Ce sunt relatiile publice?

Ce sunt relatiile publice?

Definirea termenului de "relatii publice' a fost influentata de pozitia pe care s-au situat diferiti teoreticieni. Aceste relatii au fost privite de catre unii din punct de vedere psihologic, de catre altii din punct de vedere sociologic, filosofic, teoretic sau aplicativ etc., ceea ce explica existenta numai in literatura americana a peste 1000 de definitii. Cu toata aceasta mare varietate de definitii, ele exprima, evident in maniere diferite, o conceptie noua despre modul in care o institutie sau intreprindere trebuie sa-si creeze relatii cu oamenii, sa le mentina si sa le dezvolte.

Privite, inainte de toate, dintr-un unghi psihologic, deci ca mecanisme de stabilire a legaturilor intre institutii, ori intreprinderi si oameni, relatiile publice pot fi definite ca fiind ansamblul de mijloace folosite de catre institutii si intreprinderi pentru a crea un climat de incredere si simpatie in randul propriului personal, precum si in randul publicului.

O asemenea definire a relatiilor publice ne da posibilitatea distingerii de feno­menul publicitar, de publicitate. Publicitatea urmareste, in mod expres, formarea, mentinerea si dezvoltarea unei "clientele' urmarindu-se exclusiv scopuri publici­tare, pe cand relatiile cu publicul vizeaza crearea unui climat de incredere in randul publicului si al propriului personal, sustinerea propriei activitati si favorizarea dezvoltarii intreprinderii.

In realizarea actiunilor de relatii publice, se are in vedere informarea obiectiva a publicului, nu sugestionarea lui ca in cazul publicitatii. De aceea, se spune ca prin relatii publice se popularizeaza o firma, o intreprindere, o institutie, in vreme ce prin publicitate se popularizeaza un produs al firmei respective. Prin continutul lor, actiunile realizate prin relatiile publice sunt mai ales sociale, iar cele ce tin de publicitate sunt mai ales comerciale.

Relatiile publice, atat prin scopul general, cat si prin maniera specifica in care se realizeaza, sunt considerate ca fiind necesare si posibile la orice institutie si intreprindere si la orice nivel. De aceea, se vorbeste de "relatii publice' ale statului si ale organismelor de stat, cum ar fi: armata, politia, institutii de invatamant si cultura etc.

1.1.1. Clasificarea relatiilor publice

Exista parerea unanima ca o institutie, o intreprindere, desfasoara actiuni de relatii publice interne si actiuni de relatii publice externe.

Relatii publice interne ale institutiei

Cel mai mare impuls dat relatiilor publice este legat de "descoperirea' de catre scoala de la Harvard, condusa de Elton Mayo in perioada 1924-1927, a faptului ca relatiile umane constituie un factor al muncii productive. De aici s-a ajuns la concluzia ca "armonizarea' relatiilor dintre membrii unei colectivitati institutionalizate favorizeaza desfasurarea si dezvoltarea activitatii respective. Ca urmare, specialistii in relatii publice considera ca prin intermediul acestor relatii are loc o "indoctrinare" a personalului cu o filosofie a intreprinderii respective, in care elementul predominant sa fie intelegerea restului economic si social al acesteia.

Actiunile de relatii publice interne pot fi realizate in modalitati diferite, ca: reuniuni informative cu personalul, in cadrul carora se discuta activitatea pe compartimente sau in ansamblu, perspectivele, masurile de luat etc., se pot difuza filme realizate de personalul propriu; se pot folosi emisiuni radio si de televiziune, brosuri, pliante, comunicare personala etc.

Esentialul este ca fiecare om sa se considere coparticipant la activitatea institutiei sau intreprinderii respective, iar institutia sa-i apara in minte ca fiind cea care ii permite sa-si manifeste din plin spiritul inventiv, creator, personalitatea.

Relatii publice externe

Buna desfasurare a muncii in institutia sau intreprinderea respectiva este depen­denta, in anumite limite, si de climatul psihologic pe care si-l creeaza in exteriorul sau, in randul celor cu care vine in contact.

Se apreciaza ca o atentie deosebita trebuie acordata clientelei si marelui public. Informatiile care se vehiculeaza pentru a crea un climat psihologic favorabil in randul publicului din afara intreprinderii trebuie foarte bine selectate. Ele nu trebuie sa ia forma unei campanii publicitare; ele trebuie sa prezinte nu produsele sau serviciile intreprinderii, ci actiunile, intentiile si perspectivele acestora.

1.1.2. Procesul de relatii publice

Dupa cum precizam mai inainte, relatiile publice se bazeaza in totalitate pe senti­mentul de incredere pe care il creeaza persoanele sau institutiile interesate, la nivelul altor institutii sau publicului larg. Dupa cum bine se observa, este vorba despre un ansamblu de activitati care trebuie derulate pe o perioada de timp delimitata sau nelimitata, unde sunt angrenati mai multi angajati si care actioneaza pe baza unui plan foarte bine stabilit, respectandu-se reguli semantice.

Toate elementele trebuie privite intr-un intreg si, mai mult decat atat, rezultatul este planificat, prevazut si asteptat chiar.

Datorita acestor considerente, apreciem ca avem de-a face nu cu o derulare de activitati la nivelul unei institutii sau organizatii, ci cu un intreg proces care poate fi denumit procesul de relatii publice.

Dupa parerea noastra, procesul de relatii publice are ca scop principal castigarea increderii si poate fi reprezentat ca un ansamblu de vectori care actioneaza in mai multe etape si la niveluri diferite, avand drept scop schimbarea sau modificarea unor prezentari, despre un obiect sau fenomen.

1.1.3. Trasaturile caracteristice procesului de relatii publice

Foarte multi specialisti sunt de acord ca principalele trasaturi caracteristice ale acestui proces sunt urmatoarele:

1)     Procesul de relatii publice este intentionat, are la baza o manifestare de vointa a unei persoane sau a unei institutii (organizatii) in scopul, castigarii increderii.

2)     Acest proces urmareste o reactie de tip impact, mai precis, ca urmare a actiunilor desfasurate de o persoana sau o institutie (organizatie), se urmareste un anumit tip de reactie din partea altor persoane.

3)     Activitatea de relatii publice se desfasoara pe baza unei strategii foarte bine pusa la punct, uneori in mai multe faze.

4)     Procesul de relatii publice are la baza realizarile individului sau institutiei (organizatiei). In cazul in care institutia sau individul are realizari slabe, procesul nu isi va atinge scopul.

5)     Scopul realizarii procesului de relatii publice este dublu. Din aceasta acti­vitate are de castigat nu numai cel care il initiaza, dar si publicul larg, ca beneficiar al serviciilor sau produselor ambelor institutii (ofertant si beneficiar).

6)     Relatiile publice constituie un atribut ai conducerii institutiilor (organizatiilor) si permit mentinerea unor cai de comunicare intre aceasta intreprindere si oamenii cu care intra in contact. De asemenea, procesul de relatii publice poate avertiza din timp conducerea institutiilor (organizatiilor) despre unele tendinte si fenomene noi ce pot aparea.

Procesul de relatii publice cuprinde relatiile cu presa, relatiile cu publicul, relatiile cu proprii angajati, relatiile cu autoritatile si, bineinteles, relatiile cu diferite institutii si organizatii.

Cu privire la dezvoltarea relatiilor publice, imensa majoritate a specialistilor sunt de acord ca in secolul urmator acestea vor cunoaste o dezvoltare exploziva, deoarece pana acum si-au dovedit utilitatea si, mai mult, societatea moderna este si v va fi controlata de informatie.

1.1.4. Elementele procesului de relatii publice

Pentru ca procesul de relatii publice sa functioneze, el are nevoie de trei elemente. Acestea sunt: agentul de relatii publice, clientul sau beneficiarul si serviciile specifice.

Agentul de relatii publice

Este un lucru cunoscut ca, pentru a promova o strategie de relatii publice, este nevoie de o inalta calificare in domeniu. Deci nu orice persoana poate indeplini aceasta functie.

Dincolo de calitatile pe care trebuie sa le aiba un om cu studii universitare, Pregatirea lui va cuprinde, obligatoriu, si urmatoarele discipline: sociologie, psiho­logie, retorica, management, legislatie (publica si privata), istorie, limbi straine. Totodata, persoana care lucreaza in domeniul relatiilor publice va trebui sa posede temeinice cunostinte despre: mijloace moderne de comunicare, drepturile omului, istoria artei, politologie, arhitectura si urbanism, informatica si, nu in ultimul rand, (conducerea autoturismului.

Agentul de relatii publice trebuie sa aiba capacitatea de a intra in relatie cu semenii sai cat mai usor si mai natural cu putinta, sa fie prezentabil si corect in relatiile cu clientii si marele public.

Din punct de vedere deontologic, agentul de relatii publice are cateva obligatii:

sa nu-si modifice obiectivele fara acordul clientului;

sa fie de partea institutiei care l-a angajat pana la terminarea contractului;

sa nu se afle in prim planul activitatilor, pentru a-si putea mentine deschise canalele de comunicare;

sa exploateze intr-o maniera personala orice eveniment favorabil indeplinirii mandatului sau.

Clientul

Beneficiarul activitatii de relatii publice poate fi o persoana sau o institutie (organizatie). Aceasta are nevoie de consultanta profesionala in domeniul relatiilor publice pentru a-si realiza un interes (scop) - stergerea unei imagini negative a firmei, cresterea patrimoniului acesteia prin atragerea de investitori etc.

Intre client si agentul de relatii publice iau nastere raporturi contractuale.

Clientul stabileste obiectivele ce trebuie atinse o data cu demararea procesului de relatii publice si scopurile imediate sau de perspectiva. Cu privire la metodele si mijloacele care trebuie folosite, clientul le poate propune agentului de relatii  publice, dar nu are dreptul sa le impuna.

Serviciile de relatii publice

Gama de servicii de relatii publice este extrem de larga atingand, practic, toate laturile activitatilor socio-umane. In general, serviciile in acest domeniu urmaresc crearea unor canale de comuni­care cu beneficiarii sau administrarea acestor canale. Insa specifice acestor servicii sunt activitatile de promovare comerciala si marketing, consultanta in domeniul politic, guvernamental, al afacerilor publice, financiar, relatii de munca, probleme de personal, educatie sau recalificare, castigarea increderii opiniei publice, promo­varea unei imagini de marca etc.

Trebuie precizat ca, atunci cand este vorba de consultanta, persoana - agent de relatii publice - nu trebuie sa fie expert in domeniul respectiv. Pentru elaborarea strategiei de relatii publice el poate apela la specialisti recunoscuti in domeniu.