Conceptul sociologic de organizatie. Natura organizatiei.

Conceptul sociologic de organizatie. Natura organizatiei.

Intelegem prin organizatie, grupuri de oameni care isi organizeaza si coordoneaza activitatea in vederea realizarii unor finalitati relativ clar formulate ca obiective. Intreprinderile economice, partidele politice, institutiile de cercetare, armata, spitalele sunt exemple de organizatii. Putem spune, deci, ca organizatia este un tip de grup, care este anume creat pentru a duce la bun sfarsit o sarcina specifica si care are o structura formala prin care incearca sa indeplineasca acea sarcina. Organizatia este un grup secundar ce contine o structura formala de statute, roluri si grupuri mai mici.

Daca luam criteriul marimii, constatam ca societatea abunda in organizatii de toate dimensiunile : de la cele mai mari (compania Ford), pana la cele mai mici (club scolar).

Prin ele insele, organizatiile prezinta o orientare structurala spre realizarea cat mai eficienta a finalitatilor lor (caracteristica intalnita indeosebi in cazul intreprinderilor economice). In analiza structurilor organizationale putem desprinde mai multe etape. La inceputul secolului XX s-a dezvoltat managementul stiintific clasic (Frederick Taylor, Henri Fayol, Luther Galick, Lyndall Urwick), al carui principal obiectiv a fost identificarea principiilor unei organizari eficiente, rationale a organizatiei. Problemele examinate se refereau mai ales la diviziunea muncii si a responsabilitatilor, organizarea ierarhica a conducerii activitatii, modalitatile de realizare a controlului etc. Tot in aceasta perioada, in paralel cu aceasta miscare, Max Weber elaboreaza cunoscuta si influenta teorie a birocratiei (1921). El intentiona ca, prin respectiva teorie, sa raspunda la intrebarea : care sunt caracteristicile unei organizatii rationale, care sa asigure realizarea scopurilor propuse? Solutiile pe care el le identifica sunt formularea de reguli generale si impersonale, disciplina stricta in aplicarea regulilor si procedurilor, sistem ierarhic de diferentiere a autoritatii cu competente strict delimitate, cariera in care promovarea se bazeaza pe vechime si merit, salariu fix, diferentiat in raport cu pozitia in organizatii.

Formularea de reguli generale si impersonale si aplicarea lor cu strictete se refera la faptul ca organizatiile trebuie sa isi intemeieze cu seriozitate setul de reguli, norme, regulamente (cele mai multe scrise) care sa ghideze comportamentul salariatilor si sa constituie baza majoritatii deciziilor organizatorice. Regulile si regulamentele au drept scop inducerea unui element de stabilitate si predictibilitate actiunilor organizatiei.

Caracterul impersonal al regulamentelor se refera la faptul ca organizatia (birocratii) trebuie sa trateze pe fiecare “client” al organizatiei ca pe un “caz”, nu ca pe o persoana. Interactiunea cu clientii trebuie sa se bazezeze pe setul de norme si regulamente ale organizatiei, pe rolul oficial al birocratului si nu pe sentimentele lui personale.

In privinta sistemului ierarhic si de promovare, pentru inceput, trebuie sa specificam faptul ca departamentele, intr-o organizatie, nu numai ca au sarcini precise dar sunt si organizate, intr-un sistem  ierarhic de autoritate, in care fiecare departament este supravegheat de un departament superior. Aceasta ierarhie, in cadrul marilor organizatii imbraca forma unei structuri piramidale, autoritatea fiind concentrata la varf, in mainile unei elite restranse si diluandu-se treptat, treptat spre baza piramidei (alcatuita din cei multi). Fiecare angajat al organizatiei trebuie sa aiba o anumita competenta tehnica pentru a isi putea indeplini sarcinile in cadrul diviziunii muncii si al sistemului ierarhic de autoritate : Weber subliniaza ca acest fapt constituie o ruptura radicala cu trecutul, cand meseriile depindeau in cea mai mare parte de relatiile familiale, personale si nu de competenta tehnica a individului. Organizatiile considera ca eficienta activitatii, succesul profesional nu au nici o legatura cu familia de origine, cu relatiile personale ale indivizilor si, de aceea, coreleaza promovarile lor cu vechimea in munca si meritul (competentele tehnice). Cu toate ca, in multe organizatii, relatiile joaca inca un rol important, aprecierea competentei tehnice capata tot mai mult teren in angajarea si promovarea personalului. Folosirea tot mai frecventa a examenelor pentru ocuparea unor posturi sau promovarea in diferite functii a salariatilor constituie o confirmare a acestui fapt.

In conceptia lui Weber, caracteristicile mai sus enuntate desemneaza un mod rational de organizare, considerat de el a fi singura alternativa pentru atingerea efectiva a obiectiveilor organizatiei. Pentru a numi acet mod rational de organizare, el a intrebuintat termenul de birocratie.