Caracteristicile generale ale deficientului mintal

Caracteristicile generale ale deficientului mintal

Deficienta mentala se caracterizeaza in planul vietii psihice printr-o serie de trasaturi generale specifice: vascozitate genetica, heterocronie, rigiditate psihica, rigiditate a conduitei, deficiente de comunicare, heterogenitate, heterodezvoltare intelectuala.

B. Inhelder, introducand termenul de vascozitate genetica, a studiat particularitatile procesului dezvoltarii la deficientul mintal si a ajuns la concluzia ca, in timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizeaza prin fluenta si dinamism sustinut in procesul de maturizare intelectuala, la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasa si neterminata. Daca la normal, mai devreme sau mai tarziu, constructia mintala se desavarseste la nivelul operatiilor formale, la deficientul mintal - indeosebi debilul mintal - aceasta constructie se impotmoleste, stagneaza, se opreste undeva in zona operatiilor concrete. Inhelder considera ca deficientul mintal - in speta debilul mintal - regreseaza adesea de pe pozitia stadiului atins la un moment dat in dezvoltare, alunecand inapoi spre reactii proprii stadiilor anterioare. Acest fenomen lasa impresia unei "fugi de efort' in fata solicitarilor intelectuale mai intense, echivalenta mai degraba cu un reflex de aparare al debilului mintal decat cu o eschivare intentionata a acestuia.

O caracteristica aparte a deficientului mintal este reprezentata de infantilism, conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile.

Realizand o paralela intre copilul normal si cel deficient mintal, L.Not (1973) prezenta rezumativ asemanarile si deosebirile existente intre acesti copii: atat copilul normal, cat si cel cu deficienta mintala parcurg acelasi traseu al dezvoltarii intelectuale, dar in ritmuri diferite; in timp ce in jurul varstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operatiilor concrete, deficientul mintal stagneaza, ramanand undeva la nivelul treptelor intermediare operational-concrete; procesul de invarianta a notiunilor, care la copilul normal se contureaza pe la 10-11 ani, la deficientul mintal > prezinta serioase intarzieri, adesea ramanand neterminat; deficientului mintal ajuns in faza ultima a dezvoltarii sale intelectuale ii ramane

inaccesibil rationamentul propozitional bazat pe operatii logice formale, cu notiuni abstracte

Termenul de vascozitate genetica nu epuizeaza toate particularitatile dinamicii dezvoltarii la deficientul mintal, fenomenul dezvoltarii trebuind sa fie corelat cu particularitatile proximei sale dezvoltari, adica in legatura cu posibilitatile de a progresa spre stadiul urmator al evolutiei sale. L.S. Vigotski (1960) considera ca handicapatul mintal se caracterizeaza printr-o zona limitata a proximei dezvoltari, cu atat mai restransa cu cat gravitatea handicapului mintal este mai mare. Daca dezvoltarea handicapatului mintal se mentine mereu sub influenta etapei parcurse anterior, dezvoltarea copilului normal este puternic orientata spre viitor. Alte caracteristici ale deficientului mintal sunt: fragilitatea achizitiilor realizate anterior, caracterul limitat al perspec­tivelor dezvoltarii ulterioare, alunecarile ample spre reactii si compor­tamente specifice stadiilor anterioare.

O alta trasatura specifica acestui deficient este reprezentata de rigiditate, J.S.Kounin subliniind faptul ca la deficientul mintal "regiunile psihologice' nu permit schimbul functional intre ele, schimb corespunzator varstei cronologice, din cauza rigiditatii lor.

R. Zazzo descrie o alta caracteristica a deficientului mintal -heterocronia. Autorul considera ca debilul mintal se dezvolta psihologic diferit de la un sector la altul, heterocronia cea mai evidenta remarcandu-se intre dezvoltarea fizica si cea mintala, intre somatic si cerebral. Ca atare, diferitele functii si procese psihice ale debilului mintal nu se dezvolta echilibrat, dezvoltarea uneia putand fi in detrimentul alteia.

R. Fau arata ca atunci cand solicitarile exterioare depasesc posibilitatile de raspuns individuale ale deficientului mintal se manifesta o alta caracteristica numita "fragilitatea constructiei personalitatii'. Operatiile logice, fiind la un nivel scazut, nu faciliteaza raporturi sociale stabile si evolutive din partea acestui deficient, deoarece predomina fragilitatea si infantilismul in comportament.

Fragilitatea personalitatii poate fi disociata (aparand manifestari de duritate, de impulsivitate si de lipsa de control) sau mascata (apare la debilii care traiesc intr-un mediu securizant, facand posibila disimularea acesteia).

Fragilitatea se poate manifesta si in planul conduitei verbale, asociindu-se cu fenomenul labilitatii verbale. Deficientul mintal nu se

poate exprima logico-gramatical, nu poate mentine un nivel constant de progres verbal, nu-si poate adapta adecvat conduita verbala la situatii.

Slabul activism in fata sarcinii si posibilitatile reduse de implicare in activitate ale deficientului mintal au la baza o motivatie deficitara (lipsa unor scopuri si aspiratii reale), superficialitate in emiterea judecatilor de valoare, infantilism afectiv (cu o accentuata instabilitate in relatiile afective si cu o frecventa trecere de la o stare afectiva la alta).

Cel mai pregnant insa se manifesta carentele in planul proceselor cognitive.