Comitetul Regiunilor. a fost creat prin Tratatul de la Maastricht si, din multe puncte de vedere,
pentru organizarea lui modelul a fost Comitetul Economic si Social. Astfel, el are tot 317 membri si reprezentarea pe
tari este identica celei din CES, membrii fiind numiti tot de
Consiliu, cu vot in unanimitate, iar mandatul este de 4 ani. Prin aderarea
Romaniei si Bulgariei, cele doua organisme (CES si CR) au 344 de membri,
deoarece s-au adaugat 15 din Romania si 12 din Bulgaria.
Infiintarea Comitetului Regiunilor
se sprijina pe constatarea ca aproximativ trei sferturi din legislatia
comunitara se aplica la nivel local sau regional. Tratatul prevede
obligativitatea consultarii Comitetului Regiunilor de catre Comisie
sau Consiliu, in numeroase ramuri care tin de interesele regionale, in domeniile:
coeziune economica si sociala, educatie, tineret, cultura,
sanatate, retele transeuropene de transporturi, de telecomunicatii si
energie. In afara sesiunilor plenare,
organizate de 5 ori pe an, activitatea Comitetului Regiunilor se
desfasoara in 8 comisii si 4 subcomisii. Ca organ de reprezentare
a intereselor locale si regionale, Comitetul contribuie la consolidarea
legaturilor dintre cetatenii aceleiasi regiuni, la apropierea si implicarea
acestora in hotararile Uniunii. In ansamblu, rolul Comitetului Regiunilor
in sistemul institutional al Uniunii Europene poate fi sistematizat astfel:
1) Consultarea Comitetului este
obligatorie intr-un numar de domenii prevazute de Tratate: a) Domeniul
educatiei, al formarii profesionale si al tineretului; b) Domeniul
cultural. Poate sa adopte actiuni de incurajare pentru raspandirea culturii
si istoriei popoarelor europene, pentru salvarea patrimoniului cultural de importanta
europeana; c) Domeniul sanatatii publice. Principalele actiuni
vizeaza prevenirea maladiilor si a marilor flageluri; d) Domeniul retelelor
transeuropene, domeniu care este strans legat de realizarea unui spatiu
fara frontiere interne; e) Domeniul coeziunii economice si sociale.
2) Consultarea este
facultativa, la cererea Consiliului sau a Comisiei, atunci cand
considera ca este oportuna.
3) Avizul poate fi, de asemenea,
rezultatul unei autosesizari a Comitetului Regiunilor, atunci cand acesta
considera ca este util, caz in care il va transmite autoritatilor
decizionale. In dreptul comunitar nu exista prevederi privind crearea unor
regiuni la nivel comunitar in sens administrativ, insa a fost adoptat un regulament
privind infiintarea Nomenclatorului Unitatilor Teritoriale si Statistice
(NUTS), care are ca scop culegerea, infiintarea si difuzarea unor statistici
armonizate la nivel comunitar. Acest regulament imparte regiunile in trei
categorii in functie de populatie. NUTS-1, format din 3-7 milioane; NUTS-2
format din 800.000-3 milioane si NUTS-3 din 150.000- 800.000. Astfel un stat
care doreste sa-si imparte teritoriul in regiuni de tip NUTS-3, trebuie sa
creeze regiuni care cuprind o populatie intre 150.000-800.000 de oameni. Dar,
chiar daca unitatile administrative existente nu se incadreaza in NUTS-uri, Uniunea
Europeana nu cere schimbarea unitatilor administrative nationale ci gruparea acestora
in NUTS-uri pe baza de pozitionare geografica, criterii socio-economice,
istorice, culturale si de mediu, insa criteriul de baza este numarul
populatiei. Fiecare regiune NUTS primeste un cod si o denumire si cele trei
niveluri sunt constituite pe baza ierarhica. Denumirea administrativa nationala
a NUTS-urilor este stabilit la nivel national.
