Checul

Checul

Aluatul pentru chec se pregateste din faina in combinatie cu praf de copt sau bicarbonat de sodiu sau de amoniu care in contact cu lichidul din aluat se descompun si degaja bioxidul de carbon cand se introduce in cuptor, la caldura si nu conteaza in cat timp compozitia pregatita se introduce in cuptor. Insa in aluaturile care au in compozitia lor substante acide ca suc de lamaie, smantana, iaurt sau branza de vaci, reactia se face imediat ce substantele ajung in contact cu ele inainte ca aluatul sa fie introdus in cuptor.

Secretul obtinerii unui chec pufos de calitate consta in combinarea substantelor chimice pentru crescut aluaturile. Atunci cand se va adauga o substanta acida se va adauga chiar la urma una dintre ele: ori substanta chimica, ori cea acida, ca imediat dupa ce se amesteca in aluat acestea sa fie introduse in 2-3 minute in cuptorul preincalzit la temperatura indicata.

Este gresita metoda de stingere a bicarbonatului de sodiu cu otet, se pierde din bioxidul de carbon si efectul de crestere a aluatului este scazut si checul va fi tare si cleios.

In chechuri ouale se pot pune intregi caci datorita prafului pentru crescut aluatul va creste insa, se recomanda ca albusurile sa se bata spuma, aluatul va creste mai pufos.

Daca in albusul de ou se pune rom odata cu zaharul, acestea vor avea efect asupra prafului de copt numai dupa ce aluatul se introduce in cuptorul preincalzit. Checurile se lasa la rece, numai dupa ce   s-au racit bine acoperite cu un servet ca vaporii sa nu condenseze imediat interiorul lor si sa se umezeasca. Se pot pastra apoi si doua saptamani in punga de plastic.