NOTIUNI GENERALE PRIVIND COMERTUL, TRASATURILE SI FUNCTIILE ACESTUIA

SECTIUNEA I. Notiunea de comert

1.A. Preliminarii

1. Preliminarii. Importanta comertului in cadrul sistemului de activitati economice este determinata de valentele economice si sociale ale acestuia.

In functie de anumite criterii de determinare notiunea de comert are acceptiuni diferite

1.B. Acceptiunile notiunii de comert

2. Clasificare acceptiuni. Notiunea de comert are, in functie de anumite criterii de determinare, urmatoarele acceptiuni^[1]

-dupa criteriul gradului de cuprindere, notiunea de comert are o acceptiune restransa sau o acceptiune larga;

-dupa criteriul modului de determinare in cadrul diferitelor stiinte, notiunea de comert are o acceptiune economica sau o acceptiune juridica.

I. Acceptiunile notiunii de comert dupa criteriul gradului de cuprindere

3. Acceptiunea restransa. In acceptiunea restransa comertul este considerat un domeniu al activitatii economice^[2], adica o forma specializata a acesteia.

El cuprinde totalitatea operatiunilor prin care se face trecerea bunurilor de la producatori la consumatori si apartine fazei de distributie^[3] a bunurilor.

In categoria operatiunilor mentionate intra: operatiuni de deplasare in spatiu a bunurilor; operatiuni de vanzare-cumparare de bunuri; operatiuni de pastrare si depozitare de bunuri; operatiuni de schimb si servicii.

Relatiile sociale din sfera comertului in sens restrans sunt reglementate in drept prin institutia contractelor traditionale cum sunt: contractul de vanzare-cumparare; contractul de depozit; contractul de intermediere (contractul de mandat, contractul de comision; contractul de consignatie).

4. Acceptiunea larga. Notiunea de comert privita in acceptiunea larga are dimensiunea unui sistem complex de operatiuni, care se realizeaza intre persoane fizice si/sau persoane juridice in scopul productiei circulatiei si schimbului de bunuri si servicii.

In acceptiunea larga notiunea de comert vizeaza activitatea economica in ansamblu.

II. Acceptiunile notiunii de comert dupa criteriul modului de abordare in cadrul stiintelor

5. Acceptiunea economica.       In teoria generala economica, notiunea de comert are sensul unei activitati care consta in operatiunile prin care se realizeaza schimbul si circulatia bunurilor.

Asupra sensului economic al notiunii de comert au fost exprimate in literatura economica sau juridica opinii precum:

a) 'Din punct de vedere economic intelegem prin comert acea activitate speculativa care consista in procurarea bunurilor fie direct de la producator fie de la intermediari si trecerea acestor bunuri altora care au nevoie pentru a le revinde'^[4]

b) 'In sens economic comertul este definit ca o activitate care are ca scop schimbul si prin aceasta circulatia bunurilor de la producator la consumator';^[5]

c) 'In sens economic comertul se defineste ca fiind acea activitate avand ca scop schimbul si prin aceasta circulatia bunurilor de la producator la consumator';^[6]

d) 'Notiunea de comert are un continut complex determinand o functie economica ce consta in a cumpara materii prime sau produse pentru a le revinde in acelasi stadiu fizic dar in conditii convenabile cumparatorilor'.^[7]

In continutul opiniilor exprimate se poate observa existenta acelorasi elemente care determina sensul economic al notiunii de comert si anume:

-comertul este o activitate care are ca scop schimbul si circulatia bunurilor;

-in continutul activitatii de comert intra operatiunile cuprinse in intervalul dintre momentul producerii bunurilor si intrarii lor in circulatie si pana la momentul ajungerii acestora la consumatori;

-operatiunile de comert sunt realizate de comercianti care sunt agenti economici diferiti de producatorii si consumatorii bunurilor.

Consideram ca prin comert in sensul economic se intelege acea activitate care consta in operatiunile ce au loc in relatiile de schimbul si circulatia bunurilor prin trecerea acestora de la producatori la consumatori fie in mod direct, fie prin intermediari, prin aceasta realizandu-se legatura dintre productie si consum.

6. Acceptiunea juridica. Acceptiunea juridica a notiunii de comert consta in intelesul dat de lege acestei notiuni.

Potrivit prevederilor art. 3 din Codul comercial roman sensul juridic al notiunii de comert cuprinde urmatoarele categorii^[8] de operatiuni comerciale:

a) operatiuni de interpunere in schimbul marfurilor, titlurilor de credit sau obligatiunilor;^[9]

b) operatiuni de interpunere in schimbul muncii;^[10]

c) operatiuni declarate de lege comerciale.^[11]

In art. 4 din Codul comercial roman se dispune ca se considera ca fapte de comert si alte contracte si obligatiuni ale unui comerciant daca nu sunt de natura civila sau daca nu rezulta contrariul din actul respectiv.

Din continutul prevederilor art. 3 si art. 4 din Codul comercial roman se poate observa ca acceptiunea juridica a notiunii de comert este mai larga decat acceptiunea economica deoarece cuprinde in afara operatiunilor de interpunere in schimbul si circulatia marfurilor si operatiunile de producere a acestora.

Consideram ca prin comert in sens juridic se intelege totalitatea actelor si faptelor juridice de interpunere in schimbul marfurilor si titlurilor de credit, de interpunere in schimbul muncii, precum si a celor declarate comerciale de lege.

SECTIUNEA A II-A. Trasaturile comertului

1.A. Preliminarii

7. Preliminarii. Comertul ca sistem complex de operatiuni economice are in economia de piata urmatoarele trasaturi: a) libertatea; b) concurenta.

1.B. Libertatea comertului

8. Libertatea. Libertatea comertului consta in ansamblul posibilitatilor si conditiilor de existenta a unei diversitati de subiecti participanti la o diversitate de activitati economice in care deciziile si riscurile sunt asumate de participanti, iar reglarea activitatii economice se face prin sistemul cererii si al ofertei si al mecanismului preturilor, fara tutelari si imixtiuni.

Componentele care determina continutul libertatii comertului sunt:

a) diversitatea de subiecti participanti la activitatea comerciala (comercianti persoane fizice, societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste, alte persoane fizice si/sau juridice necomercianti);

b) diversitatea de activitati economice care pot fi exercitate de subiectii participanti la activitatea economica, denumite fapte de comert cum sunt: operatiuni de producere de bunuri^[12], operatiuni de schimbul si circulatia bunurilor^[13], prestari de servicii^[14], alte tipuri de operatiuni comerciale^[15]

c) asumarea libera a deciziilor si a riscurilor activitatii economice de catre intreprinzatori;

d) mecanismul de reglare a activitatii economice prin mecanismul cererii si ofertei si sistemului liber al preturilor.

Libertatea comertului are rol stimulativ si competitiv si contribuie la optimizarea si eficientizarea activitatii economice.

1.C. Concurenta comerciala

9. Concurenta. Concurenta comerciala^[16] este competitia dintre subiectii participanti la activitatile economice pe piata libera in scopul atragerii si mentinerii clientelei si pentru obtinerea de profituri cat mai mari.

Componentele^[17] care determina continutul concurentei comerciale sunt:

- competitia care exista intre participantii la activitatea comerciala;

- tendinta participantilor la activitatea comerciala de a cuceri segmente cat mai mari ale pietei si de a-si rentabiliza activitatea.

Concurenta comerciala are rol stimulativ pentru activitatea economica, deoarece contribuie la cresterea calitatii produselor si serviciilor si influenteaza formarea preturilor cu consecinta asezarii reale a acestora in functie de cerere si oferta.

SECTIUNEA A III-A. Functiile comertului

1.A. Preliminarii

10. Preliminarii. Necesitatea si utilitatea comertului pentru viata economico-sociala este determinata de functiile sale.

Functiile^[18] comertului sunt: a) functia economica; b) functia sociala.

1.B. Functia economica

11. Componente. Componentele de exprimare a functiei economice a comertului sunt: a) componenta de producere a bunurilor; b) componenta de schimbul si circulatia bunurilor.

12. Componenta de producere a bunurilor. Comertul, ca activitate economica, sprijina procesul de producere de bunuri. El contribuie la crearea cadrului si conditiilor de producere de bunuri deoarece:

a) comertul concura la desfasurarea procesului de reproductie, recuperand in expresiebaneasca cheltuielile materiale si de munca din sfera productiei, permitand reluarea productiei;

b) comertul faciliteaza relatiile de schimb intre ramurile economice creand astfel conditii pentru ca sectoarele productive sa-si satisfaca imperativele productiei;

c) comertul constituie cadrul de verificare sub aspect social a produselor create de intreprinzatori si in masura in care acestea corespund ca valori de intrebuintare prin intrarea in sfera consumului se permite reintoarcerea valorii cheltuielilor in sfera productiei si implicit reluarea acesteia din urma.

13. Componenta de schimbul si circulatia bunurilor. Comertul, prin continutul activitatilor sale realizeaza schimbul si circulatia bunurilor. Activitatea de schimbul si circulatia bunurilor care realizeaza legatura dintre productie si consum are diferite forme de manifestare si anume:

- operatiunile de vanzare-cumparare efectuate direct de catre producatori sau de catre alti comercianti intermediari;

- operatiunile de schimb de moneda efectuate de banci sau de casele de schimb valutar;

- operatiunile de incasari si plati facute direct sau prin intermediul bancilor;

- operatiunile de vanzare-cumparare de parti sociale sau de actiuni ale societatilor comerciale;

- operatiunile de intalnire a cererilor si ofertelor;

- operatiunile de depozitare si pregatire a marfurilor pentru vanzare-cumparare.

1.C. Functia sociala

14. Componente. Componentele de exprimare a functiei sociale a comertului sunt:

a) componenta de satisfacere a nevoilor de consum ale membrilor societatii;

b) componenta de protectie sociala;

c) componenta de crestere a calitatii vietii.

15. Componenta de satisfacere a nevoilor de consum ale membrilor societatii. Realizarea componentei de satisfacere a nevoilor de consum ale membrilor societatii este strans legata de functia economica a comertului.

Manifestarea acestei componente consta in punerea la dispozitia populatiei a unei structuri sortimentale de bunuri si servicii de natura sa satisfaca trebuintele de consum ale acestora.

Prin operatiunile de prezentare, reclama, publicitate, vanzare-cumparare privind bunurile oferite consumatorilor se urmareste si se realizeaza in plan socio-economic, nu numai recuperarea cheltuielilor si obtinerea unui profit prin pret dar si componenta satisfacerii unor imperative sociale care tin de conditia umana, adica asigurarea nevoilor de consum ale oamenilor.

16. Componenta de protectie sociala. Comertul ca domeniu al activitatii economice-sociale constituie un cadru veritabil de creare de locuri de munca.

Prin absorbtia fortei de munca de catre comert si crearea posibilitatilor pentru cei care presteaza munca de a obtine venituri se creeaza si conditii de autoprotectie sociala pentru acestia.

Veniturile obtinute din munca de catre angajatii care lucreaza in comert precum si veniturile obtinute de intreprinzatorii persoane fizice sau juridice sunt supuse impozitarii pentru formarea diferitelor fonduri^[19] destinate protectiei sociale, atat pentru toti membrii societatii prin cheltuielile cu destinatie sociala alocate de la bugetul de stat, cat si pentru anumite categorii de persoane.

17. Componenta de crestere a calitatii vietii. Conceptul de calitate a vietii presupune un ansamblu de conditii de munca si de viata ale societatii in ansamblu si ale fiecarui membru al acesteia.

Calitatea vietii a fost definita ca fiind 'totalitatea posibilitatilor oferite individului de catre societate in scopul de a-si amenaja existenta, de a dispune de produsele ei si de a-i folosi serviciile pentru organizarea existentei individuale dupa trebuintele, cerintele si dorintele proprii'.^[20]

Aprecierile de continut ale notiunii 'calitatea vietii' sunt diverse precum: conditiile de munca si de locuit ale individului; gradul de dezvoltare a invatamantului, culturii, ocrotirii sanatatii; nivelul de petrecere a timpului liber, calitatea mediului ambient; consumul de bunuri materiale si servicii, etc.

Prin punerea la dispozitia consumatorilor a bunurilor materiale si a serviciilor si prin crearea cadrului de munca si de obtinere de venituri banesti de catre membrii societatii, comertul contribuie la cresterea calitatii vietii prin satisfacerea conditiilor si elementelor de continut ale acestui concept.