Problema deconspirarii Securitatii

Problema deconspirarii Securitatii 

Timp de 15 ani, dreptul de a investiga trecutul national a fost restrans, in mod paradoxal, in numele sigurantei nationale. Definirea sigurantei nationale s-a facut dupa aceleasi criterii ca inainte de 1989. Acesta a fost si motivul pentru care autoritatile de dupa 1990 nu au denuntat si nu au condamnat delictele si crimele comise de diversele departamente ale Securitatii, ba mai mult, aceasta a fost o piedica de fiecare data cand s-a incercat o desecretizare a arhivelor Securitatii. Problema consta in faptul ca la conducerea serviciilor SRI si SIE au fost si mai sunt persoane care au facut parte din vechea Securitate, cu vechea mentalitate, care au interesul sa obstructioneze accesul la dosarele intocmite de Securitate.

La inceputul anilor '90, accesul la aceste arhive s-a facut pe baza legislatiei din perioada comunista. Prima lege postcomunista a arhivelor - care impune un termen de prescriptie de 30 de ani pentru accesul la documente – a fost promulgata de Parlament in 1996 si modificata apoi in 2002. In aceasta perioada (1996-2002) au fost accesibile doar cateva categorii de documente, cuprinzand acte de importanta secundara.[1] Faptul ca in perioada 1990-1996 nu a existat nici o baza legala asupra accesului la arhivele Securitatii a condus la numeroase controverse publice.

Condamnarea comunismului la nivel european

Problema deconspirarii si condamnarii celor care au facut politie politica este de o reala importanta nu numai la nivelul Romaniei, ci si la nivelul intregii Europe.

Aceasta actiune de condamnare a comunismului s-a realizat prin dezbaterea, in ianuarie 2006, in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, a unui proiect de rezolutie (1481)[2]. Important de mentionat este faptul ca un astfel de proiect a cunoscut un sprijin semnificativ din partea unor asociatii romanesti, printr-o scrisoare de sustinere trimisa parlamentarului suedez, Goran Lindblat, initiatorul motiunii. Proiectul a vizat necesitatea condamnarii internationale a crimelor regimului totalitar comunist. A fost pentru prima oara cand s-a discutat oficial aceasta problema dupa prabusirea comunismului in tarile Europei Centrale si de Est, finalizandu-se prin votul parlamentarilor Consiliului Europei pentru condamnarea comunismului.

Rezolutia a solicitat Comitetului de Ministri sa creeze un grup compus din experti independenti, care sa colecteze si sa evalueze informatii privind violarea drepturilor omului sub regimurile totalitare comuniste. Interesant este faptul ca, in cadrul acestei rezolutii „se vorbeste numai tangential despre Romania”[3] si asta pentru ca adevarul despre genocidul comunist a fost aparat si nu deconspirat.

Infiintarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania

In Romania, un important pas a fost facut prin crearea, la sfarsitul anului 2005, a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, condus de Marius Oprea, cunoscut istoric si investigator al crimelor Securitatii si Comunismului. Aceasta agentie guvernamentala se ocupa de investigarea si identificarea crimelor, abuzurilor si incalcarilor drepturilor omului, pe intreaga durata a regimului comunist in Romania. Crimele comise de fostii activisti de partid, ofiteri si magistrati ai aparatului de represiune comunist ar putea fi demascate, iar vinovatii adusi in fata Justitiei, dupa aproape 60 de ani de la instaurarea regimului.[4]

Accesul la dosarele fostei Securitati

Un alt pas semnificativ si de actualitate facut in acest sens consta in permiterea  accesului la dosarele Securitatii. Semnatarii acestei prevederi (Partidul National Liberal) au elaborat Proiectul Ordonantei de Urgenta referitoare la modificarea Legii 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica, in ciuda distorsiunilor aparute in cadrul Coalitiei. Initial democratii s-au aratat impotriva acestei prevederi, respingand mai multe articole ale textului. Doua din motivele pentru care reprezentantii democrati au cerut amanarea legii a fost definirea mai clara a termenului de politie politica, dar si temerea  ca o eventuala deconspirare a agentilor Securitatii ar afecta siguranta nationala. Unul dintre principalele argumente ale liberalilor a constat in faptul ca demascarea agentilor Securitatii nu aduce atingere sigurantei nationale decat in masura in care acestia mai sunt activi. Ulterior, democratii au cazut de acord in privinta acestei modificari, astfel ca solutia la care s-a ajuns a multumit toate partile. 

S-a insistat asupra pastrarii in lege a formulei controversate  „politie politica”, intrucat evidentiaza faptul ca Securitatea comunista a facut parte din sistemul politic comunist. Aceasta formula se refera la toate acele structuri si activitati, inclusiv ale Securitatii, care au ajutat la instaurarea si mentinerea statului totalitar comunist. In prezent, sintagma cuprinde fosta Militie, structurile Justitiei si alte institutii comuniste.[5]

Modificarile aduse legii 187/1999

a fost largita categoria persoanelor care pot solicita accesul la propriul dosar. Este vorba de cetatenii straini (din statele membre NATO si UE), care au avut cetatenie romana intre 1945 si 1989. Dupa aderarea Romaniei la UE, toti cetatenii europeni vor avea acces la dosare. Dreptul accesului la propriul dosar se exercita la cerere si consta in studierea nemijlocita a acestuia, eliberarea de copie dupa actele dosarului si de inscrisuri ce privesc propria persoana. Beneficiari ai acestor drepturi sunt, conform deciziei Guvernului, sotul supravietuitor si rudele pana la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate.

la propunerea UDMR, au fost incluse o serie de garantii pentru asigurarea vietii intime, familiale si private a persoanelor care au fost victime ale represiunii serviciilor secrete, astfel incat activitatile de cercetare si documentare sa nu poata afecta viata personala a acestor persoane.

in afara de candidatii la presedintie, deputati sau ministri, CNSAS va trebui sa verifice si secretarii Parlamentului, secretarii de stat, consilierii prezidentiali si guvernamentali, autoritati locale, sefi de servicii descentralizate, ofiterii superiori din serviciile secrete, de informatii si de paza

conform ordonantei liberale, CNSAS va prelua in gestiune acte, registre, inregistrari video sau audio, baze de date, precum si dosarele de cadre ale ofiterilor de securitate. Pana in prezent, au fost predate un milion trei sute de mii de dosare din volumul arhivelor Securitatii gestionate de SRI, urmand a mai fi transferate sase sute sapte mii de dosare, conform inventarierilor facute imediat dupa Revolutie.

persoanele care depun declaratia pe proprie raspundere sunt eliberate de obligatia protejarii informatiilor secrete de stat si de serviciu. Din cauza lipsurilor procedurale ale vechii legi, responsabilitatea celui care isi falsifica declaratia era mai curand teoretica. CNSAS are sarcina explicita de a sesiza Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in legatura cu asemenea situatii.

La 16 ani de la Revolutie, exista doar 127 de persoane despre care este cert ca au fost ofiteri sau subofiteri de Securitate. Sunt cei ale caror nume au fost publicate deja in Monitorul Oficial, alaturi de functiile pe care le-au detinut in vechile structuri. Acestora li se adauga o lista, nu prea lunga, de informatori deconspirati la cererea celor care si-au vazut dosarul de urmarire la CNSAS si care au dreptul de a alege daca fac sau nu public rezultatul cercetarilor in arhive.         

Secretizarea Securitatii pentru 100 de ani

Un fapt recent, care ar pune piedici in calea consolidarii democratiei romanesti, se refera la cererea serviciilor de informatii de a secretiza dosarele Securitatii pentru 100 de ani, inclusiv a celor care au apartinut regimului comunist.[6] Aceasta cerere amenintatoare pentru principiile constitutionale este inclusa in actualele proiecte de lege privind securitatea nationala si dovedeste inca o data faptul ca serviciile secrete reprezinta interesele personale ale unui grup si nu pe cele ale societatii romanesti.

Concluzii:

Ar trebui ca elaborarea legilor privind siguranta nationala sa nu mai intre in atributiile serviciilor secrete.

Este necesara deschiderea tuturor arhivelor fara ca post-securistii sa mai poata spune ca studierea lor pune in pericol tara. Numai in felul acesta nu vor exista piedici in calea consolidarii democratiei romanesti.