 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
CONTRIBUTII ALE CERCETARILOR EDUCATIONALE ACTUALE IN INVATARE SI PREDARE
Ne propunem in cele ce urmeaza sa ilustram cateva din domeniile in care, cercetarile actuale au implicatii notabile asupra invatarii si predarii. Aceste aspecte desigur vor fi reluate si tratate mai pe larg, cu implicatiile pe care le au pentru profesor, pe parcursul acestui volum.
1. Interactiunea cognitii - emotii
Cercetarile asupra creierului arata ca procesele cognitive superioare, cum ar fi: atentia, invatarea, memoria, si metacognitia sunt rezultatul interactiunilor continue dintre cognitii si emotii. Cu alte cuvinte nu putem separa intelectul de emotie in procesul de invatare (Lazarus, 2000). Ca atare, inteligenta emotionala pare sa aiba un rol considerabil in optimizarea functionarii cognitive si dezvoltarii personale a elevului (Selignam si Csikszentmihalyi, 2000). Cercetarile din domeniul inteligentei emotionale (Goleman, 1995), confirma ideea ca oamenii dispun atata de un creier emotional cat si de unul cognitiv (analitic). Ambele sunt prin permanenta lor interrelationare implicate in activitatea de invatare.
De asemenea exista o intreaga literatura, care sustine influentele reciproce dintre competenta emotionala si competenta sociala (respectiv relatiile si comportamentele sociale pe care le dezvolta elevul). Astfel, elevii care dezvolta o modalitate constructiva de a-si gestiona experientele emotionale (adica se adapteaza in maniera non-agresiva furiei): (a) au relatii mai bune cu colegii si cu profesorii decat cei ce se exprima preponderent negativ si (b) sunt mai competenti din punct de vedere social (mai populari si mai acceptati de catre colegi) (Murphy & Eisenberg, 1997). In felul acesta, actiunile lor exercitate asupra colegilor vor fi mai constructive, iar probabilitatea de-a genera conflicte va fi mai redusa. In concluzie, dimensiunile invatarii sunt puternic relationate intre ele, iar abilitatile sociale si emotionale devin esentiale pentru un management personal eficient si implicit pentru optimizarea invatarii.
2. Relatia convingeri, intentii, actiuni
Un alt aspect important, care face obiectul de analiza a acestui volum il reprezinta studiul mecanismelor prin care convingerile si intentiile influenteaza actiunile profesorului. Convingerile si intentiile sunt "invizibile", in sensul ca nu fac, decat intr-o mica masura, obiectul reflexiei noastre. De pilda, e posibil sa nu realizam faptul ca, teoriile tacite pe care le avem despre evaluare impieteaza asupra motivatiei pentru studiu a elevilor. Analog unui aisberg, intregul nostru esafodaj comportamental se sprijina pe o masa importanta de elemente neobservabile (convingeri/credinte tacite despre modul in care functioneaza atentia, memoria, inteligenta sau motivatia elevului). Aceste convingeri genereaza anumite intentii, care vor juca un rol semnificativ in configurarea contextului invatarii, in deciziile pe care urmeaza sa le luam si actiunile noastre efective. Totodata convingerile isi vor pune amprenta si asupra nivelului perceput al satisfactiei/insatisfactiei profesionale. De aceea, consideram ca analiza mecanismelor de producere si intretinere a convingerilor si indeosebi efectele lor asupra elevilor constituie o componenta de baza a educatiei viitorilor dascali. Pentru ca nu este asa, alte raporturi cu elevii va dezvolta un altfel se va raporta la elevi un profesor, care are convingerea ca rolul lui fundamental este sa informeze si sa transmita cunostintele pe care le poseda in calitate de expert, comparativ cu alt profesor, preocupat ca elevii sa-si construiasca in primul rand o reprezentare pozitiva asupra ideii de invatare si de educatie.
De asemenea, credintele (atribuirile si interpretarile) elevului ii influenteaza modul de a simti si de a actiona. Astfel, o nota de 6 primita in ultima zi a semestrului va fi considerata un mare succes pentru elevul care are doi de 4 la materia respectiva si vine la scoala cu intentia de a trece clasa. Acest fapt, desigur va genera o traire pozitiva, probabil de exuberanta. Insa, aceeasi nota de 6, pentru elevul care are convingerea ca este cel mai bun din clasa (si are note de 9 si 10) va insemna un mare esec, iar trairea va fi una de dezamagire mergand pana la experimentierea unor sentimente de infrangere.
Tot in acest context intervin si teoriile personale, privind propria eficacitate.
Studiile au constatat ca unul dintre cei mai puternici indicatori ai impactului profesorului asupra motivarii elevilor pentru invatare, il reprezinta nivelul de autoeficacitate perceputa. Acest concept se refera la convingerea unei persoane despre propriile abilitati necesare pentru atingerea obiectivelor si a sarcinilor propuse. Cu alte cuvinte credinta ca ceea ce face are valoare, respectiv inseamna ceva. Rolul unei astfel de teorii este mai mult decat evident pentru succesul profesional. Profesorii, care considera ca succesul scolar al elevului se datoreaza inteligentei innascute a copilului, mediului familial sau altor factori incontrolabili va adopta un alt fel de stil de predare si relationare cu elevii, comparativ cu un educator, care considera ca efortul propriu si strategiile utilizate este cheia pentru a-i stimula pe copii sa invete. O credinta puternica in eficacitatea proprie mobilizeaza eforturile de a rezista in fata obstacolelor si creste increderea in reusita fiecarui elev (Bandura,1997). In general, profesorii eficienti atribuie prestatiile elevilor, metodelor si stilului propriu de predare (Schmoker,1999). Ca atare, in situatia in care metodele initiale utilizate se dovedesc ineficiente vor fi interesati de masurile care pot fi luate pentru remedierea situatiei constatate (vor incerca noi strategii, vor solicita ajutor sau vor consulta tratate/reviste de specialitate) si nu vor ridica neputinciosi din umeri.
Tema de reflectie nr. 2
Ganditi-va la deciziile pe care pot sa le ia doi profesori cu convingeri diferite atunci cand elevul da un raspuns gresit la intrebarea pe care o adreseaza. Comentati consecintele acestor decizii
3. Rolul componentei motivationale in managementul invatarii
Rolul componentei motivationale in managementul invatarii pare de la sine inteles. Cu toate acestea asistam la un fenomen relativ generalizat al demotivarii elevilor pentru studiu. Am putea totusi descoperi mai mult despre rolul motivatiei in studiu din cercetarile asupra proceselor de invatare care au loc in afara scolii. Din aceste studii pot fi derivate cateva concluzii:
invatarea este un proces natural innascut al organismelor vii (APA, Grupul de Lucru al Afacerilor Educationale, 1997).
invatarea din viata reala este adesea recursiva si neliniara si are un caracter preponderent ludic.
din perspectiva subiectului care invata, ea este autodirectionata, si centrata pe semnificatii personale.
Insa, de cele mai multe ori aspectele naturale ale invatarii si motivatiei constatate in viata reala nu sunt luate in serios in contextele educationale. Cercetarile arata ca invatarea automotivata este posibila numai in acele contexte, care ofera oportunitatea de alegere si control. Elevii carora li se da posibilitatea de optiune si li se permite sa controleze anumite aspecte ale pregatirii lor (ca de exemplu: ce discipline optionale sa urmeze, cum si cand sa studieze, si ce rezultate sa obtina) e mai probabil sa dezvolte caracteristicile specifice unei invatari de tip autoreglat.
4. Dezvoltarea de competente si abilitatile de comunicare
Un alt aspect pe care dorim sa-l accentuam este cel al dezvoltarii de competente (cognitive si comportamentale) si de abilitati de comunicare, pe baza carora elevii sa caute si sa identifice informatiile relevante necesare solutionarii unor sarcini punctuale. Acest lucru poate fi realizat uneori prin dezbaterea de teme/probleme de interes general, care pot merge dincolo de cadrele scolii, fapt ce schimba oarecum viziunea asupra predarii si invatarii. Ca atare standardele de evaluare ar trebuie sa treaca dincolo de simpla conservare a cunostintelor, mai precis spre evaluarea: (a) competentelor, (b) a modului de exploatare a cunostintelor si (c) a gradului de construire a unor semnificatii proprii (Hannanfin 1999).
Focalizarea actuala preponderenta pe continut trebuie sa fie contrabalansata cu centrarea pe elev, respectiv pe nevoile lui de a invata si de a-si valida calitatile si caracteristicile, intr-o lume complexa, in continua schimbare. In acest sens este important ca mediul scolar sa creeze conditii de actualizare a eului, fara insa a le conditiona de performantele educationale ale elevului. Una din consecintele imediate ale schimbarii motivatiilor elevilor (indeosebi sub influenta mass-media (si nu numai) o reprezinta problema ingrijoratoare a renuntarii la scoala. Ne referim in acest context la modelele pe care le mediatizeaza (la modul excesiv) mass media si care de multe ori induc ideea ca nu exista o corelatie semnificativa intre nivelul de popularitate, de prestigiu social si de venituri pe care le obtine o persoana adulta si nivelul ei de scolarizare. In consecinta se construieste in mintea elevului ideea ca in contextul socio-economic actual scoala nu prea este interesanta pentru evolutia sa ulterioara. Ryan si Deci (2000) subliniaza faptul ca deseori esecul scolar este cauzat de esecul asigurarii sprijinului pentru competenta, autonomie si relatii pozitive. In consecinta este important ca profesorul sa creeze contexte care sa asigure si sa stimuleze elevul in directia implicarii individuale, a efortului, a competentei si a unor performante de calitate. (Crearea de contexte favorabile invatarii va fi dezbatuta la capitolul managemetul clasei.)
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
