Intreprinzatorul - generator de specificitati in managementul intreprinderilor mici si mijlocii

Intreprinzatorul - generator de specificitati in managementul intreprinderilor mici si mijlocii

1 Analiza calitatilor necesare intreprinzatorului

In ceea ce priveste calitatile necesare intreprinzatorului, am avut in vedere tratarea acestora din punct de vedere al abilitatilor personale, al capacitatilor profesionale, respectiv al existentei unui anturaj suport. In continuare, mi-am propus sa detaliez fiecare dintre aceste trei dimensiuni, cu scopul precis de a face ca aceste calitati sa fie mai bine percepute de catre cei care gestioneaza sau care isi propun sa isi gestioneze propria afacere.

Asadar, in ceea ce priveste abilitatile personale, o conditie absolut necesara este ca inainte de a incepe o afacere sa-ti cunosti propriul DATA (dorinte, aptitudini, temperament, atuuri). Aceasta pentru ca trebuie sa existe o concordanta intre profilul individului si proiectul pe care el vrea sa-l realizeze. Insa, aceste abilitati personale, au in vedere cunoasterea de sine si respectiv, capacitatea de a primi sfaturi. In ceea ce priveste cunoasterea de sine, primul lucru la care trebuie sa se gandeasca viitorul intreprinzator sunt motivatiile pentru a intreprinde. Pentru fiecare dintre intreprinzatori motivatia este alta. Poate fi gustul puterii, insa in acest caz trebuie sa avem in vedere faptul ca vointa mentinerii acesteia cu orice pret nu se justifica; poate fi de asemenea dorinta de a depasi obstacolele, atentie insa la atingerea pragului de incompetenta; dorinta de libertate este si ea un motiv bun de a intreprinde, atata timp cat suntem constienti ca nimeni nu poate actiona singur la infinit. Alaturi de acestea, o motivatie puternica o reprezinta si dorinta de a obtine profit.

Dupa ce isi stabileste care este motivul pentru care alege sa devina managerul propriei afaceri, intreprinzatorul isi pune firesc intrebarea "Care sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba in vedere, respectiv defectele pe care trebuie sa le ocoleasca? ". El trebuie sa fie constient ca un produs, o piata, o idee sunt aceleasi pentru mai multi intreprinzatori. Diferenta o face insa comportamentul unui intreprinzator sau al altuia. Avand in vedere acest lucru, mi s-a parut utila prezentarea pe scurt a unei liste de erori psihologice care pot distruge o afacere. In acesta lista regasim urmatoarele posibile erori: creerea unei intreprinderi pentru a scapa de somaj - nici o afacere construita din disperare nu a avut succes, succesul fiind determinat de dorinta intrinseca a intreprinzatorului de a reusi si a avea profit; gustul succesului supradezvoltat; nerabdarea intreprinzatorilor - recomandarea fiind ca fiecare dintre ei sa-si acorde suficient timp inainte, ca sa nu regrete dupa; subestimarea solidititatii cuplului sau a importantei comunicarii; confundarea intreprinderii cu un club de prieteni - la asociati trebuie sa te gandesti ca la persoane complementare; teama de delegare - determinata de neincrederea ca altii pot face un lucru la fel de bine. Aceasta teama poate avea la baza si considerente financiare. Insa in acest sens, trebuie sa avem in vedere faptul ca nu orice cheltuiala inseamna pierdere, de multe ori rezultand profit.

In ceea ce priveste capacitatea de a primi sfaturi, este necesar sa accentuam faptul ca orice s-ar intampla, un intreprinzator trebuie sa fie modest, sa nu se teama sa ceara sfaturi, caci nimic nu este dobandit definitiv, oricand poate interveni o modificare. Se impune deci o cooperare cu asociatii, intreprinzatorul presupunandu-se a fi un animator de echipa si nu in ultimul rand un bun negociator.

Dar abilitatile personale nu sunt suficiente. Ele trebuie sa fie dublate si de capacitati profesionale, adica de un savoir - faire profesional si managerial. Prima conditie se refera la masura in care intreprinzatorii isi stapanesc profesia - daca sunt obisnuiti cu practica, daca cunosc bine mediul extern pentru domeniul respectiv. Insa aceasta este doar o conditie necesara, dar nu si suficienta. Este o mare diferenta intre a fi profesionist si a fi profesionist - intreprinzator. De aceea apare firesc nevoia si unui savoir - faire managerial, adica a cunoasterii stiintei de a fi manager. Fayol este cel care in urma cu 100 de ani a considerat ca un manager trebuie sa raspunda la urmatoarele: previziune, organizare, coordonare si control. Cu timpul s-au adaugat: capacitatea de a reactiona, de a se adapta, de a anima o echipa, de a asculta, de a delega. In acest sens, ajungem inevitabil la concluzia ca un intreprinzator trebuie sa fie polivalent, dar in aceeasi masura organizat si metodic.

Am prezentat calitatile necesare intreprinzatorilor, am vorbit despre importanta lor in reusita unei afaceri, dar mai trebuie amintit un lucru: capcana in care cad unii intreprinzatori (poate prea exigenti cu ei insisi si implicit cu cei din jur) aceea de a transforma aceste calitati, atuuri in excese, deci veritabile esecuri (ca orice exces, dealtfel). In consecinta, sa fie "organizator" (o calitate extraordinara, presupune sa se bazeze pe organigrama, prevedere, respect fata de colaboratori, favorizarea independentei) se poate transforma intr-un exces care va ingreuna substantial bunul mers al afacerii, anume acela de a deveni "birocratic". Astfel, acest gen de intreprinzator se va baza numai pe organigrama, reusind sa stabileasca relatii rigide cu colaboratorii, sa se izoleze, generalizand astfel deresponsabilizarea colectiva.

La fel de nerecomandata este considerata si transformarea unui intreprinzator "participativ", ce creeaza o echipa care coopereaza si in interiorul careia sunt favorizate schimburile, intr-unul "paternalist", care evita conflictele cu orice pret, instaureaza o democratie aparenta, generand aliante "politice". Calitatea de a fi "indraznet", deci de a crea o ierarhie a competentelor, de a-si pastra controlul, si in consecinta de a da ordine juste, necesare si ferme, lesne se poate transforma in excesul deloc dezirabil de a deveni "tehnocrat", deci de a instaura raporturi de forte, de a amana gestiunea conflictelor. Si pentru intreprinzatorul "realist" exista pericolul transformarii. Si anume acela de a deveni un intreprinzator "oportunist". Aceasta transformare implica trecerea de la stabilirea unor relatii de incredere si respect reciproc, luarea unor decizii in comun, de la credinta in autoreglarea organizatiei si neparticiparea la toate conflictele la instituirea unor relatii banalizate, la negocierea delegarii puterii si lasarea pe mai tarziu a conflictelor. Nu este ocolit nici intreprinzatorul "maximalist", care prin exagerare poate deveni ceea ce numim un intreprinzator "utopic". Adica dintr-un intreprinzator care urmareste obiectivele si recompenseaza rezultatele si eficienta, care se sprijina pe conflicte pentru a progresa, facand fiecare membru al echipei sa coopereze se poate transforma intr-un intreprinzator care sa abandoneze ierarhia, care sa lase prea multa libertate colectivului actionand numai prin viziunile pe care le are.

Presupunand si sperand in acelasi timp ca intreprinzatorii vor tine seama de recomandarile privitoare la pericolul transformarii calitatilor lor in excese, deci reale esecuri as vrea sa atrag atentia asupra faptului ca, in prezent, s-a ajuns la aceasta concluzie: pentru a conduce sunt necesare noua calitati. Ele sunt urmatoarele: modestie, realism, spirit vizionar, calitatea de a fi uman, apropiere fata de colaboratori, comunicativitate, pasiune pentru ceea ce face, sa fie exemplari si nu in ultimul rand profesionisti.

Existenta unui anturaj suport este deasemenea esentiala. Este recomandata evaluarea din partea intreprinzatorului, a sustinerii primite din mediul familial. Un intreprinzator de succes este acela care are o familie echilibrata.

Cand vorbim despre anturajul suport ne referim la: parinti, prieteni, sot, sotie, care reprezinta pentru intreprinzator un real sprijin de idei, suport material, uneori chiar forta de munca.

2 Caracteristicile si tipologia intreprinzatorilor

In continuare, voi trata caracteristicile intreprinzatorului, prin prisma comparatiei lor cu cele ale managerului.

In viziunea lui Howard Stevenson - care s-a ocupat de studierea fenomenului antreprenorial - "intreprinzatorul este asumator de riscuri, fondator de organizatii sau activitati, inovator, capitalist si flexibil moral si comportamental". Pentru a scoate in evidenta trasaturile acestuia, el il compara cu managerul clasic. Astfel, in timp ce strategia managerului accentueaza importanta controlarii resurselor, intreprinzatorul se bazeaza pe oportunitatile existente. El va aborda aceste oportunitati pe termen scurt, deci episodic, fata de manager, care va sustine o abordare pe termen lung si intr-o singura faza. Alocarea resurselor se va realiza si ea diferit: in cazul intreprinzatorului ea va fi pe termen scurt si multifazica, in timp ce pentru manager se va desfasura pe termen lung si intr-o singura faza. Evident este faptul ca si in ceea ce priveste controlul resurselor exista diferente. Daca intreprinzatorul foloseste resursele altora, inchiriindu-le sau imprumutandu-le, managerul utilizeaza propriile resurse dobandite prin cumparare.

Tot Stevenson este cel care a enumerat caracteristicile unui intreprinzator de succes: tenacitate, atentie majora acordata detaliilor, intelegerea riscului asumat, increderea in sine si in scopul urmarit si intelegerea motivatiilor celorlalti - sinteza abilitatilor de a lucra cu oamenii pentru atingerea scopului.

Freely este si el unul din specialistii care s-a ocupat de caracteristicile intreprinzatorului de succes. In opinia lui acestea sunt: motivare personala puternica, capacitatea de a rezolva probleme, perseverenta in realizarea obiectivelor, implicare activa in actiunile organizatiei, capacitate comunicativa pronuntata, responsabilitate ridicata in desfasurarea activitatilor, asumator de riscuri bine calculate. In plus fata de lista lui Stevenson, Freely mentioneaza: cunostinte aprofundate in domeniul de actiune, polivalenta cotidiana (implicarea in rezolvarea unor sarcini de zi cu zi variate), provenienta dintr-un mediu familial/ contextual antreprenorial.

Pe langa aceste doua liste, exista si o lista referitoare la trasaturile nonintreprinzatorilor. Aceasta lista cuprinde urmatoarele: ideea de invulnerabilitate, superioritate afisata fata de altii, razvratire impotriva autoritatilor, impulsivitate, perfectionism exagerat, necomunicarea cu altii, inclinatii exagerate spre aventura (necalcularea riscului), egoism, prea plin de sine.

Tipologia intreprinzatorilor am prezentat-o din doua perspective: a lui John Miner si a cercetarii STRATOS.

In viziunea lui Miner , sunt patru categorii de intreprinzatori. Prima categorie o reprezinta intreprinzatorul performant - personal, caracterizat prin urmatoarele atribute: aloca foarte mult timp afacerii, crede foarte puternic in propria persoana si in ceea ce face, incearca sa invete cat mai mult despre afacerea derulata, detine o evolutie asupra afacerii, utilizeaza tehnici de planificare, pune accent pe flexibilitate, manifesta reactii rapide fata de schimbarile mediului, are o mare capacitate de a rezolva problemele, se descurca bine in situatii de criza. Elementele psihologice care tin de aceasta categorie de intreprinzatori sunt: nevoia de realizare, manifestata intr-o foarte mare masura ca si convingerea ca munca trebuie ghidata in primul rand de scopuri personale si apoi de scopurile altora; dorinta de feedback la deciziile si actiunile sale, initiativa personala, consacrarea personala in favoarea organizatiei si credinta intima ca aportul personal este esential, toate manifestate cu o intensitate ridicata si nu in ultimul rand dorinta de a planifica si de a stabili obiective prezenta la o intensitate medie la acest tip de intreprinzator.

Intreprinzatorul supercomerciant/ supervanzator are urmatoarele caracteristici de baza: este permanent preocupat sa vanda, se concentreaza asupra a ceea ce vinde si cum vinde, apeleaza la altii pentru a dirija activitatile curente ale firmei si pune accent pe relatiile umane si pe munca in echipa. Elementele psihologice ale lui sunt: capacitatea de a-i intelege si de a-i percepe pe altii (empatie), convingerea ca procesele sociale sunt foarte importante, ambele caracterizate de o intensitate foarte puternica; dorinta de a-i ajuta pe altii, convingerea ca forta de vanzare are o contributie esentiala la implementarea strategiei in firma, intens prezente la acest intreprinzator si nevoia de a avea relatii stranse cu altii, element psihologic mai slab reprezentat.

Intreprinzatorul manager reprezinta cea de-a treia categorie de intreprinzatori in vizunea lui Miner. Acesta poseda calitati si cunostinte manageriale apreciabile, are ca scop crearea unei intreprinderi mari - scop bazat pe placerea de a-si conduce proprii salariati, aloca timp si resurse pentru a-si convinge potentialii clienti sa cumpere produsele firmei sale, incurajeaza personalul sa isi construiasca si sa isi urmeze o cariera in cadrul firmei sale, pune accent pe eliminarea diferentelor culturale dintre salariati, fiind preocupat de construirea unei culturi organizationale solide. Elementele psihologice care il caracterizeza sunt in ordinea intensitatii: dorinta de a-i concura pe altii si dorinta de a iesi in evidenta si abia mai apoi dorinta de a juca rolul de leader al firmei sale, atitudine pozitiva fata de autoritati, dorinta de putere, spirit decizional puternic.

Intreprinzatorul expert (generator de idei) reprezinta ultimul tip de intreprinzator al acestei clasificari. El poseda suficiente cunostinte in domeniu pentru a fi considerat expert, detine libertatea de a inova si de a-si implementa propriile idei, este preocupat sa atraga persoane cu calitati complementare lui in scopul finalizarii unei noi idei, face eforturi sa obtina sprijin pentru inovarile propuse de el, isi contureaza o viziune destul de clara asupra afacerii. Ceea ce il defineste pe el din punct de vedere psihologic este in primul rand atasamentul fata de idei, si mai apoi dorinta de a inova, convingerea ca dezvoltarea de noi produse este esentiala pentru strategia firmei, dorinta de a evita sarcinile cu risc ridicat si respectiv inteligenta.

STRATOS este un proiect care a urmarit, printre altele, analiza intreprinzatorilor. In acest sens a rezultat o reprezentativa tipologie, de acesta data specific europeana. La baza acestei tipologii au stat urmatoarele criterii: creativitatea si comportamentul managerial - administrativ.

Aceasta cercetare tot patru tipuri de intreprinzatori a detectat, pe care insa ii denumeste diferit. Primul tip este tipul intreprinzatorului universal (complet) caracterizat printr-o creativitate si un comportament managerial - administrativ sporite. El are o buna pregatire economica si tehnica, capacitate ridicata de cuprindere a problemelor (adaptare la mediu), iar orientarea strategica agreata de el este diversificarea. Obiectivele urmarite cu precadere de el sunt banii si un stil de viata atractiv, plin de satisfactii personale. Din punct de vedere temperamental este coleric, iar pe plan ecnomic este cel mai performant.

Pionierul (intreprinzatorul dinamic) este si el deosebit de creativ, insa in ceea ce priveste comportamentul managerial - administrativ, acesta este mai slab reprezentat la el. Comparativ cu celelalte categorii, el are disponibilitate superioara de a-si asuma riscul, se adapteaza bine la schimbarile din mediu, are un temperament sangvinic, iar in ceea ce priveste strategia adoptata de el, aceasta este una de dezvoltare de produse noi, de crestere a cotei de piata. Pe plan personal urmareste, la fel ca anteriorul, banii si un stil de viata atractiv. Din punct de vedere economic, el este pe locul doi.

Intreprinzatorul organizator nu desfasoara activitati creative intense, dar exceleaza cu privire la comportanentul managerial - administrativ. El este cel care acorda o atentie sporita aspectelor administrative, isi bazeaza deciziile si actiunile pe o capacitate ridicata de a rationa, avand o puternica tenta analitica si un spirit organizatoric puternic. Din punct de vedere strategic, el considera egal diversificarea, modernizarea produselor, si patrunderea pe piata. Are un temperament melancolic, iar in privinta obiectivelor urmarite, acestea sunt: implinirea pe plan familial si antreprenorial. In ceea ce priveste performanta economica este situat pe locul doi.

Intreprinzatorul clasic (rutinier) este cel mai putin antreprenorial. Din aceasta cauza, creativitatea sa si comportamentul sau managerial - administrativ sunt limitate. Trasaturile care il definesc cel mai bine sunt: amploarea scazuta a deciziilor si actiunilor, prudenta exagerata uneori, precum si faptul ca nu genereaza firme puternice si dinamice. Este orientat strategic spre diversificare si are un temperament flegmatic. Evident ca in ceea ce priveste performanta economica, el este pe ultimul loc.

Ca o concluzie finala, prezint schema de mai jos, care reprezinta o sinteza a comportamentului managerial in viziunea lui Dominique Tissier (patru stiluri manageriale, fiecare fiind o combinare a doua tipuri de comportament).

Fig.1.1: Stilurile manageriale

(Sursa: Tissier,D., Management Situationnel - Les voies de l'autonomie et de la délégation, INSEPT ÉDITIONS, Paris, 1997, p. 99)

Am prezentat anterior calitatile necesare intreprinzatorului de succes, lista de erori care trebuie evtitate de catre acesta, precum si caracteristicile si tipologia sa. Insa toate acestea m-au determinat sa realizez ca, in cele din urma, toate studiile conduc invariabil la aceeasi idee: imposibilitatea previziunilor in acest domeniu. Intrebarea: esti compatibil cu rolul de manager? este importanta. Din nefericire insa nu avem la dispozitie un raspuns clar. Nimeni nu te poate asigura de faptul ca vei fi un bun manager sau, dimpotriva, nimeni nu are voie sa iti descurajeze initiativa. Poti deveni un bun manager in ciuda previziunilor teoreticienilor. Totusi, anumite reguli se impun a fi respectate. Pentru a exemplifica aceasta afirmatie, voi prezenta in anexa nr.1 un chestionar , care ajuta managerul sa isi analizeze personalitate, sa se cunoasca mai bine. Aceasta, implicit, il va ajuta sa isi accepte colaboratorii, sa le inteleaga reactiile, diminuand in acest fel tensiunile de la locul de munca. Se creeaza astfel un climat propice performantelor profesionale.