LOCUL DREPTULUI COMERCIAL IN SISTEMUL DE DREPT ROMANESC

SECTIUNEA I. Determinarea dreptului comercial ca ramura a dreptului privat

1.A. Preliminarii

89. Preliminarii. In determinarea dreptului comercial ca ramura a dreptului privat, in literatura juridica^[1] au fost avansate doua teze:a) teza unitatii dreptului privat; b) teza autonomiei dreptului comercial.

Fiecare dintre cele doua teze este sustinuta cu argumente.

1.B. Teza unitatii dreptului privat

90. Teza unitatii. Potrivit opiniilor care sustin teza unitatii dreptului privat, dreptul comercial nu ar avea caracter autonom ci ar fi integrat in dreptul civil existand un drept privat unitar.

Continutul^[2] unor asemenea opinii se sprijina pe diferite argumente care sustin avantajele pe care le confera unitatea dreptului privat in sensul ca:

a)           existenta unei reglementari unitare a dreptului privat asigura o mai buna protectie a necomerciantilor deoarece nu li s-ar mai aplica legea comerciala, ca in cazul autonomiei dreptului comercial, cand aceasta este aplicabila si necomerciantilor pentru actele juridice incheiate cu comerciantii;

b)          existenta unei reglementari unitare a dreptului privat ar elimina dificultatile de interpretare in calificarea naturii juridice civile sau comerciale a unor acte juridice precum si dificultatile de determinare a competentei materiale a instantelor judecatoresti in caz de litigiu;

c)           existenta unei reglementari unitare a dreptului privat ar elimina riscul de a se aplica legea comerciala cu consecinta rigorilor ei ca urmare a calificarii gresite a unor operatiuni efectuate de necomercianti, ca fiind comerciale datorita insuficientei criteriilor de determinare a comercialitatii actelor juridice si caracterului enuntiativ al listei faptelor de comert prevazute de Codul comercial in art. 3;

d)          existenta unei reglementari unitare a dreptului privat este determinata si de inexistenta unor principii generale proprii ale dreptului comercial acesta utilizand aceleasi notiuni, institutii, categorii ca in dreptul civil;

e)          existenta unei reglementari unitare ar evita delegarea legislativa a comerciantilor determinata de recunoasterea uzurilor ca izvor de drept in materie comerciala;

f)            existenta unei reglementari unitare a dreptului privat ar fi justificata si de faptul ca exista sisteme de drept care consacra aceasta unitate, neexistand dualitatea drept civil - drept comercial (exemplu Italia, Elvetia);

g)           existenta unei reglementari unitare a dreptului privat ar profita si necomerciantilor prin aplicarea unor reguli ale dreptului comercial care s-au dovedit mai bine adaptate.

In considerarea celor exprimate se opineaza ca in locul unui cod comercial care nu are coerenta este de preferat un Cod general de drept privat care sa cuprinda si norme privind pe comercianti^[3].

1.C. Teza autonomiei dreptului comercial

91. Teza autonomiei. Opiniile privind teza autonomiei dreptului comercial sustin ca acesta este o subdiviziune a dreptului privat, o ramura autonoma.

Continutul^[4] unor asemenea opinii are la baza diferite argumente care sustin avantajele pe care le confera automonia dreptului comercial in sensul ca:

a)           prin aplicarea legii comerciale unui raport juridic la care participa un comerciant si un necomerciant nu se extinde aplicarea acesteia asupra statutului juridic al necomerciantului, aceasta aplicare fiind impusa de necesitatea reglementarii unitare a unui asemenea raport juridic, nefiind posibil ca acesta sa fie supus in acelasi timp la doua reglementari diferite, adica civila si comerciala in raport de calitatea partilor;

b)          existenta unor dificultati de interpretare a actelor juridice si de calificare a competentei determinate de diviziunea dreptului privat se regasesc si in alte ramuri ale dreptului (exemplu Dreptul muncii, Dreptul maritim);

c)           eliminarea dificultatilor privind caracterul enuntiativ al listei faptelor de comert se poate face prin elaborarea unei liste cu caracter limitativ a faptelor de comert;

d)          dreptul comercial are principii generale si institutii proprii cum sunt:

1)            principiile: principiul asigurarii cadrului juridic privind existenta si functionarea economiei de piata; principiul asigurarii cadrului juridic privind libertatea comertului; principiul asigurarii cadrului juridic privind protectia concurentei etc.;

2)            institutiile: faptele de comert; falimentul; comerciantii; fondul de comert; curgerea de drept a dobanzilor; solidaritatea codebitorilor etc.;

e)          uzurile comerciale nu sunt izvor de drept ele avand caracter exceptional si servesc la interpretarea vointei partilor fara a fi creatoare de norme de drept;

f)            inexistenta dualitatii drept civil - drept comercial in alte sisteme de drept nu inseamna si inexistenta unui drept comercial, deoarece dispozitiile care se aplica exclusiv comerciantilor sunt cuprinse in reglementarile cu caracter unitar ale dreptului privat;

g)           normele dreptului comercial pot fi aplicate si dreptului civil in masura in care acestea se dovedesc a fi in folosul necomerciantilor.

Existenta autonomiei dreptului comercial si recunoasterea acesteia este impusa de imperativele specifice ale activitatii comerciale cum sunt celeritatea tranzactiilor, protectia creditului, garantia executarii obligatiilor comerciale.

1.D. Dreptul comercial ca ramura autonoma a dreptului privat

92. Dreptul comercial ca ramura autonoma. Existenta dreptului comercial ca ramura a dreptului privat este de necontestat.

Determinarea dreptului comercial ca ramura autonoma a dreptului privat este asigurata de satisfacerea de catre acesta a criteriilor care se au in vedere la stabilirea ramurilor dreptului.

Fata de criteriile^[5] de determinare ca ramura de drept, dreptul comercial are ca trasaturi:

a)           potrivit obiectului reglementarii, dreptul comercial cuprinde normele juridice care sunt aplicabile raporturilor juridice nascute din faptele de comert;

b)          potrivit calitatii subiectelor intre care se nasc relatiile sociale reglementate de normele de drept comercial, acestea au de regula calitatea de comerciant;

c)           potrivit metodei de reglementare, dreptul comercial are ca metoda egalitatea juridica a partilor;

d)          potrivit existentei principiilor comune, dreptul comercial are principii proprii care-l calauzesc cum sunt: principiul economiei de piata; principiul libertatii comertului; principiul protectiei concurentei loiale; principiul celeritatii si simplitatii; principiul garantarii executarii obligatiilor comerciale etc.;

e)          potrivit specificului sanctiunilor, aceasta este in principal raspunderea contractuala care se aplica in conditii specifice (curgerea de drept a dobanzilor; solidaritatea codebitorilor etc.).

In considerarea celor exprimate, exista suficiente motive si temeiuri care justifica recunoasterea dreptului comercial ca ramura autonoma a dreptului.

Necesitatea unei reglementari autonome a dreptului comercial este impusa de nevoile reale ale activitatii comerciale care in perioada structurarii economiei de piata pot fi satisfacute numai printr-o reglementare speciala in materie comerciala.

Dreptul comercial ca ramura autonoma in sistemul de drept nu trebuie privit izolat, el fiind delimitat fata de celelalte ramuri dar si in interferenta cu acestea.

SECTIUNEA A II-A. Delimitari si interferente ale dreptului comercial in cadrul sistemului de drept romanesc

1.A. Preliminarii

93. Preliminarii. Delimitarile si interferentele dreptului comercial in raport cu celelalte ramuri ale sistemului de drept constau in asemanarile si deosebirile fata de acestea.

Deosebirile dreptului comercial fata de celelate ramuri ale dreptului determina autonomia acestuia iar asemanarile determina legatura, corelatia acestuia cu celelalte ramuri.

1.B. Analiza delimitarilor si interferentelor

94. Delimitarile si interferentele dreptului comercial fata de dreptul civil. Dreptul civil este acea ramura a sistemului de drept care reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica^[6].

Raportul dintre dreptul comercial si dreptul civil este consacrat legislativ prin prevederile art. 1 din Codul comercial unde se dispune ca in comert se aplica prevederile Codului comercial iar daca acestea sunt insuficiente se aplica prevederile Codului civil.

Aceasta dispozitie a legii consacra caracterul de drept comun al dreptului civil fata de dreptul comercial, acesta din urma fiind un drept special fata de primul.

Intre dreptul civil si dreptul comercial exista asemanari si deosebiri care argumenteaza atat delimitarile cat si interferentele privind aceste doua ramuri ale dreptului privat.

Asemanarile^[7] dintre dreptul civil si dreptul comercial sunt:

a)           obiectul de reglementare al celor doua ramuri cuprinde raporturi patrimoniale si nepatrimoniale dintre particulari persoane fizice si / sau persoane juridice;

b)          metoda de reglementare in cele doua ramuri este egalitatea juridica a partilor;

c)           subiectele raporturilor juridice sunt in ambele ramuri ale dreptului persoane fizice si/sau persoane juridice;

d)          normele juridice din cele doua ramuri sunt dispozitive, imperative si supletive fiind predominante cele supletive;

e)          principalul izvor al obligatiilor este in cele doua ramuri contractul;

f)            existenta unor principii comune: 1) principiile generale ale dreptului roman (principiul libertatii; principiul egalitatii; principiul responsabilitatii; principiul justitiei); 2) principiul ocrotirii bunei credinte; 3) principiul egalitatii in fata legii.

Deosebirile^[8] dintre dreptul civil si dreptul comercial sunt:

a)           obiectul de reglementare al dreptului civil cuprinde toate raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale la care participa persoanele fizice si / sau juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica iar obiectul de reglementare al dreptului comercial cuprinde numai raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale care rezulta din acte de comert si la care participa comerciantii;

b)          existenta calitatii diferite a partilor ca subiecte ale raporturilor juridice in dreptul comercial, trebuind ca una dintre parti sa fie comerciant adica sa aiba o capacitate juridica speciala;

c)           existenta unor deosebiri de regim juridic privind raspunderea contractuala existand in materie comerciala reguli specifice (solidaritatea codebitorilor, curgerea de drept a dobanzilor, etc.);

d)          existenta unor principii proprii, specifice cum sunt: 1) in dreptul civil: principiul proprietatii; principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale; principiul ocrotirii drepturilor subiective civile; 2) in dreptul comercial: principiul celeritatii si simplitatii operatiunilor comerciale; principiul comercialitatii raporturilor juridice comerciale; principiul libertatii comertului; principiul garantarii executarii obligatiilor comerciale.

95. Delimitarile si interferentele dreptului comercial fata de dreptul procesual civil. Dreptul procesual civil a fost definit ca fiind 'ansamblul normelor juridice care reglementeaza modul de judecata de catre instantele judecatoresti a pricinilor privitoare la drepturi civile ori la interese legitime care se pot realiza numai pe calea justitiei precum si modul de executare silita a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii'^[9].

Interferentele dintre dreptul comercial si dreptul procesual civil constau in:

a)           existenta de norme juridice procesuale atat in actele normative procesual civile cat si in actele normative comerciale si anume:    1) art. 1-735 din Codul de procedura civila care reglementeaza competenta instantelor judecatoresti, procedura contencioasa, procedurile necontencioase, arbitrajul, executarea silita si procedurile diverse; 2) art. 452 si art. 594 din Codul comercial care reglementeaza procedura sechestrului asigurator si a popririi asiguratorii in materie comerciala care impune darea de cautiune; 3) art. 13-29 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului care reglementeaza procedura efectuarii inregistrarilor in registrul comertului; 4) art. 24-123 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului care reglementeaza regimul comerciantilor aflati in dificultate; 5) art. 62-89 din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice (Titlul VI - Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare) care reglementeaza procedura executarii garantiilor reale mobiliare;

b)          caracterul de drept comun in materie procesuala al dreptului procesual civil, pentru solutionarea litigiilor civile si comerciale in sensul ca principiile, institutiile, exceptiile in materie procesuala civila sunt aplicabile si in solutionarea litigiilor comerciale.

Delimitarile dreptului comercial fata de dreptul procesual civil constau in:

a)           actele normative comerciale cuprind nu numai norme de drept procesual ci in majoritate norme de drept substantial de natura sa asigure cadrul juridic pentru realizarea drepturilor subiective nascute din raporturile juridice comerciale;

b)          jurisdictiile comerciale sunt proceduri speciale in raport cu procedura civila.

96. Delimitarile si interferentele dreptului comercial fata de dreptul comertului international. In literatura juridica dreptul comertului international a fost definit ca fiind 'ansamblul de norme conflictuale, norme de drept civil, de drept comercial si norme de drept material uniform, iar in anumite limite si norme de drept international public, prin care se reglementeaza raporturile de comert international si de cooperare economica si tehnico-stiintifica stabilite intre participantii la circuitul mondial de valori si de cunostinte'^[10].

Interferentele dintre dreptul comercial si dreptul comertului international constau in:

a)           ambele ramuri ale dreptului reglementeaza raporturi juridice patrimoniale care sunt nascute din fapte de comert la care participa comerciantii persoane fizice si/sau persoane juridice;

b)          raporturile juridice de comert international sunt reglementate de regula de prevederile legislatiei comerciale si civile romanesti.

Delimitarile dreptului comercial fata de dreptul comertului international constau in:

a)           raporturile juridice de drept comercial sunt formate intre persoane fizice si/sau persoane juridice romane in timp ce la raporturile de dreptul comertului international exista un element de extraneitate, participand o persoana fizica si/sau juridica straina;

b)          raporturile de drept comercial sunt guvernate de legea romana in materie in timp ce raporturile de dreptul comertului international pot fi guvernate datorita elementului de extraneitate sau de conventia partilor si de legea straina sau de conventiile internationale la care Romania este parte;

c)           dreptul comertului international are caracter special fata de dreptul comercial, care este dreptul comun in materie de raporturi comerciale.

97. Delimitarile si interferentele dreptului comercial fata de dreptul administrative. Dreptul administrativ este definit 'ca ramura dreptului public care reglementeaza relatiile sociale din sfera administratiei publice precum si pe cele de natura conflictuala dintre autoritatile administratiei publice sau ale autoritatii statale, pe de o parte, si cei vatamati in drepturile lor prin actele administrative ale acestor autoritati, pe de alta parte'^[11].

Intre dreptul comercial si dreptul administrativ exista interferente dar si delimitari.

Interferentele dintre normele celor doua ramuri ale dreptului sunt determinate de specificul activitatii comerciale constand in scopul oneros al acesteia si de rolul statului de a proteja buna desfasurare a relatiilor economice cat si interesele consumatorilor.

Aceste interferente dintre cele doua ramuri constau in urmatoarele:

a)           prin norme de drept administrativ sunt create si reglementate institutii care concura la optima desfasurare a raporturilor juridice comerciale cum sunt: camerele de comert si industrie; oficiul registrului comertului; bursele de valori; bursele de marfuri; oficiul pentru protectia consumaturului, consiliul concurentei, oficiul concurentei;

b)          prin norme de drept administrativ se instituie un regim sanctionator pentru incalcarea normelor juridice privind buna desfasurare a raporturilor juridice comerciale, protejandu-se libertatea comertului, concurenta loiala, consumatorii, sanctiunile fiind de natura contraventionala;

c)           prin norme de drept administrativ se instituie respectarea anumitor conditii in ce priveste dobandirea calitatii de comerciant si obligatiile profesionale ale acestora de publicitate prin registrul comertului de organizare si tinere a contabilitatii, de autorizare etc.

Delimitarea dreptului comercial fata de dreptul administrativ priveste specificitatea fiecareia dintre cele doua ramuri care poate consta in:

a)           caracteristicile raporturilor de drept administrativ in care cel putin unul dintre subiecte este in mod obligatoriu un purtator al puterii, raporturile fiind de drept public spre deosebire de raporturile juridice comerciale care sunt de drept privat;

b)          metoda de reglementare in dreptul comercial este de regula egalitatea juridica a partilor in timp ce in dreptul administrativ de regula metoda de reglementare este interventia autoritatii publice, adica subordonarea de catre aceasta a celeilalte parti, exceptand situatia din raporturile juridice administrative de colaborare.

98. Delimitarile si interferentele dreptului comercial fata de dreptul financiar. Dreptul financiar s-a definit in literatura juridica in sensul ca este 'format din totalitatea actelor normative care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societatii'^[12].

Intre dreptul comercial si dreptul financiar exista interferente si delimitari.

Interferentele dintre aceste doua ramuri ale dreptului sunt generate de natura activitatii comerciale care este aducatoare de profit pentru care comerciantii ca realizatori si beneficiari ai acestuia intra sub regimul prevederilor financiar-fiscale..

Comerciantii ca persoane fizice sau ca persoane juridice au statutul de contribuabili in sensul reglementarilor fiscale avand obligatia de a plati impozite, taxe si alte contributii.

In concret, interferentele dintre normele dreptului comercial si normele dreptului fiscal constau in:

a)           prin norme de drept financiar se stabileste regimul impozitelor si taxelor (impozit pe profit, taxa pe valoare adaugata, accizele, etc.) pentru anumite categorii de operatiuni comerciale sau pentru rezultatele economico-financiare ale acestora sau pentru anumite categorii de bunuri ale comerciantilor persoane fizice sau juridice;

b)          prin norme de drept financiar sunt stabilite anumite facilitati care se acorda pentru anumite operatiuni comerciale sau pentru anumite categorii de comercianti, constand in reduceri de impozit pe profit, scutiri de impozit pe profit, cote reduse de taxa pe valoare adaugata, reducere sau scutire de taxe vamale.

Delimitarile dreptului comercial fata de dreptul financiar sunt determinate de particularitatile celor doua ramuri si se regasesc astfel:

a)           raporturile juridice comerciale sunt raporuri de drept privat si au ca subiecte persoane fizice si/sau persoane juridice de regula private, iar raporturile juridice financiare in care una din parti este intotdeauna o autoritate publica a statului sunt raporturi de drept public;

b)          metoda de reglementare in dreptul comercial este metoda egalitatii juridice in timp ce in dreptul financiar metoda de reglementare este subordonarea uneia dintre parti de catre autoritatea de stat.

99. Delimitarile si interferentele dreptului comercial cu dreptul penal. Dreptul penal este totalitatea normelor juridice legiferate de puterea legislativa care stabilesc ce fapte constituie infractiuni, conditiile raspunderii penale, sanctiunile si alte masuri ce urmeaza a fi aplicate sau luate de catre instantele judecatoresti persoanelor care au savaarsit infractiuni in scopul apararii celor mai importante valori sociale ale statului de drept.^[13]

Dreptul comercial este in stransa legatura cu dreptul penal, dar se si delimiteaza de acesta.

Interferentele dreptului comercial cu dreptul penal constau in urmatoarele:

a)           prin norme de drept penal sunt incriminate in regim de infractiuni si sanctionate in consecinta anumite incalcari ale unor norme care reglementeaza relatii sociale din domeniul comercial, asemenea norme existand atat in legislatia penala dar si in cea comerciala iar asemenea fapte fiind: 1) concurenta neloiala in conditiile prevazute in art. 5 din Legea nr. 11/1991; 2) evaziunea fiscala prevazuta de Legea nr. 87/1994, art. 9 - 16; 3) faptele prevazute in art. 265 - 276 din Legea nr. 31/1990; 4) incalcarea obligatiilor privind inscrierea unor acte juridice in registrul comertului conform Legii nr. 26/1990, art. 45;

b)          in aplicarea sanctiunilor penale pentru incalcarea unor norme privind activitatea comerciala se au in vedere atat principiile generale de drept penal dar si specificul dispozitiile legale incalcate.

Delimitarile dreptului comercial fata de dreptul penal sunt cu privire la:

a)           raporturile juridice comerciale au ca subiect de regula, persoane fizice si/sau persoane juridice private in timp ce raporturile de drept penal se nasc intre stat ca autoritate a puterii publice si persoana fizica faptuitor;

b)          metoda de reglementare in dreptul comercial este egalitatea juridica a partilor fata de metoda subordonarii din dreptul penal.

100. Delimitarile si interferentele dreptului comercial cu dreptul muncii. Dreptul muncii ca ramura a sistemului de drept 'cuprinde regulile juridice aplicabile relatiilor individuale si colective care se nasc intre patroni si salariatii ce muncesc sub autoritatea lor cu ocazia prestarii muncii'.^[14]

Intre dreptul comercial si dreptul muncii ca ramuri ale sistemului de drept exista interferente si delimitari.

Interferentele intre cele doua ramuri de drept sunt determinate de raporturile care se creaza intre comercianti ca exponenti ai activitatii comerciale si ca angajatori si persoane fizice care presteaza munca in regim de salariati.

Aceste interferente sunt:

a)           raporturile de munca dintre angajatorii comercianti si salariatii persoane fizice sunt guvernate de normele de dreptul muncii, subiectele raportului fiind un comerciant persoana fizica sau juridica avand capacitatea juridica de a fi comerciant si de a incheia contracte de munca si persoane fizice avand calitatea de salariati;

b)          reorganizarea comerciantilor persoane juridice prin divizare sau fuziune ori incetarea existentei acestora prin dizolvare si lichidare, ca acte de drept comercial produce consecinte si in privinta raporturilor de munca dintre comercianti si salariati, finalizarea unor asemenea operatiuni implicand aplicarea atat a normelor de drept comercial dar si a normelor de dreptul muncii.

Delimitarile dreptului comercial fata de dreptul muncii constau in urmatoarele:

a)           raporturile juridice comerciale se bazeaza pe egalitatea juridica a partilor in timp ce raporturile de munca se caracterizeaza prin subordonarea angajatului de catre angajator;

b)          obiectul de reglementare juridica al dreptului comercial este diferit de cel al dreptului muncii deoarece dreptul comercial reglementeaza relatiile sociale din sfera operatiunilor de comert de tipul faptelor de comert sau la care participa persoanele care au calitatea de comerciant iar dreptul muncii relatiile sociale ce se formeaza intre oameni in procesul muncii pe baza aplicarii fortei de munca la mijloacelor de productie.