Structura organizatorica, expresie a organizarii formale a intreprinderii

Structura organizatorica, expresie a organizarii formale a intreprinderii

Structura organizatorica este definita ca ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice si relatiilor dintre acestea astfel constituite incat sa asigure premisele organizatorice adecvate realizarii obiectivelor prestabilite.

Structura organizatorica poate fi considerata drept scheletul firmei si cuprinde doua parti:

a)structura de conducere sau functionala;

b)structura de protectie sau operationala

In cadrul acestor parti se regasesc componentele primare si anume: postul, functia, compartimentul, relatiile organizatorice, ponderea ierarhica, nivelul ierarhic.

1.2.1 Postul este alcatuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor desemnate pe anumite perioade de timp fiecarui component al firmei. Obiectivele postului se regasesc in sistemul piramidal al obiectivelor firmei. O alta componenta a postului este autoritatea formala sau competenta organizationala care poate fi ierarhica , atunci cand actioneaza asupra persoanelor si functionala, cand se exercita asupra unor activitati.

In afara autoritatii formale, titularii postului detin autoritate profesionala exprimata de nivelul de pregatire si experienta de care dispune o persoana.

1.2.2 Functia constituie factorul care generalizeaza posturi asemanatoare din punct de vedere al ariei de cuprindere, a autoritatii si responsabilitatii.

Functiile pot fi grupate in :

- functii de conducere

- functii de executie

1.2.3 Compartimentele sunt rezultatul agregarii unor posturi si functii cu continut similar si/sau complementar reunind persoane care desfasoara activitati relativ omogene si solicita cunostinte specializate dintr-un anumit domeniu,  sunt amplasate intr-un anumit spatiu si subordonate nemijlocit unei singure persoane.

Compartimentele pot fi:

operationale

functionale

1.2.4 Relatiile organizatorice sunt alcatuite din ansamblul legaturilor dintre componentele structurii stabilite prin reglementari oficiale.

Relatiile organizatorice pot fi:

- de autoritate- de reprezentare

- de cooperare    - de control

1.2.5 Nivelurile ierarhice sunt alcatuite din ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii orizontale la aceeasi distanta fata de managementul de varf al firmei.

Numarul de niveluri ierarhice este influentat de dimensionarea firmei, diversitatea activitatilor, complexitatea productiei dar si de competenta managerilor.

1.2.6 Ponderea ierarhica reprezinta numarul persoanelor conduse nemijlocit de un cadru de conducere si inregistreaza valori diferite. Astfel pe verticala structurii organizatorice creste catre nivelurile inferioare iar pe orizontala stricturii organizatorice se amplifica pe masura trecerii de la compartimente cu activitate tehnico-economica spre compartimente cu activitate operationala.

Structura organizatorica prin modul de combinare a resurselor umane, materiale si financiare conditioneaza eficienta desfasurarii activitatii necesare realizarii obiectivelor precum si calitatea si operativitatea sistemului decizional si configuratia sistemului informational.

Sistemul organizational trebuie sa realizeze obiectivele stabilite in conditiile minimizarii costului economic si social, contribuind astfel la armonizarea individuale si de grup.

Functionalitatea structurii organizatorice este conditionata atat de factori endogeni cat si exogeni firmei, analiza acestora constituind o rezerva nelimitata in cresterea eficientei managementului firmei.

Alaturi de aceasta forma de organizare poate exista si o organizare informala alcatuita din ansamblul gruparilor si relatiilor interumane stabilite spre satisfacerea unor interese personale.

Aceasta organizare informala, desi insoteste organizarea formala actioneaza, de cele mai multe ori, independent de acestea. Cauzele aparitiei organizarii informale tin de afectivitate, satisfactii, interese, aspiratii, nivel de pregatire, calificare si originea sociala.

Componentele organizarii informale sunt grupul informal, liderul informal, relatiile informale.

Intre cele doua tipuri de organizare este o stransa interdependenta determinata de unele asemanari si anume: sunt constituite in cadrul aceleiasi organizatii, servesc realizarii unor obiective, au un caracter dinamic si general.

Se deosebesc prin marea mobilitate a organizarii informale si subordonarea acesteia realizarii unor aspiratii personale.

Influentele organizarii informale pot fi atat pozitive cat s negative, rolul managementului formal constand in cadrul organizarii formale, realizandu-se astfel incat obiectivele individuale cat si cele de grup.

Variabila organizationala este reprezentata de factori interni sau externi, unitati care conditioneaza caracteristicile acesteia dar si factori tipologici utilizati in abordarea comparativa a mai multor firme.

Variabilele organizatorice sunt:

dimensionare firmei

complexitatea firmei

caracteristicile procesului tehnologic

nivelul dotarii tehnice

gradul de specializare si cooperare in productie

dispozitia teritoriala

caracterul procesului de desfacere

ritmul de innoire a produselor si tehnologiilor

Acestea influenteaza configuratia structurii organizatorice precum si componentelor acesteia. De aici reiese necesitatea identificarii factorilor care tin de managementul firmei si de luarea lor in consideratie, cand se utilizeaza diferite metode si tehnici de conducere.

Clasificarea structurii organizatorice se face folosind doua criterii:

1. Criteriul dupa morfologia structurii respectiv, componente, mod de imbinare si raporturile ce se stabilesc intre elementele de natura functionala si operationala se disting urmatoarele tipuri de structuri:

a) structura ierarhica se caracterizeaza printr-un numar redus de componente operationale, fiecare persoana fiind subordonata unui singur sef , iar conducerea fiecarui compartiment exercita toate atributiile conducerii la acel nivel;

b) structura functionala se caracterizeaza prin existenta compartimentelor operationale si functionale, conducatorii sunt specializati intr-un anumit domeniu iar executantii primesc ordine atat de la sefii ierarhici cat si de la conducerea compartimentelor functionale;

c) structura ierarhic-functionala caracterizata prin existenta componentelor operationale si functionale. Executantii sunt subordonati sefului ierarhic.

2. Criteriul ce tine cont de functionalitatea, eficienta, flexibilitatea structurii:

a) privat traditionale

b) sisteme birocratice

c) sisteme moderne