Contabilitate de Gestiune - Subiecte Examen

Contabilitate de Gestiune

Subiecte Examen

1.Rolul contabilitatii de gestiune:

In mod concret, rolul contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor in intreprindere se traduce prin urmatoarele obiective:

q       calcularea postfaptica si previzionala a costurilor pe produse, prestari de servicii, activitati si functii;

q       determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului delimitat pe una dintre structurile de mai sus cu pretul de vanzare;

q       previzionarea cheltuielilor si veniturilor prin intocmirea retelei interne de bugete;

q       controlul costurilor si bugetelor prin intermediul abaterilor.

2.Factorii de organizare a contabilitatii de gestiune si calculatiei costului

-marimea intreprinderii

Marimea intreprinderii este factorul care determina organizarea contabilitatii de gestiune fie sub forma centralizata, fie sub forma descentralizata.

Forma centralizata a organizarii contabilitatii de gestiune se aplica in intreprinderile mici si mijlocii si presupune existenta unui singur compartiment de contabilitate de gestiune pe intreaga intreprindere, in cadrul caruia, pe de-o parte se inregistreaza documentele in care s-au consemnat operatiile economice privitoare la cheltuielile de productie in conturi, la locul si pe masura producerii lor, iar pe de alta parte, se executa lucrarile de calculatie a costurilor efective.

In cazul intreprinderilor mari, in care se regasesc mai multe sectii de fabricatie si unde gestiunea economica se aplica atat la nivelul intregii activitati cat si in profunzime, pe sectii, ateliere, linii de fabricatie etc., organizarea contabilitatii de gestiune se realizeaza sub forma descentralizata.

-tipul de productie

Tipul de productie si modul de organizare a acesteia influenteaza utilizarea unei anumite metode de contabilitate si calculatie a costurilor.

Tipul de productie diferentieaza intreprinderile industriale in trei categorii: intreprinderi cu productie de masa, intreprinderi cu productie de serie si intreprinderi cu productie individuala.

Intreprinderile cu productie de masa, ce se caracterizeaza prin fabricarea in cantitati mari si pe perioade indelungate de timp a unui produs sau o cantitate mai mare de produse cu aceeasi tehnologie si utilaje utilizeaza metoda de calculatie pe faze.

In intreprinderile cu productie individuala se foloseste metoda pe produs sau pe grupe de produse.

In cazul productiei individuale, care implica utilizarea in fabricatie a unui numar variat de masini-unelte, se poate folosi metoda T.H.M.

3.Enumerarea principiului organizarii de gestiune si calcularii costului

Pentru a asigura un continut real si exact costului productiei, calculatia costurilor trebuie sa respecte anumite principii de organizare si anume:

principiul separarii cheltuielilor care privesc productia de restul cheltuielilor care nu sunt legate de fabricatie;

principiul delimitarii in timp a cheltuielilor;

principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu;

principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv;

principiul delimitarii cheltuielilor privind productia finita de cele privind productia in curs de executie;

principiul documentarii.

4.Clasificarea productiei dupa modul de organizare:

Productia poate fi clasificata astfel:

a) Dupa modul de organizare

²               Productie individuala - obtinerea de produse unicat cu aceeasi tehnologie (bijuterii)

²               Productie de serie - obtinerea de loturi de produse cu aceeasi tehnologie (incaltaminte, confectii)

²               Productie de masa - obtinerea de cantitati mari dintr-un produs cu aceeasi tehnologie (zahar, ciment)

5.Clasificarea productiei dupa destinatie :

b) Dupa destinatia si importanta ei

²               Productie de baza - vizeaza activitatea de baza a intreprinderii (producerea pieselor de mobilier din cherestea)

²               Productie auxiliara - vizeaza activitati auxiliare necesare desfasurarii normale a activitatii de baza (ambalaje, lacuri, reparatii, transport)

²               Productie anexa - vizeaza activitati care nu sunt corelate nici cu activitatea de baza, nici cu cea auxiliara (team - building pentru angajati)

6.Clasificarea cheltuielilor de productie dupa modul de repartizare si includere in costul obiectelor de calculatie

Dupa modul de repartizare si includere in costul obiectelor de calculatie care le-au ocazionat, cheltuielile de productie se impart in cheltuieli directe si cheltuieli indirecte.

Cheltuielile directe sunt acelea care se identifica pe un anumit obiect de calculatie inca din momentul efectuarii lor si ca atare se includ direct in costul acestuia. Ele cuprind: cheltuieli cu materiile prime, materialele consumabile, salariile muncitorilor.

Cheltuielile indirecte sunt acelea care participa la executarea mai multor produse, activitati, ca obiecte de calculatie in cadrul unui atelier sau sectie sau chiar intreprinderea in totalitatea ei. Ele sunt directe fata de sectiile de productie care le-a ocazionat si pe care se colecteaza, si indirecte fata de produsele fabricate.Cheltuielile indirecte se repartizeaza asupra costurilor in raport de costul de sectie, salariile directe, consumurile de materiale directe

7.Clasificarea cheltuielilor productiei d.p.d.v. al importantei pe care o au in procesul de productie si a legaturii lor cu procesul tehnologic:

Din punct de vedere al importantei pe care o au in procesul de productie si al legaturii lor cu procesul tehnologic, cheltuielile de productie se impart in: cheltuieli de baza si cheltuieli de regie sau de deservire.

Cheltuielile de baza sunt acelea ocazionate in mod nemijlocit de desfasurarea procesului tehnologic al productiei, fara de care procesul tehnologic nu poate avea loc. Ele cuprind: consumurile de materii prime, salariile de baza ale muncitorilor direct productivi, cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor din sectiile principale de productie etc.

Cheltuielile de regie sau de deservire sunt acelea care nu au legatura directa cu procesul tehnologic, fiind efectuate in scopul crearii conditiilor normale de desfasurare a activitatii de productie. Ele cuprind: cheltuielile cu iluminatul, cu incalzitul, salariile personalului de conducere, administrativ si de deservire, cheltuielile cu intretinerea si repararea cladirilor, cheltuielilor de birou.

8.Antecalculatia

. Antecalculatiile sunt acelea care se elaboreaza inainte de desfasurarea proceselor si fenomenelor economice la care se refera. Ele au drept scop previzionarea unor indicatori care stau la baza adoptarii deciziilor privind desfasurarea proce­selor si fenomenelor respective. Cuprind: calculatiile de proiect, calculatiile de deviz, calculatiile de buget sau de plan, calculatiile standard sau normative etc.

9.Postcalculatia

. Postcalculatiile sunt acelea care se elaboreaza dupa desfasurarea proceselor si fenomenelor economice la care se refera. Acestea au drept scop determinarea indicatorilor efectivi cu privire la fenomenele si procesele economice respecti­ve pentru a controla modul si masura in care s-au realizat previziunile prevazute in antecalculatii. Postcalculatiile pot fi : calculatii contabile, calculatii statistice si calculatii de analiza si control ale activitatii economico-financiare a unitatii patrimoniale in cauza.

10.Obiectul si unitatea de calculatie a costurilor :

Prin obiect de calculatie sau purtator de costuri se inteleg produsele finite, lucrarile si serviciile ca rezultat material concret al procesului de productie pentru care se calculeaza costul si in functie de care se programeaza si se evidentiaza cheltuielile de productie intr-un anumit cadru organizatoric

Determinarea stiintifica a costului pe purtatori necesita exprimarea cantitativa a productiei obtinute cu ajutorul unei unitati de masura omogene denumita unitate de calculatie. Ea difera de la un produs la altul, in functie de insusirile fizico-chimice, de forma de prezentare, de starea de agregare, de proprietatile calitative si alte caracteristici ale acestuia. Ca unitati de calculatie pot servi atat unitatile de masura fizice( naturale), cat si cele conventionale.

11.Definitia bugetului

Deci bugetul reprezinta previzionarea pe termen scurt, in unitati de masura monetare sau naturale a tuturor operatiunilor dintr-o intreprindere, in vederea programarii si controlului activitatii viitoare, adica o previziune cifrata a tuturor elementelor corespunzatoare unui program al activitatii viitoare.

12.Clasificarea bugetelor in functie de nivelul de activitate:

In functie de nivelul de activitate pentru care se elaboreaza, bugetele pot fi: fixe si flexibile.

Bugetele de cheltuieli fixe cuprind cheltuieli stabilite pentru un anumit nivel de activitate productiva considerat neschimbat, astfel cheltuielile nu sunt influentate sub nici o forma de oscilatiile care pot interveni pe parcurs in volumul activitatii desfasurate.

Bugetele de cheltuieli flexibile cuprind cheltuielile sectorului pentru care se intocmesc in raport direct cu anumite niveluri de activitate, ele adaptandu-se modificarilor previzibile care pot surveni in volumul de activitate al intreprinderii. La elaborarea lor trebuie separate elementele fixe si variabile ale costurilor si apoi analizate, astfel incat bugetul sa poata fi "flexat" in functie de activitatea efectiva.

13.Clasificarea bugetelor in functie de importanta lor:

In functie de importanta lor, bugetele pot fi clasificate ca bugete de baza sau determinante si bugete rezultante .

Bugetele determinante sunt acelea care au ca obiect activitatile functiunilor de baza ale intreprinderii care constituie premise ale rezultatelor acesteia ( bugetul productiei, bugetul vanzarilor).

Bugetele rezultante au ca obiect estimarea rezultatelor economico-financiare, degajate ale activitatii de baza proiectate prin bugetele determinante (bugetul aprovizionarii, bugetul investitiilor, bugetul trezoreriei).

La organizarea bugetarii activitatilor trebuie sa se defineasca obiectivele urmarite, sa se stabileasca ierarhia elaborarii bugetelor, sa se precizeze zonele de responsabilitate ale intreprinderii pentru care se elaboreaza bugete, sa se precizeze felul bugetului (rigid sau flexibil), sa se tina seama de faptul ca intre bugete exista o stransa dependenta, existand o anumita ierarhie in elaborarea lor. Astfel, bugetul vanzarilor in cele mai multe cazuri conditioneaza celelalte bugete intrucat de nivelul vanzarilor vor depinde cantitatile de produse ce urmeaza a se realiza, investitiile care se vor face, miscarea trezoreriei care trebuie prevazuta.

14.Avantajele folosirii bugetelor:

Folosirea bugetelor in gestiunea intreprinderilor prezinta urmatoarele avantaje:

▪ impune folosirea planificarii in conducerea afacerilor;

▪ indica parametrii pe care firma trebuie sa-i realizeze in timp pentru atingerea obiectivelor stabilite: nivelul vanzarilor, al productiei, al costurilor pentru atingerea beneficiului prevazut;

▪ promoveaza comunicarea si coordonarea in vederea angrenarii si echilibrarii tuturor departamentelor si functiunilor intreprinderii incat sa-si poata realiza obiectivele preconizate;

▪ obliga responsabili centrelor de responsabilitate de a prevedea consecintele deciziilor luate sau de luat, bugetele constituind un instrument de referinta in luarea deciziilor;

▪ participa la activitatea de planificare atat a conducerii, cat si a executantilor;

▪ reduce timpul de organizare , atentia fiind indreptata asupra aspectelor de interes maxim;

▪ daca exista o participare adecvata, este incurajata concordanta intereselor si creste motivatia.

15.Dezavantajele folosirii bugetelor:

Tehnica intocmirii bugetelor poate avea si unele dezavantaje si anume :

abaterile apar frecvent din cauza modificarii situatiei, a prognozarilor precare sau a slabei performante manageriale;

bugetele se elaboreaza in jurul structurilor existente ale intreprinderii, care pot fi neadecvate pentru situatia curenta;

existenta unor programe bine documentate poate duce la inertie si la lipsa de flexibilitate in adaptarea la schimbari;

sistemele de bugetare gresit abordate.