Tehnologia de valorificare si actiunea terapeutica a fructelor de padure - macesul (rosa canina)

TEHNOLOGIA DE VALORIFICARE SI ACTIUNEA TERAPEUTICA A FRUCTELOR DE PADURE - Macesul (Rosa canina)

Macesul (Rosa canina) este o specie de planta nativa in Europa, nord-vestul Africii si in vestul Asiei.

Macesul  este foarte raspandit in tara in rarituri de paduri de foioase sau pe marginea acestora, prin poieni, pe coastele cu insorite, in pasuni si finete, pe vaile si luncile raurilor, pe marginea drumurilor. Fructele se recolteaza in lunile august-septembrie, inainte de caderea brumei, cand macesele capata culoarea rosu-inchis.

Este un arbust deciduu, cu o inaltime care variaza intre 1 si 5 metri. Tulpina este acoperita de tepi mici, ascutiti, sub forma de carlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulite. Florile sunt de obicei roz pal, dar exista si plante cu flori albe sau roz inchis. Au un diametru de 4-6 cm si sunt formate din cinci petale. Fructul, numit maceasa, are o forma elipsoida si este rosu sau portocaliu inchis.

Cultivare si utilizare. Inmultirea macesului se poate face prin seminte, prin ramuri inradacinate obtinute prin despartirea tufelor existente in flora spontana sau in cultura si prin marcotaj. Pentru obtinerea unei seminte apte de reproducere, se vor recolta fructele de maces numai in stadiul de galben-portocaliu, deci la inceput de maturizare.

Fructul este foarte bogat in vitamina C, continand peste 2000 mg din aceasta substanta la 100 de grame de fruct. De aceea, este utilizat la producerea de siropuri, ceaiuri, dulceturi, gemuri.

Varietatea Rosa canina 'Assisiensis' este singura care nu are spini pe tulpina.

Tratamente naturale pe baza de maces. Macesul (Rosa canina) este foarte apreciat in medicina naturista, in special datorita complexului de vitamine pe care il contine: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E.

Macesul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de macese trateaza intoxicatiile, diarea, afectiunile hepatice, febra, viermii intestinali (in acest caz, si pulberea de macese este foarte eficienta), palpitatiile. Afectiunile rinichilor si ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de seminte de maces. Elixirul de maces este recomandat in tratarea bronsitei cronice si a tusei de batranete.

Se recomanda in avitaminoze, enterocolite, litiaza (calculoza) renala, tulburari de circulatie periferica, antihelmintic, litiaza biliara, helmintiaza, deschinezie biliara, sedativ.

Decoct 2 lingurite de fructe zdrobite la 500 ml apa, se fierb 10 min. Fructele se introduc in momentul cand apa incepe a clocoti - pentru conservarea vitaminei C.

Dupa ce se raceste, ceaiul se strecoara printr-o panz si se indulceste dupa gust. Se bea caldut sau rece, in decursul unei zile.Sub forma de bautura racoritoare

Obtinuta prin amestecarea a 100 g macese spalate si zdrobite, cu un litru de apa rece. Se lasa la macerat 12 ore, se strecoara prin panza deasa, se adauga 100 g zahar si se completeaza cu apa pana la un l. Se pastreaza la rece.

Fructele de maces din care s-au eliminat samburii si perii, pulverizate si amestecate cu miere de albine, se recomanda pentru eliminarea viermilor intestinali.

  Pulpa maceselor suculenta si dulce, mai ales dupa caderea brumelor, se utilizeaza pentru prepararea jeleurilor, a pastei de fructe - se recomanda tuturor, mai ales convalescentilor.