura, fiind frecvent doar in arie Wietenberg si Garla Mare.

Ca tehnici de ornamentare se folosesc:

1. incizia- culturileVatina, Verbicioara, Monteoru

2. impunsaturile succesive - cultura Garla Mare

3. impresiunea cu rotita - culturile Wietenberg, Cruceni-Belegis-snur fals

4. lustruirea- culturile Vatina, Monteoru

5. icrustatia cu pasta alba- culturile Cotofeni, Garla Mare, Wietenberg, Tei, Cruceni-Belegis, Vatina-este tehnica care ia cea mai mare amploare in aceasta epoca

6. stampilarea-cultura Garla Mare-( se cunosc si ustensile din lut utilizate in acest sens)

7. Decorul plastic in relief se compune din:

-potcoave- cultura Coslogeni,

-proeminente - culturile Otomani, Garla Mare, Cruceni-Belegis, Suciu de Sus-

-protome de pasari si cornute - culturile Garla Mare, Suciu de Sus

-brauri in relief- in toate ariile culturale

-coaste in relief - culturile Monteoru sau Otomani

-boabe de linte sau pastile- doar in cultura Cotofeni

8. Canelarea- apare deja din bronzul mijlociu, dar este tipica mai ales bronzului tarziu: culturile Otomani, Garla Mare, Cruceni-Belegis, Igrita, Bistret-Isalnita

9. excizia este foarte rara- cultura Garla Mare

Viata sociala

Indubitabil ca intre membrii comunitilor exista deosebiri. Ele sunt relevate de studiul necropolelor si al inventarelor funerare, uneori cu arme, alteori cu podoabe de aur (spre exemplu in necropola de la Beba Veche, in aria Periam-Pecica), dar si de aparita unor fenomene de tezaurizare. Pentru epoca bronzului se cunosc multe tezaure de podoabe si arme. Printre cele timpurii sunt de amintit cel de la Tufalau -jud. Covasna-arie Wietenberg (4 topoare aur, falere), Macin (pumnale), Persinari (12 halebarde,spada de aur si 4 topoare de argint), Tiganasi (falere, inele bucla, bratari), Pecica-Rovine (falera si tutuli conici), iar dintre cele tarzii : Sacuieni, (falere) Varsand (falere), Adoni, smig (falere, margele, saltaleoni), Graniceri (falere). Sacrificiile umane atestate in aria Monteoru sau constructiile funerare care solicita un mare efort comunitar (tumulii) o sugereaza in egala masura. Probabil ca se contureaza o aristocratie razboinica care-si revendica functii de conducere.

Conflicte

Demn de rmarcat este faptul ca epoca bronzului este o perioada caracterizata prin frecvente conflicte intertribale sau intercomunitare fapt demonstrat de fortificatiile frecvente din asezari, dar mai ales de dezvoltarea fara precedent a armelor precum spada si toporul de lupta. Cele mai razboinice par a fi populatiile din Transilvania, Crisana si Maramures unde au evoluat culturile Wietenberg, Otomani si Suciu de Sus si unde au fost descoperite foarte multe depozite de arme. Reprezentarile in lut de care usoare de lupta, precum cele de la Dupljaja (localitate din Serbia a culturii uto Brdo-Garla Mare), ar putea fi indicii ca in lupte au fost folosite care de lupta, precum in spatiul micenian. Multi cercetatori sunt sceptici pentru ca relieful ar fi mult prea accidentat pentru folosirea carului de lupta, iar armele de lupta nu sunt adecvate folosirii lor de pe platforma carelor. Armele potrivite sunt arcurile cu sageti si varfurile de lance sau sulita, care apar foarte rar in epoca bronzului in aceasta zona a Europei. Totusi nu ar fi exclus ca carele sa fi existat, ele asigurand deplasarea pe campul de lupta a unor aristocrati razboinici.

Aparitia carului. Dezvoltarea schimburilor

In pristorie, schimburile la mari distante s-au lovit de doua impedimente majore:lipsa drumurilor si a vehicolelor de transport. Produsele erau carate cu ajutorul animalelor de povara, pe schiuri sau sanii. Aceste mijloace prezinta inconveniente, fie ca nu sunt rapide, fie nu permit transportarea unor cantitati prea mar de produse.

Epoca bronzului este epoca in care se poate vorbi cu adevarat de schimburi, datorita faptului ca se raspandeste pe spatii foarte largi carul cu 4 roti, asa-zisul car cu rol economic , tras de doua vite. Are cofragul rectangular sau oval. Primele roti miniaturale din lut apar inca din eneolitic. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se cunosc din aria culturii Baden, din bronzul timpuriu. Din epoca bronzului se cunosc miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg si Otomani. Rotile sunt initial pline, iar prin bronzul mijlociu apare roata prevazuta cu 4-10 spite Rotile cu spite sunt atestate mai devreme in zona Volga-Urali si Armenia. Ele sunt prezente in ariile culturilor Wietenberg si Garla Mare. Aparitia rotilor cu spite face carul mai usor si face posibila inlocuirea vitelor cu caii, care asigura o deplasare mai rapida. Carul tras de boi era foarte greoi, cantarea aprox. 700 kg, se afuda in noroi si avea o viteza de deplasare de 1,8-2,5 km pe ora. Folosirea calului la tractiune are drept urmare dezvoltarea pieselor de harnasament (psaliile-un fel de obrazare) care fac posibila inhamarea cailor sau folosirea lor la calarie. Deocamdata nu se pot face deosebiri intre piesele de harnasament folosite pentru calarirea calului si cele utilizate atunci cand calul era folosit la tractiune. Cele mai timpurii psalii apar la sfarsitul bronzului timpuriu, dar devin frecvente doar in cel mijlociu. Psaliile sunt de doua tipuri: in forma de bara, care sunt mai frecvente, sau de forma circulara cu o perforatie mare centrala si alte 2-3 laterale, mai mici. Primul tip este realizat din corn, al doilea mai ales din os. Din medii Vatina si Otomani se cunosc piese foarte frumos gravate cu motive geometrice. Psalia in forma de bara este de origine anatoliana sau un tip local. Se cunoaste din Asia Mica (Kültepe) pe la 1850-1650. Psalia circulara este de origine estica si apare mai tarziu, fiind atestata mai ales in faza a II-a a culturii Monteoru. A fost putin utilizata la noi, dar probabil ca nu se potrivea cu sistemul de inhamare din aceasta zona, drept pentru care i s-au adus modificari. Nu se cunosc scarite de sea si nu este atestata nici seaua, motiv pentru care calarirea trebuie sa fi fost tare incomoda. Este posibil sa fi fost folosite scarite din lemn, care nu s-au pastrat.

Drumurile sunt foarte rar atestate. Din epoca bronzului se cunosc doar in Anglia si Danemarca, adica din zonele umede, cu mlastini unde s-a folosit pentru traversarea acestora material lemnos. Modul in care sunt amplasate asezarile ar putea sugera traseul unor drumuri preistorice.Caile de comunicatii cele mai probabile au fost vaile unor ape. Legatura cu Europa Centrala se realiza pe Dunare, iar cu sudul Pen. Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. Muresul trebuie ca a fost si el o importanta cale de comunicatie. Este destul de putin probabil ca ar fi existat si o cale maritima de legatura cu sudul Pen. Balcanice. Existenta ei s-ar putea admite eventual pentru bronzul final.

Transporturile pe ape erau mai comode si rapide. La vremea cu pricina se cunostea deja de multa vreme monoxila, un fel de canoe scobita din trunchiuri de copaci, lunga de 3-16 m. Pentru deplasare se foloseau padele sau prajini. Ea putea fi folosita doar pentru navigatia pe rauri si probabil mai ales pentru pescuit si comunicatie intre cele doua maluri. Tot pentru navigatie s-au folosit un fel de barci cu fund plat, de aceea foarte instabile, alcatuite din dulapi de lemn imbracati in piele. Unele aveau furcheti pentru prinderea vaslelor. Din epoca bronzului se cunosc doua epave de corabii care auesuat pe coastele Asiei Mici la Ulu Burum si la Capul Gelidonya. Corabiile au suprastructuri complicate si sunt prevazute cu catarge. Cu ajutorul lor se facea doar cabotaj (cabotaj=navigatie pe coasta). Se cunosc corabii si din Egipt si din Scandinavia, unde imaginea lor a fost gravata pe peretii unor morminte. De asemenea sunt atestate ancorele.

Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile sa nu mai aiba caracter episodic si intamplator ca in epocile anterioare.Termenul de schimb este de preferat celui de comert, care presupune folosirea monedei. Trebuie subliniat faptul ca schimbul chiar de bunuri nu a avut neaparat caracter economic, comunitatile avand posibilitatea sa-si produca singure mijloacele de subzistenta. Se crede ca exogamia a dus la dezvoltarea schimburilor, mai intai de femei (schimburi matrimoniale), apoi de daruri. Miscarile de populatii, fara indoiala, ca au dus la vehicularea unor bunuri pe spatii foarte largi (bronzuri arsenizate, pumnale, sceptre in forma de capete de cal). De cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe, scoici, insemne de putere, bunuri de prestigiu (arme), fara de care oamenii puteau sa traiasca. In aceeasi categorie se inscrie si ceramica care adesea este schimbata intre comunitati vecine, desi fiecare are propria-i ceramica. Aproape sigur nu vasele erau importante, ci continutul lor. Nu stim ce puteau contine. Sigur nu alimente perisabile. Ar putea fi vorba de condimente, bauturi, eventual peste sarat sau carne uscata. Au fost vehiculate bunuri de consum, care, dupa o anumita perioada de intrbuintare se deteriorau, si nu mai puteau fi folosite, bunuri de lunga folosinta, care dupa deteriorare se refoloseau, materii prime (cositor) sau bunuri de valoare legitimate (aurul , chihlimbariul).Printre bunurile cu valoare economica trebuie admise totusi cositorul sau bronzul, materii prime foarte importante de care nu aveau parte o serie de populatii, ca urmare a instituirii accesului controlat la resursele de materii prime. La acestea se adauga aurul si chihlimbarul, materii prime foarte pretioase, care puteau asigura prestigiul.Aurul nu este doar o materie prima, el este un bun de valoare legitimat destul de rar. Sunt doar cateva zone in Europa care-l detin: Irlanda, Muntii Pirinei, Transilvania, Tracia si Macedonia. Pentru toate aceste materii prime deficitare nu este intotdeauna clar daca au circulat in stare bruta sau sub forma de produse finite.Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera)care crestea doar in nordul Europei, pe malurile Marii Nordului si Marii Baltice. Ambra se pare ca pleca din Anglia sub forma de piese finite, trecea in Franta, cobora pe drumuri de uscat pana in sud si apoi ajungea, pe mare, pana la Micene. Cositorul a circulat sub forma de turte, bare sau lingouri in forma de piele de vitel. Au circulat insa si piesele finite din bronz. Spade de tip micenian au ajuns in Albania, Bulgaria si Macedonia. Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale pentru a se preciza originea materiei prime si analize tipologice pentru piesele finite. De cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distante, intre culturi vecine. Este greu de presupus ca vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta. Fara indoiala ca schimbul de daruri trebuie sa fi fost fost continuat cu trocul, dar nu este exclus sa fi existat si mijloace de schimb cu valoare de etalon, premonetare. Sunt suspectate a fi fost lingourile sub forma de piele de vitel, secerile si colanele de gat cu capete spiralice . Se admite ca, la acest nivel cronologic, este posibila existenta unor negustori ambulanti, sau efectuarea unor schimburi la mari distante prin verigi intermediare de legatura. Nu in ultimul rand trebuie amintit ca cel mai lesne au circulat, din aproape in aproape, ideile si circulatiei lor li se datoreaza rapandirea unor tehnologii, inventii, mode ceramice.

Relatiile cu Europa Centrala si Nordica

Se crede ca s-au vehiculat dinspre Europa Centrala spre spatiul nostru mai ales doua produse: cositorul si ambra (=ambra), ultima de la Marea Baltica. Cositorul este o materie pima deficitara, care, cel mai probabil, era adusa, sub forma de lingouri, din Boemia. La Sinaia este cunoscut un depozit de lingouri. S-a vorbit despre o cale terestra a chihlimbarului care pleca de la Baltica prin Alpi spre Italia. Ar fi existat si o ramificatie a acestui drum, care coincidea cu linia Dunarii. Totusi piesele de chihlimbar din spatiul nostru (unele piese din aria Periam-Pecica si Otomani,5 perle la Sarata Monteoru-Cimitirul nr. 4, si alte cateva de la Candesti) sunt foarte rare si nu au fost analizate pentru a se sti cu certitudine daca sunt din ambra de la Baltica. Pentru piesele din aria culturii Monteoru este foarte probabila o provenienta locala, avand in vedere ca exista o varietate de chihlimbar in zona Buzaului. Ambra de Baltica a circulat, intr-adevar, pe spatii foarte largi, fie prin pasurile Alpilor spre Italia si apoi pe mare spre Grecia, cale care nu a fost demonstrata desi a fost presupusa (caci lipsesc piesele din Italia) fie, cel mai probabil, din Anglia (cultura Wessex) spre NV Frantei, apoi pe raul Garronne pana in sudul Frantei si apoi , pe Mediterana, spre Grecia. Aceasta cale este dovedita de descoperirea in Grecia a unor distantiere din chihlimbar tipice culturii Wessex, deci au circulat mai degraba piese finite. Piesele din arie Periam-Pecica si Otomani este posibil sa fie din ambra de Baltica. Drumul lung pe care-l strabate chihlimbarul presupune existenta unui lantcomercial cu o serie de verigi intemediare.

Dintre produsele din Europa Centrala, care sunt cu siguranta atestate in spatiul nostru, cele mai multe apar in aria culturii Periam Pecica. Este vorba de perlele din pasta sticloasa si unele piese de podoaba din metal. Din bronzul mijlociu si tarziu sunt de amintit piesele de lut de tip Brotlaibidol (=idoli in forma de paine) cunoscute din Slovacia, Austria si Italia, Germania de sud (adica ariile culturilor Mad arovce, Vete ov, Polada) care apar in aria culturii Garla Mare. Unele piese de podoaba precum pandantivele saiba cu nervuri in relief , prezente in unele depozite din Transailvania sau in aria Garla Mare, au si ele o origine vestica. Plastica antropomorfa a culturii Garla Mare ca si zuruitorile din lut din aceeasi arie culturala isi au originile tot in vest, primele in aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj, celelate in aria culturii cu ceramica incrustata din Transdanubia. Avand in vedere multidudinea de elemente vestice care apar la Dunarea banateana si olteana este de presupus, mai degraba decat comertul, o scurgere de populatie din Transdanubia in jos pe Dunare.

Unele piese din metal din zona Tisei Superioare, precum topoarele de lupta cu disc, celtul de tip transilvanean au circulat mult spre vest, unele chiar pana in Pen. Scandinava. Spadele de tip Boiu, produse undeva in Ungaria de NE si NV Romaniei, au ajuns la Povegliano in Italia si in Schleswig si Holstein

Relatiile cu Europa de Est

Inca din bronzul timpuriu ceramica din Moldova prezinta asemanari cu grupul Edinet din Moldova. Unele tipuri de morminte cu treapta semnaleaza patrunderi de populatii Yamna, de sorginte estica. Dinspre est patrund, mai ales in Moldova, unele tipuri de topoare: celtul de tip estic, cu doua tortite, produs originar din spatiul dintre Nistru si Nipru, unde sunt atestate cele mai multe forme de turnare. Un rol important in vehicularea bunurilor estice trebuie sa-l fi avut populatiile Sabatinovka care patrund spre sfarsitul epocii bronzului in spatiul nostru.

Relatiile cu spatiul balcanic

Zona noastra a fost suspectata a fi avut stranse relatii cu sudul Pen. Balcanice, mai ales la nivelul civilizatiei miceniene, in sec. 15-13. Unele piese descoperite in spatiul nostru au fost considerate a fi importuri miceniene sau piese de influenta miceniana. Printre importurile considerate miceniene de Alexandrina Alexandrescu, Kurt Horedt si alti cerctatori se numara vreo 15 spade (de la Rosiori de Vede, Medgidia, Drajna, Persinari, Miecurea Sibiului, Sf. Gheorghe, Alba Iulia) care s-a dovedit, intre timp ca sunt de fapt copii dupa spade de tip A, B sau C 3 din lumea miceniana. Singurele spade miceniene din afara Greciei, spre nord, s-au dovedit a fi 3 spade din Albania si alte 3 din Bulgaria, toate de tip A. Importuri miceniene au fost considerate a fi tot felul de piese cu decor spiralic: psalii din os, falere de aur. Falerele de aur de la Graniceri, Adoni, Tufalau, smig, Tiganasi, Sacuieni din tezaurele din Romania s-a dovedit, prin analiza metalografica, ca sunt realizate din aur local, unele fiind mai vechi decat piesele miceniene, iar psaliile sau alte obiecte din os decorate sunt mai vchi decat piesele miceniene si prezinta asemanari destul de multe cu piese anatoliene. Singurele importuri care ar puta proveni din aria civilizatiei miceniene sunt perlele din pasta sticloasa tarzii, descoperite la Sarata Monteoru care au fost analizate si par a fi miceniene. Printre piesele de influenta miceniana au fostconsiderate a fi si statuetele din arealul culturii Garla Mare sau carele de lupta cu doua roti atestate, in forme miniaturale, tot in aria culturii Garla Mare, in statiunea de la Dupljaja, din Serbia.Cu siguranta sudice, cu loc de origine in Bulgaria, sunt topoarele bipene de tip Kilindir-Begunci.Un astfel de topor a fost descoperit la Izvoarele. Celturile de tip sudic, fara torti, din Muntenia sau Dobrogea provin tot din ateliere din Bulgaria. Este atestata si relatia de schimb pe directie inversa. Printre piesele originare din spatiul nostru, atestate in sud, trebuie amintita o spada de tip Boiu-Sauerbrun descoperita la Pella, in Macedonia.

Civilizatia miceniana a avut legaturi indubitabile cu Europa, dar pare a fi vorbamai ales de legaturi maritime, caci importurile sigure sunt constatate mai ales in sudul Italiei (ceramica si doua statuete antropomorfe). Din Europa au ajuns in Grecia fibulele en violon ( la Perati), unele tipuri de spade si un tipar de Lappenbeil , de tip italic. O legatura martima cu spatiul nostru ar fi putut sa fi existat la sfarsitul epocii bronzului. Ea este sugerata de legenda argonautilor care ar fi plecat, in cautarea lanei de aur, din Colchida pe mare, au ajuns in M. Neagra si s-au intors spre casa pe Dunare, fluviu care i-ar fi dus spre Adriatica. Dupa Eratostene, expeditia ar fi avut loc la 1225. Lana de aur ar fi putut fi o metafora pentru aurul transilvanean. Ideea este foarte interesanta, mai ales ca trebuie admis ca inainte de fundarea Histriei, in 657/656, trebuie ca au existat explorari ale tarmului vestic si nordic al Marii Negre, fiind greu de admis ca grecii s-ar fi aventurat spre un teritoriu total necunoscut. Ideea est incurajata si de descoperirea unor lingouri in forma de piele de vitel, tipice lumii miceniene, la Burgas si Capul Caliacra, ambele pe tarmul bulgaral Marii negre si ambele in golfuri, adica locuri ideale de popas de noapte, pentru odihna si aprovizionare. Legenda argonautilor arata clar ca argonautii practicau cabotajul si faceau astfel de popasuri.

Printre piesele insolite descoperite in spatiul nostru, provenite de la mari distante, se numara cochiliile de melci sau scoici exotice care au drept zona de origine Mediterana sau Oceanul Indian: Cardium, Dentalium, Pectunculus (melc), Colombela rustica, Glycimeris glycimeris, Conus mediteraneus.

In concluzie au existat cu siguranta legaturi ale spatiului nostru cu civilizatia miceniana, dar nu au circulat atat produse cat idei, iar aceste legaturi par a fi fost mediate de alte populatii intermediare, aflate la periferia civilizatiei miceniene.

Credinte religioase

Credintele religioase, la fel ca si in perioadele anterioare, sunt greu de reconstituit. O data pentru ca noi avem altfel de gandire, apoi pentru ca rareori in preistorie au ramas urme materiale care sa ateste credintele religioase.

Ideea generala despre epoca bronzului este aceea ca se instaleaza cultele uraniene, solare. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale care apar frecvent redate pe ceramica sau pe piesele din metal: cercurile concentrice, cercurile insotite de raze, zvastica. Insasi incineratia este considerata a fi legata de aceste culte. Ea ar asigura eliberarea rapida a sufletului nemuritor de trupul efemer, purificarea lui si inaltarea lui catre cer, spatiu sub controlul zeilor uranieni: ai soarelui, tunetului, fulgerului.

Sanctuarele

Una dintre intrebari este unde se afla locurile de cult. Teoretic ele ar putea fi oriunde in mediul natural: in pesteri, pe varfuri de munti, in apropierea izvoarelor, in cranguri. In intreaga Europa sunt putine locuri artificiale destinate cultului. Cele mai spectaculoase sunt siturile megalitice din Anglia, Scotia si Irlanda care sugereaza ca cei care le-au facut aveau si cunostiinte de astronomie.

Se cunosc trei sanctuare din epoca bronzului in spatul nostru si cel apropiat Romaniei: Salacea-jud. Bihor (cultura Otomani , faza II), Balej-Bulgaria ( culturaGarla Mare), Sarata Monteoru- Jud. Buzau (cultura Monteoru) .

. Sanctuarul de la Salacea: Dimensiuni:8,80 x 5,50. Sanctuarul se compune din 3 incaperi care comunicau intre ele.     Pronaosul avea doua coloane. Una dintre incaperi este decorata cu frize cu motive spiralo-meandrice in relief. In interior au fost gasite doua platforme de lut, considerate a fi altare fixe, un altar suspendat, un car miniatural din lut si o barca de lut. In preajma sanctuarului s-a gasit un mormant de copil dezarticulat, interpretat ca sacrificiu de intemeiere a sanctuarului, insotit de cateva vase.

. In Poiana Scorusului a fost identificata o cladire mare considerata a fi de cult sau casa tribala.

3. Megaronul de la Balej- descoperit in nivelul IV-lea al asezarii-are imensiunile de 14,30 x5,70 m, si o orientare E-V. Avea o anticamera si doua camere. Din inventarul megaronului sunt de amintit doua piese, care ar putea fi considerate recuzita de cult: un topor miniatural de lut si o piesa cu utilitate necunoscuta care seamana cu o barca , dar si piese cu caracter profan. Planul elaborat ar indica o constructie de cult.

Din aria culturii Wietenberg, faza II, se cunoaste un loc de cult la Oarta de Sus.

Pesteri

Pesterile sunt spatii foarte enigmatice. Ecoul lor poate impresiona si poate sugera ca ele sunt populate de spirite. Aici se intalnesc lumina si intunericul, se intalnesc si se despart cele doua lumi, a celor vii si celor morti. Ele sunt dechideri spre lumea de dincolo. Adeseori in pesteri s-au facut inmormantari sau s-au depus piese de ofranda. Ne intalnim cu astfel de situatii in Slovenia, Croatia, Italia, dar si in alte parti ale Europei.In spatiul nostru, in arealul grupului Igrita, de la sfarsitul epocii bronzului, au fot descoperite, in Muntii Apuseni din Crisana, o serie de pesteri (Igrita, spre exemplu) in care au fost depuse ofrande constand din ceramica si piese de bronz.

Puturile

In Europa (Germaia si Anglia, mai ales) puturile cu adancimi mari au fost considerate a fi fie fantani, fie locuri de cult, care, prin adancimea lor, constituiau un mijloc de comunicare cu lumea de dincolo.Ar putea fi si una si alta. In ele, unele de 20 m adancime, au fost descoperite vase intregi, fapt ce sugereaza ca nu este vorba de fantani dezafectate.

Statuete antropomorfe

Spre deosebire de neolitic, plastica antropomofa este slab reprezentata la nivelul epocii bronzului. Singura cultura din spatiul nostru care este foarte bine reprezentata din acest punct de vedere este cultura uto Brdo-Garla Mare, la care se adauga cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria si Croatia.In aria celor doua culturi s-au descoperit in jur de 340 piese, dintre care 244 sunt din aria Garla Mare. Reprezentari plastice din lut exista foarte multe in aria civilizatiei miceniene, post 1390i.e.n., unde sunt prezente trei tipuri de statuete : Phi (cu bratele lipite de corp si arcuite spre abdomen), Psi (cu bratele ridicate si arcuite deasupra capului) si Tau (cu bratele dispuse orizontal). In aria grupului Szeremle-Bijelo Brdo sunt tipice statuetele de tip Tau, cu bratele orizontale, retezate, de forma unor cioturi. In aria culturii Garla Mare sunt prezente statuete de tip Phi si Psi. Tipul Phi poate fi cu cap modelat in prelungirea corpului sau cu cap mobil. Majoritatea statuetelor sunt feminine. Unele au cap de pasare de apa, precum doua statuete descoperite pe cele doua care miniaturale din lut de la Dupljaja. Acestea din urma sunt masculine. Este posibil ca si celelalte statuete cu cap de pasare din aria culturii G rla Mare sa fie tot masculine, dar sunt fragmentare.Piesele provin si din asezari si din necropole. Cele provenie din morminte, atat la Carna-Grindu Tomii, cat si la Plosca si Carna-Ostrovogania (toate necropole din jud. Dolj), provin din morminte de copii.

Interpretarea statuetelor este destul de dificila. Sunt destul de multe supozitii, potrivit carora statuetele ar reprezenta:

1.O divinitate a fertilitatii si fecunditatii. Ipoteza este destul de putin probabila caci reprezentarile nu sunt nude si nu au atribute sexuale subliniate

2. O divinitate a muzicii. Supozitia a fost facuta de Dumitru Berciu, care avea in vedere un motiv ornamental in forma de lira care aparea adesea figurat p statuete, la baza gatului. Ipoteza trebuie eliminata caci este vorba de un motiv care initial desemna foarte schematic ochii si nasul.

3. Reprezentari ale defunctului. Acesaasta ipoteza este si ea destul de putin probabila caci, adesea, in morminte au fost descoperite doua sau chiar trei statuete antropomorfe.

4. Reprezentari ale sufletului celui mort. Ipoteza este plauzibila pentru statuetele cu cap de pasare caci adesea in atichitate pasarile erau simboluri ale sufetelor calatoare.

5. Reprezentari de adoaratori, deci de muritori aflati in pozitie de adoratie. Ipoteza, destul de credibila, a fost formulata pentru statuetele cu bratele ridicate deasupra capului, respectiv statuetele de tip Psi.

6. Reprezentari de divintate solara, precursoare a lui Apollo. Aceasta presupunere a fost facuta pentru statuetele masculine, cu cap de pasare de apa (rata sau lebada).

7. Reprezentari de divinitate protectoare a mortilor. si aceasta ipotza est destul de putin probabila, avand in vedere ca in unele morminte au fost descoperite mai multe statuete antropomoirfe.

8. Reprezentari de nursa, doica divina, ersatz(=inlocuitor) de mama, care-l conduce pe defunctul copil spre lumea de dincolo.

9. Reprezentari de servitori- (la fel ca statuetele de tip ushebti din Egipt), inclusiv concubine ale defunctului.

10.Simple jucarii din lut, comparabile cu papusile de azi.

Statuetele au sigur semnificatie religioasa caci se remarca prin modelarea canonica, deci ar trebui sa reprezinte zei comunitari si nu zei din patrimoniul familial. Pare a fi vorba de cel putin doi zei:unul feminin si altul, cu cap de pasare, masculin, care este foarte rar reprezentat. Ca ar fi vorba de zei ar sugera-o si costumul elaborat care este zeiesc, ceremonial, foarte impodobit. Piesele de port foarte multe reprezentate pe statuete vin in contrast cu numarul pieselelor de podoaba descoperite in mormintele din aceasta arie culturala.

Care miniaturale din lut

Cel mai timpuriu car miniatural din lut se cunoaste din aria culturii Baden (cultura din bronzul timpuriu), din Ungaria si a fost descoperit intr-un mormant (Budakalász).Ceva mai tarziu roti sau care miniaturale sunt atestate in ariile culturilor Schneckenberg, Otomani si, mai ales, Wietenberg. Toate aceste care sunt care cu cofragul rectangular sau oval, cu rol economic, cu doua osii si cu 4 roti pline. De la Dupljaja, poate dint-un mormant, provin doua care de exceptie- un car de lupta cu 2 roti cu 4 spite si un altul cu 3 roti, tot cu 4 spite, tras de pasari de apa. Pe ambele care de la Dupljaja se afla cate-o statueta antropomorfa masculina, cu cap de pasare. Carul cu 3 roti era asociat cu o piesa din lut tronconica care a fost interpretata ca fiind o umbrela sau un disc solar. Despre cele doua pesonaje masculine gasite asociate cu aceste care predomina supozitia sugerata in 1954 de Sprokhoff ca l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul, divinizat ca zeu al soarelui. Aceasta deoarece exista un mit potrivit caruia Apollo ar fi calatorit intr-un car tras de lebede spre Helikon, tara hyperboreenilor sau spre Africa. In plus, statueta de pe carul cu doua roti are pe piept un motiv decorativ in forma de zvastica, considerata a fi un simbol solar, iar a 2-a statueta, de pe carul cu trei roti, avea fixat deasupra capului un fel de disc solar. Este sigur ca asocierea car-pasare de apa are o semnificatie religioasa, altfel este greu de explicat existenta acestei asocieri atat de mult in timp , pana in Hallstatt, la nivelul culturii Basarabi. Statuetele sunt masculine, spre deosebire de alte statuete antopomorfe din aria culturii Garla Mare. O alta intepretare a carului, data de Trbuhovi , un cercetator sarb, porneste de la un ritual tarziu, atestat in sec. 4 e.n.,de invocare a ploii cu ajutorul carului, datorita faptului ca zgomotul produs semana cu cel al tunetului. Este foarte posibil ca, avand in vedere ca multe reprezentari de care (Europa nordica-care figurate pe peretii mormintelor) sau care adevarate (Sintasta) sau miniaturale au fost descoperite in morminte este foarte posibil ca carul sa reprezinte vehicolul de deplasare spre lumea de dincolo, iar statuetele cu chip de pasare sa fie o reprezentare a sufletului celui mort, mai ales ca in mitologia greceasca sufletele celor morti sunt adesea reprezentate prin pasari (lebede, porumbei, pasari de apa).

Brotlaibidoli din lut

Piesele au forma de paine si sunt presupuse a fi idoli. Din Romania se cunosc piese de acest tip doar din doua arii culturale :Otomani-doua piese de la Dersida si Garla Mare-24 piese. In Europa se cunosc 195 de piese de acest tip in ariile culturilor Polada (Italia), Arbon ( SV Germaniei), Unterwölbling (Austria), V te ov si Mad arovce din Slovacia, Szeremle (Ungaria). Nu se stie daca piesele sunt realmente piese de cult. Unii s-au multumit a le numi obiecte enigmatice, altii le-au dat semnificatii diferite, religioase sau profane. Ele au fost descoperite mai ales in asezari, rar in necropole. Piesele au fost interpretate a fi:

1. talismane

2. raboaje preistorice

3. piese pentru stampilarea ambrei, care garantau calitatea sau cantitatea

4. pintadere(=stampile) pentru decorat ceramica

5. negative pentru obtinerea de ustensile pentru decorat ceramica

6. idoli foarte schematici

Pieselor li s-a dat si o interpretare numerica- se folosea un sistem numeric in baza 12- numar care la babilonieni (?) era considerat magic, simbol al perfectiunii

Unle ornamente care apar pe aceste piese se pare ca au fost realizate cu ajutorul fructelor de nalba, dar asta nu lamureste utilitatea pieselor.

Zugalai din lut

Apar la noi doar in aria culturii Garla Mare (15 piese). Sunt din lut si au pietricele in interior. Sunt modelati in forma de broasca testoasa, pasare de apa sau hibrizi cu corp de pasare, cap de cornuta, picioare umane. Alte piese se cunosc din Grecia miceniana ( Perati, Asine si Micene), Elvetia, Tansdanubia (cultura cu ceramica incrustata), Polonia (cultura Lausitz). Piesele sunt facute sa produca zgomot, deci trebuie sa fie vorba de un echipament ritualic pentru ceremonii care implica muzica si dans. Au fost interpretate si ca jucarii pentru ca au fost descoperite uneori in morminte de copii. Pasarea de apa este cu siguranta un animal psihopomp. Broasca testoasa are cu siguranta o semnificatie psihipompa -poate hibernarea urmata de trezirea la viata are o legatura cu reinvierea, caci se cunosc depuneri de carapace de testoase depuse in mormintele culturii Aunjetitz.

Topoarele miniaturale din lut

Din epoca bronzului sut cunoscute topoare miniaturale din lut de mai multe tipuri: topoare- ciocan sau securi duble, asemanatoare topoarelelor din piatra sau din metal (tipul Kilindir-Begunci). Se cunosc descoperiri din ariile culturilor Otomani (Hernádkak-necropola, mormat de copil), Schneckengerg -20 exemplare, Wietenbeg, Monteoru (1 buc. la Naeni), Garla Mare- in asezari (Balej- constructia de tip megaron), groapa de la Carna-Nasta si in necropola de la Orsoja (Blgaria). Toporul dublu-labrysul- este frecvent in lumea cretana si miceniana unde apare, cel mai adesea, in complexe de cult si morminte (mormantul toporului dublu de la Knossos), mai rar in complexe profane. In spatiul micenian are de la forme miniaturale pana la forme uriase, de 1,20 m. Este din fildes, aur, argint, lut. Foarte frecven,t in spatiul cretan sau micenian, toporul este asociat cu coarnele de consacratie sau cu simboluri astrale: luna, soarele, crucea. Se crede ca , initial, labrysul era instumentul de sacrificare a taurului, dar ulterior ar fi capatat alte semnificatii. Aparitia lui frecventa in complexe palatiale ar sugera chiar ca el a devenit un insemn al regalitatii. Unii cercetatori cred despre labrys ca ar fi o expresie aniconica a unei diviniati si , drept urmare, obiect de adoratie. Cea mai probabila divinitate este banuita a fi una a fulgerului. Totusi labrysul apare frecvent asociat cu luna si poate fi si un simbol al unei zeite a vegetatiei, precursoare a Demetrei, care apare reprezentata pe sigilii miceniene sub un arbore. Ea are un topor in mana si primeste in dar maciulii de mac si fructe. Doua piese de la Carna- Nasta (jud. Dolj) au figurate pe ele X-uri, semilune si cercuri concentrice, deci simboluri astrale. Piesele au cu siguranta un mesaj religios, care este si foarte longeviv caci si in Hallstatt sau epoca geometrica in Grecia se cunosc o serie de pandantive cu rol apotropaic in forma de topor dublu.

Modele miniaturale de casa

Din epoca bronzului se cunoaste un model de casa dintr-un mormant din necropola de la Karaburma (cartier al orasului Belgrad), din aria culturii Cruceni-Belegis. Datorita faptului ca decorul este incrustat cu alb se crede ca piesa este un import din aria culturii Garla Mare. Acest model anticipeaza urnele in forma de casa miniaturala foarte comune in aria culturii Villanova din Italia.

Vase de cult

Pot fi integrate in aceasta categorie pixidele ( vase de agatat care au capac). Sunt atestate in ariile culturilor Periam-Pecica, Monteoru, Vatina, Verbicioara si Garla Mare. Apar cu predilectte in necropole, mai ales in mormintele mai bogate. Este posibil ca in aceste vase sa se fi ars substante aromate, iar vasele sa fi avut functionalitatea unor cadelnite.

Vasele de ofranda sunt tipice culturii Monteoru. Erau un fel de amfore, instabile, caci aveau fundul ascutit, de aceea se presupune ca erau infipte in pamant. Se gasesc in morminte Monteoru, probabil folosesc pentru depunerea de ofrande.

Pasarea de apa mai apare in culturile epocii bronzului sub forma de askoi (Nagyrev, Monteoru, Periam-Pecica) sau de cani terminate cu protome in forma de cap de pasare (Garla Mare) sau vase aviforme (Garla Mare). Vasele cu protome in forma de cap de pasare sau aviforme se cunosc din epoca bronzului si din Israel, Iordania, Egipt, Liban.