Nivelurile comunicarii umane

NIVELURILE COMUNICARII UMANE

Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci niveluri relativ distincte : a.comunicarea intrapersonala; b. comunicarea interpersonala ; c. de grup; d. publica sau e. de masa.

COMUNICAREA INTRAPERSONALA

Este considerata de catre psihologi cea mai buna modalitate de a mentine echilibrul emotional.Comunicarea intrapersonala reprezinta de asemenea o ameliorare a singuratatii mai ales pentru cei terorizati de clipele pe care le petrec cu ei insisi. Oamenii de langa noi au nevoie de momente in care sa ramana singuri pentru a se autoevalua, a-si pune intrebari, a lua decizii, sau pentru a reconstitui cuvintele adresate altora. Aceste dialoguri interioare sunt mai mult decat benefice pentru fiecare dintre noi , si in ciuda 'libertatii depline' sunt pline de sinceritate pentru ca intr-o comunicare intrapersonala este greu de crezut ca cineva poate alege varianta minciunii de sine.

COMUNICAREA INTERPERSONALA

Comunicarea interpersonala ia nastere in dialogul exclusiv dintre doi interlocutori. Care ar fi obiectivul ei principal? Specialistii inca mai dezbat intre persuadarea interlocutorului si transpunerea in gandurile si sentimentele lui. Certitudinea este data insa de importanta majora a empatiei in comunicarea interpersonala , mai precis a ascultarii empatice. Comunicarea 'intre patru ochi' va atinge apogeul eficientei cand fiecare dintre noi va asculta enuntul celuilalt pana la capat, fara a fi orbit de pasiunea de a replica, de a-si inferioriza interlocutorul , de a-l transforma intr-un invins comunicational.Parintii folosesc adeseori in marturisiri sintagma 'Nu ma inteleg cu copilul meu pentru ca nu ma asculta'?!. Adevarata problema a comunicarii interpersonale o constituie capacitatile empatice ale fiecaruia dintre noi: pentru a comunica eficient trebuie sa-l intelegem pe interlocutor si de abia dupa aceea sa avem pretentia de a fi intelesi. Trebuie sa ascultam si , intr-un final sa avem si minusculul drept de a fi ascultati.

COMUNICAREA DE GRUP

Este comunicarea in cadrul unui anturaj intim , in interiorul unei echipe. Procesul comunicational este cel care transforma un simplu grup intr-o veritabila echipa.Important, vital chiar pentru existenta unei echipe este respectul pentru identitatea celuilalt,pentru diversitatea atitudinilor , a opiniilor, a ideilor si a formelor de manifestare a acestora.Un lider veritabil nu incearca niciodata sa impuna schimbari, ci sa le insufle, ASCULTAND imperativ grupul.De asemenea un lider innascut, dovedeste grupului ca este capabil sa managerieze orice situatie conflictuala, creata de ce nu, de multe ori de el insusi. Vom invata in urma acestui demers stiintific comunicational sa nu raspundem niciodata la o agresiune cu o alta agresiune(pentru ca suntem mult prea puternici pentru a raspunde la agresiunea celor slabi); si totusi, ce facem cand aceasta forma de noblete comunicationala nu este perceputa de interlocutor? Acesta continua sa ne agreseze. Este momentul sa dovedim grupului/echipei ca suntem in stare sa controlam o situatie conflictuala pe care noi insine am creat-o.

Despre sedintele de brainstorming ca si apogeu al eficientizarii comunicarii in grup vom vorbi pe larg intr-un subcapitol viitor. Asemenea si despre rolul contradictorialitatii in luarea deciziei optime in cadrul unei echipe.

COMUNICAREA PUBLICA

Discursul public sau comunicarea publica reprezinta orice gen de cuvantare, expunere sau prezentare , sustinuta de catre o persoana in fata unui auditoriu mai mult sau mai putin numeros.Retorica antica a acordat acestui tip de comunicare o importanta deosebita,perpetuata de-a lungul evolutiei socio-istorice a omenirii.Cu siguranta ca obiectivul discursului public nu este transmiterea unei informatii corecte si precise, ci castigarea publicului(nu numai prin mijloace persuasive,ci chiar prin manipulare).

Ca  in orice proces comunicational, si reusita in discursul public depinde atat de orator , cat si de auditoriu, in egala masura.

De aceea este fundamental pentru initiatorul comunicarii sa nu se iluzioneze ca va fi vreodata posibil sa aiba parte de un public pasiv.De cele mai multe ori nu este nici omogen, putand fi impartit in cel putin patru categorii:

-publicul ostil este acea parte a auditoriului care contesta discursul si se opune de cele mai multe ori activ prezentatorului. Atentie , arta oratorica ne invata ca este mult mai ostila initiatorului discursului partea auditorului aparent ostila pasiv(indiferentii, cei care privesc in directie opusa in momentul expunerii, lasand impresia unei indiferente ostentative)! 

-publicul neutru-este cel care nu are nimic pro si contra , intelege punctul de vedere prezentat, dar ramane dezinteresat, nemotivat. Este rezultatul cum nu se poate mai malefic pentru orator! Ce poate fi mai grav pentru orator decat faptul ca nu a reusit prin comunicarea sa sa trezeasca o atitudine , oricare ar fi ea! Trebuie sa tinem cont de faptul ca lipsa atitudinii este cea mai grava reactie, mult mai grava decat ostilitatea, care ascunde in subconstient o simpatie mocnind, altfel manifestata.

-publicul indecis-este cel care intelege discursul si prezentatorul, ar dori sa ia atitudine , dar nu s-a hotarat inca daca sa fie una de sustinere sau de contestare.

-publicul neinformat-este cel care inca nu detine toate datele pe baza carora sa-si formeze o opinie si sa ia o atitudine. Este de asemenea extrem de incomod in momentul in care se hazardeaza in a reactiona in vreun fel la discurs!

-publicul sustinator-este partea cea mai agreabila a auditoriului , pentru ca indiferent daca intelege sau nu discursul , daca are sau nu informatii suficiente , a decis sa fie de acord, sa aplaude.

In ceea ce-l priveste pe initiatorul comunicarii publice cele doua conditii pe care trebuie sa le urmareasca prioritar pentru a reusi sa capteze atentia sunt spontaneitatea si originalitatea. Ramaneti Dumneavoastra insiva in timpul unui discurs! Amintiti-va in permanenta cuvintele lui Emerson :'Ceea ce esti imi suna atat de tare in urechi incat nu mai pot asculta ceea ce-mi spui'. Discursul care nu seamana cu cel care-l sustine este mult prea riscant.