PROBLEMATICA PSIHOLOGICA A REINTEGRARII SOCIALE SI A SUPRAVEGHERII INFRACTORILOR

1. Caracteristici generale

Institutia sociala in care infractorul urmeaza sa execute pedeapsa privativa de libertate este penitenciarul.

Penitenciarul, ca institutie sociala urmareste concomitent trei scopuri:

1. custodial, care consta in claustrarea detinutilor si impiedicarea evadarii lor. Acest scop este impus si urmarit de o suborganizatie militara structurata pe sistem de comanda si prevenire;

2. productia de bunuri materiale (mestesugareasca, industriala, agrara, etc.), prin remunerare, reducere din timpul condamnarii, etc. Pentru problemele de productie exista cadre specializate (maistri, tehnicieni, ingineri, etc.) care asigura realizarea productiei;

3. reeducare, impus prin coercitie morala de catre educatori specializati, care se ocupa de problemele educationale ale detinutilor.

Coexistenta celor trei obiective, cu personal specializat pe trei directii actioneaza concomitent, dar nu intotdeauna strict convergent. Conducerea penitenciarului poate sa acorde prioritate unui sector sau altul, in functie de viziunea acesteia asupra prioritatilor; activitatea eficienta de reeducare poate fi pe primul plan, sau poate fi subsidiara, desi scopul reeducativ este prioritar in aplicarea oricarei pedepse private de libertate. In esenta, privarea de libertate reprezinta o masura de constrangere si un mijloc de reeducare, recuperare si reintegrare sociala. Administratia penitenciarelor are obligatia de a imbina munca cu o larga paleta de actiuni educative, de la scolarizare si calificare profesionala pana la activitati culturale de toate genurile. Acestea avand ca scop pregatirea detinutilor pentru reintegrarea lor rapida in viata sociala.

Rata infractionalitatii a crescu in mod constant, in ultimii zece ani in Romania, devenind o parte integranta a rutinei sociale. Pentru multi oameni infractionalitatea nu mai reprezinta un eveniment aberant sau 'anormal' ci un risc cotidian (Durnescu, 2001).

Constientizarea infractionalitatii ca fapt social curent, a condus la dezvoltarea unor modele noi de actiuni guvernamentale, concretizate prin aplicarea unor structuri organizationale inedite in cadrul sistemului de justitie penala - Serviciul de probatiune infiintat in cadrul Ministerului Justitiei.

2. Sistemul de probatiune

In tara noastra probatiunea functioneaza din anul 1996, desi pe plan international a aparut in secolul al XIX-lea. Era firesc ca in tara noastra, aflata in plin proces de reforma, de tranzitie spre o economie de piata, de transformari pe plan social, de aderare la Uniunea Europeana, sa asistam la aparitia de noi institutii, structuri, proceduri menite sa sprijine instantele de judecata in procesul de individualizare a pedepselor, sanctiunilor neprivate de libertate, precum si a cresterii gradului de siguranta a populatiei prin supravegherea in comunitate a infractorilor. Astfel, Directia generala a Penitenciarelor, cu asistenta tehnica din partea fondului Know How al guvernului Marii Britanii a initiat un program de aplicare experimentala a unui proiect pilot la penitenciarul Arad, care presupunea organizarea si functionarea unui serviciu de probatiune. Proiectul pilot de la Arad a constituit un succes pe plan local, in consecinta s-a constituit prima echipa de consilieri de probatiune care a desfasurat activitati se supraveghere in comunitate si reintegrare sociala a infractorilor din Arad. De asemenea, s-au dezvoltat relatii de colaborare cu instantele de judecata locale, parchetele de pe langa acestea, politia, serviciile sociale, organizatiile neguvernamentale si alte institutii organizationale locale care au fost implicate in procesul de resocializare a diferitelor categorii de infractori. Datorita complexitatii si multitudinii de interventii ale probatiunii definirea acesteia este greu de realizat. Nu s-a ajuns la o definitie unanim acceptata de specialisti nici in legislatia si literatura de specialitate pe plan international.

Initial ea a fost definita ca fiind o activitate prin care se realizeaza o evaluare, din punct de vedere infractional, a riscului pe care il prezinta pentru societate o persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, in vederea modificarii comportamentului si reintegrarii in societate.

Cadrul legal al probatiunii a fost treptat imbunatatit pe parcursul anilor luandu-se in considerare parerile specialistilor in domeniu si practica dezvoltata in cele 11 centre de probatiune infiintate treptat prin ordin al ministerului Justitiei la Arad, Gaiesti, Focsani, Cluj-Napoca, Gherla, Dej, Iasi, Timisoara, Pitesti, Targoviste si Bucuresti.

In baza proiectului de lege din 1998, serviciile de probatiune au fost definite ca fiind institutii specializate insarcinate cu asistenta si supravegherea respectarii obligatiilor si conditiilor impuse de instanta de judecata anumitor categorii de infractori.

Categoria de infractori care fac obiectul de studiu al serviciilor de probatiune:

inculpatii fata de care s-a luat o masura comunitara;

invinuitii sau inculpatii eliberati provizoriu;

condamnatii la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata sub supraveghere;

minorii fata de care s-a luat masura educativa a libertatii supravegheate sau cea a prestarii unei activitati in folosul comunitatii;

condamnatii eliberati conditionat.

Desi aria de interventie a serviciilor de probatiune este destul de extinsa I. Ciurea (2001) arata ca au fost omise interventiile in faza urmaririi penale, care au un impact deosebit asupra derularii procesului penal si asupra luarii, mentinerii, revocarii masurilor preventive.

In septembrie 2000 conform prevederilor Ordonantei Nr.92/2000, Serviciul de probatiune din Ministerul Justitiei se transforma in Directia de Reintegrare Sociala si Supraveghere (a executarii sanctiunilor neprivate de libertate), iar consilierii de probatiune sunt denumiti ca fiind consilieri de reintegrare sociala si supraveghere.

In articolul 11 al Ordonantei de Guvern numarul 92/2000 sunt stabilite responsabilitatile serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere:

a.   supravegheaza respectarea de catre persoana condamnata a masurilor prevazute la articolul 86 indice 3 alineat 1 litera a)-d), din Codul Penal;

b.   supravegheaza executarea obligatiilor impuse condamnatului de catre instanta, prevazute in articolul 86 indice 3. alineat 3. litera a)-f), din Codul Penal;

c.   supravegheaza executarea obligatiilor impuse minorului de catre instanta, prevazuta la articolul 103 alineat 3. litera a)-c), din acelasi cod;

d.   intocmesc, la cererea instantelor de judecata referate de evaluare cu privire la persoanele prevazute la articolul 1 sau cu privire la inculpat;

e.   colaboreaza cu institutiile publice in vederea executarii masurii obligarii minorului la prestarea unei activitati neremunerata intr-o institutie de interes public;

f.    desfasoara la cerere, activitati de consiliere individuala a infractorilor in ceea ce priveste comportamentul social, de grup si individual;

g.   initiaza si deruleaza programe speciale de protectie, asistenta sociala si juridica a minorilor si tinerilor care au savarsit infractiuni;

h.   initiaza si deruleaza impreuna cu voluntarii si reprezentantii societatii civile, precum si cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale romane si straine, programe de resocializare a persoanelor prevazute in articolul 1 si in articolul 3 alineat 2, care au solicitat sa participe la aceste programe, pentru sprijinirea acestora in respectarea conditiilor impuse de Judecata si pentru reintegrare sociala;

i.     colaboreaza cu institutiile publice si private, precum si cu persoanele fizice si juridice din raza lor de competenta, in vederea identificarii, dupa caz, a locurilor de munca disponibile, a cursurilor scolare, precum si a celor de calificare si recalificare;

j. orice alte atributii prevazute de lege.

Serviciile de reintegrare sociala si supraveghere sunt organisme specializate, aflate sub autoritatea Ministerului Justitiei, care au ca principale atributii:

reintegrarea sociala a persoanelor care au savarsit infractiuni, mentinute in stare de libertate;

supravegherea executarii obligatiilor stabilite de instanta de judecata in sarcina acestora;

asistenta si consilierea persoanelor condamnate, la cererea acestora.

Activitatea desfasurata de serviciile de reintegrare sociala si supraveghere are drept scop corectarea comportamentului infractorilor si reintegrarea acestora in societate. Aceasta activitate se desfasoara fara nici o discriminare pe criteriu de nationalitate, cetatenie, etnie, limba, sex, religie, opinie, apartenenta politica, avere, origine sociala etc.

Obiectivele activitatii serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere sunt:

1.   reintegrarea sociala a persoanelor care au savarsit fapte prevazute de legea penala;

2.   atragerea si implicarea activa a comunitatii in procesul de reintegrare sociala a persoanelor care fac obiectul activitatii de probatiune;

3.   asigurarea unui echilibru intre nevoile sigurantei sociale a comunitatii si nevoile specifice ale infractorului;

4.   evaluarea impactului masurilor economico-sociale asupra fenomenului infractionalitatii.

Din punct de vedere institutional si organizatoric, Serviciile de Reintegrare Sociala si Supraveghere (SRSS) sunt organizate pe langa fiecare tribunal judetean si sunt conduse de catre un sef de serviciu.

Coordonarea activitatii de reintegrare sociala si supraveghere se realizeaza de catre Directia de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivate de libertate din cadrul Ministerului Justitiei.

Controlul activitatii se realizeaza de inspectorii de specialitate din cadrul acestei directii.

Sub aspectul competentei teritoriale, SRSS este competent sa exercite activitatea de supraveghere si sa intocmeasca referate de evaluare cu privire la persoanele condamnate, respectiv la inculpatii care locuiesc in circumscriptia tribunalului pe langa care functioneaza SRSS.

In cazul persoanelor condamnate la o pedeapsa ce se executa prin privare de libertate, care sunt incluse in programe de resocializare competent este SRSS de pe langa tribunalul in a carei circumscriptie se afla unitatea penitenciara la care acesta isi executa pedeapsa.

Consilierii de reintegrare sociala si supraveghere precum si sefii serviciilor sunt numiti prin Ordin al Ministerului Justitiei. Pentru ocuparea acestor functii persoana trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1.   este cetatean roman si are domiciliul in Romania;

2.   are capacitate deplina de exercitiu;

3.   cunoaste limba romana scris si vorbit;

4.   este apt din punct de vedere medical si psihologic pentru exercitarea functiei, fapt dovedit pe baza unui examen medical si psihologic de specialitate;

5.   nu a fost condamnat definitiv pentru savarsirea unei infractiuni de natura sa-l faca incompatibil cu functia pe care o indeplineste si se bucura de o buna reputatie;

6.   este licentiat in psihologie, asistenta sociala, sociologie, pedagogie, drept sau este absolvent al unei forme de invatamant postuniversitar in domeniul reintegrarii sociale a infractorilor si supravegherii acestora;

7.   este absolvent al cursurilor de reintegrare sociala si supraveghere organizate de Ministerul Justitiei sau o forma de invatamant postuniversitar in domeniul reintegrarii sociale a infractorilor si supravegherii acestora;

8.   ocuparea postului se face in baza unui concurs.

Potrivit acestor reglementari, orice persoana cu studii superioare care a absolvit o forma de invatamant postuniversitar in domeniul reintegrarii sociale a infractorilor si supravegherii acestora poate deveni consilier de reintegrare sociala si supraveghere.

3. Cadrul procedural al activitatii de probatiune

Dreptul penal roman cunoaste o pluritate de sanctiuni aplicabile in cazul comiterii unei fapte prevazute de legea penala, acestea pot fi clasificate in mai multe categorii (Sterescu, 2001):

1. pedepse, mijloace de constrangere si reeducare aplicate infractorului in scopul prevenirii comiterii de noi infractiuni, atat de catre persoana in cauza (preventie speciala), cat si de alte persoane (preventie generala). Exista pedepse principale, complementare si accesorii care prevad intarzierea executarii unor drepturi pe durata privarii de libertate.

Pedepsele principale sunt:

T    detentiunea pe viata;

T    inchisoare de la 15 zile la 30 de ani;

T    amenda de la 100.000 lei la 50.000.000.

2. masuri educative, sunt sanctiuni specifice minorilor care au comis infractiuni, a caror gravitate nu justifica aplicarea unor pedepse. Acestea sunt:

mustrarea care consta in dojenirea minorului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, i se atrage atentia ca daca va savarsi o alta infractiune se va aplica o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa;

libertatea supravegheata care consta in lasarea minorului in libertate timp de un an, sub supraveghere deosebita, pana la implinirea varstei de 17 ani;

internarea intr-un centru de reeducare, este o masura privata de libertate, minorul isi poate continua studiile si forma de pregatire profesionala. Masura internarii este o perioada nedeterminata si dureaza, in principiu, pana la implinirea varstei de 18 ani;

internarea intr-un institut medical-educativ. Se aplica minorilor care necesita tratament pentru starea de sanatate fizica sau psihica.

Sanctiunile care se aplica inculpatului pentru fapta comisa sunt individualizate judiciar in baza urmatoarelor criterii:

T    dispozitiile partii generale a codului penal;

T    limitele de pedeapsa fixate de partea speciala;

T    gradul de pericol social al faptei savarsite;

T    persoana infractorului;

T     imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

In cazul minorilor, se va tine seama in alegerea sanctiunii de :

T    gradul de pericol social al faptei comise;

T    starea fizica;

T    dezvoltarea intelectuala si morala;

T    comportarea lui;

T    conditiile in care a fost crescut si a trait;

T    alte caracteristici de natura sa caracterizeze persoana minorului (articolul 100, alineat 1 Cod penal).

Pentru aprecierea persoanei si conduitei inculpatului instanta poate solicita serviciului de reintegrare sociala un referat de evaluare (articolul 11, alineat 1 d din O.G. 92/2000).

Referatul de evaluare se realizeaza in scris si are caracter consultativ si orientativ, avand rolul de a oferi instantei de judecata date cu privire la persoana inculpatului, nivelul instructiei scolare, comportamentul, factorii care influenteaza conduita generala precum si perspectivele reintegrarii sociale.

Referatul de evaluare este intocmit de consilierul de reintegrare sociala si supraveghere, in baza uneia sau a mai multor intrevederi cu persoana pentru care instanta face solicitare. Pot fi contactate si alte persoane pentru a oferi informatii utile cum ar fi membrii familiei, cadre din invatamant sau de la locul de munca al invinuitului/inculpatului.

Modelul de referat este stabilit prin Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului numarul 92/2000 si contine:

1.   introducere

2.   sursele de informatii utilizate la intocmirea lui; atat cele obtinute de la persoanele care au fost intervievate, cat si cele provenite din eventualele documente consultate. Se vor mentiona numarul de intrevederi avute si dupa caz, refuzul de cooperare sau eventualele suspiciuni privind acuratetea informatiilor, precum si sursele de informatii la care nu a fost posibil accesul;

3.   date privind persoana pentru care a fost solicitat

4.   factorii care influenteaza conduita generala a persoanei pentru care a fost solicitat

5.   perspectivele de reintegrare sociala

Pentru inculpati sunt necesare mentionarea urmatoarelor date:

1.   trecutul infractional furnizate de organele de politie;

2.   mediul familial si social. Se va mentiona starea civila, numar si situatia persoanelor aflate in intretinere, situatia profesionala a inculpatului etc. In cazul minorilor se vor mentiona conditiile in care traiesc si modul in care parintii isi indeplinesc obligatiile ce le revin. Pot fi incluse si date despre dezvoltarea somato-psihica, starea de sanatate a inculpatului, furnizate de specialistii desemnati in acest scop;

3.   nivelul instructiei scolare si al pregatirii profesionale

4.   comportamentul inainte si dupa comiterea faptei. Conform prevederilor legale, conduita buna a inculpatului inainte de comiterea faptei sau dupa savarsirea acesteia poate constitui fie o circumstanta atenuanta facultativa (articolul 74 litera a-c cod penal), fie un element de individualizare a sanctiunii. Atunci cand aceste imprejurari sunt retinute ca si circumstante atenuante ele au ca efect coborarea pedepsei sub minimul special sau inlocuirea ei cu o pedeapsa mai usoara (articolul 76. cod penal). In cazul in care sunt retinute ca simple elemente de individualizare, pedeapsa va fi aplicata in cadrul limitelor speciale spre minimul special. Spre exemplu, in cazul unei infractiuni pentru care legea prevede o pedeapsa cu inchisoare intre 5 si 15 ani, daca se retin circumstante atenuante, pedeapsa se va stabili intre 1 si 5 ani. Daca instanta nu retine buna conduita ca o circumstanta atenuanta ci ca un simplu element de individualizare, pedeapsa se va aplica intre 5 si 15 ani, dar mai aproape de limita inferioara.

Conduita anterioara comiterii faptei rezulta atat din celelalte date mentionate in referat cum ar fi lipsa antecedentelor penale, situatia sociala si familiala, cat si din orice alte imprejurari de fapt cum ar fi existenta unor antecedente de natura extrapenala: sanctiuni conventionale aplicate anterior pentru diferite fapte antisociale, sanctiuni disciplinare aplicate conform legislatiei muncii. De asemenea, se are in vedere modul in care inculpatul isi indeplineste obligatiile fata de persoanele aflate in intretinere, precum si aprecierile unitatii in care inculpatul munceste sau invata.

Conduita ulterioara comiterii faptei se apreciaza tinand cont de straduinta depusa pentru a inlatura consecintele infractiunii sau a repara prejudiciul cauzal, comportarea sincera in cursul procesului si cooperarea cu organele judiciare, etc.

5.   factorii care au favorizat comportamentul infractional. Avand in vedere ca instanta de judecata are posibilitatea de a impune anumite restrictii persoanelor condamnate mentinute in libertate este indicat ca referatul sa evidentieze acei factori de risc care ar putea fi inlaturati prin restrictiile in cauza. Astfel, sa va verifica si consemna in referat factori de risc cum ar fi frecventarea de catre inculpat a unor locuri sau localuri in care se consuma bauturi alcoolice, se practica jocuri de noroc, sunt frecventate de persoane care ar putea influenta negativ conduita inculpatului. De asemenea, se vor mentiona persoanele a caror influenta este susceptibila sa-l atraga din nou pe inculpat in campul infractionalitatii precum si activitatile desfasurate de catre inculpat care ar putea constitui factor de risc.

6.   modul in care au indeplinit anterior obligatiile stabilite de instanta de judecata (daca este cazul).

Se va mentiona modul in care inculpatul si-a respectat obligatiile impuse de instanta cu ocazia aplicarii masurii educative a libertatii supravegheate (articolul 103 alineatul 3 cod penal), a obligatiilor si masurilor de supraveghere ce intra in continutul executarii pedepsei sub supraveghere si, in masura in care exista date in acest sens chiar si asupra modului in care inculpatul a respectat obligatiile impuse anterior cu ocazia unei liberari provizorii sub judiciar.

Se vor mentiona sanctiunile aplicate anterior ca urmare a nerespectarii acestor obligatii (revocarea libertatii supravegheate, a suspendarii conditionate sau sub supraveghere a executarii pedepsei, prelungirea termenului de incercare a suspendarii sub supraveghere, revocarea liberarii provizorii sub control judiciar etc).

Referatul de evaluare se va limita la prezentarea datelor ce au fost mentionate. Nu se fac propuneri sau recomandari instantei de judecata privind solutia ce urmeaza sa fie data in cauza.

Referatele de evaluare s-au dovedit a fi deosebit de oportune pentru individualizarea pedepsei (Groza, 2001), In toate cazurile dar in mod special pentru infractorii minori intrucat anchetele sociale realizate de Autoritatea Tutelara s-au dovedit a fi insuficiente.

4. Activitatea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere in faza executarii sanctiunilor.

Instanta judecatoreasca poate dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, daca:

1.   pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 4 ani;

2.   infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii de un an sau mai mult, cu exceptia cazurilor cand condamnarea vizeaza fapte comise din culpa sau in timpul minoritatii, fapte dezincriminate sau amnistiate, fapte pentru care a intervenit reabilitarea;

3.   se apreciaza (avand in vedere persoana condamnatului, comportamentul sau dupa comiterea faptei), ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru aceasta si chiar fara executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savarsi infractiuni.

Durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei constituie un termen de incercare pentru condamnat si se compune din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanta intre 2 si 5 ani. Termenul de incercare se socoteste de la data cand hotararea prin care s-a pronuntat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei a ramas definitiva.

Daca pe durata termenului de incercare condamnatul nu comite o noua infractiune si suspendarea nu este revocata, pedeapsa se va stinge iar condamnatul va fi reabilitat de drept.

Daca, condamnatul nu respecta masurile de supraveghere si obligatiile impuse de instanta, acesta poate se revoce suspendarea si sa dispuna executarea pedepsi, sau sa prelungeasca termenul de incercare cu cel mult trei ani (articolul 84. alineat 2. cod penal).

4.1. Masuri de supraveghere

Pe durata termenului de incercare condamnatul trebuie sa:

1. se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanta.

Convocarea condamnatului la serviciul de reintegrare sociala si supraveghere se face printr-o comunicare scrisa sau telefonica, cu cel putin trei zile inainte de data primei intrevederi, precizandu-i-se locul (adresa, eventual numarul de telefon), ziua si ora la care trebuie sa se prezinte.

Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere trebuie sa stabileasca, in planul de supraveghere, numarul, durata, frecventa si locul intrevederilor cu persoana supravegheata. La fiecare intrevedere se analizeaza in ce masura obiectivele planului de supraveghere sunt indeplinite si se stabileste data urmatoarei intrevederi.

2. anunta in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste opt zile, precum si intoarcerea. Comunicarea acestor date serviciului de reintegrare sociala si supraveghere, se va face in scris cu acte doveditoare, in caz de urgenta se va face mai intai telefonic.

3. comunice si sa justifice schimbarea locului de munca. Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere este obligat sa verifice autenticitatea informatiilor comunicate in scris, despre noul loc de munca, natura muncii desfasurate si descrierea activitatii, prin contactarea unitatii angajatoare.

4. comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

La prima intrevedere consilierul de reintegrare sociala si supraveghere ii solicita condamnatului informatii referitoare la situatia locativa, financiara, locul de munca, si durata angajarii, la persoanele aflate in ingrijire sau la persoanele in ingrijirea carora acesta se afla.

4.2. Obligatii impuse de instanta

Instanta poate sa impuna condamnatului una sau mai multe din urmatoarele obligatii:

1. sa desfasoare o activitate sau sa frecventeze un curs de invatamant ori de calificare.

Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere verifica nivelul instructiei scolare, al pregatirii profesionale in vederea inscrierii persoanei supravegheate la un curs corespunzator, il orienteaza spre respectivele unitati de invatamant, institutii sau agentii de calificare profesionala si verifica periodic daca frecventeaza cursurile.

2. sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta sau sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita decat in conditii fixate de instanta.

Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere responsabil de caz va verifica daca persoana supravegheata respecta aceasta obligatie prin colaborarea cu organele de politie si cu primaria din localitatea de domiciliu. De asemenea, va face si controale inopinate la domiciliu pentru a constata starea de fapt.

3. sa nu frecventeze anumite locuri stabilite.

Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere are obligatia de a verifica periodic, si ori de cate ori este sesizat de alte persoane, daca persoana supravegheata respecta interdictia.

Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere responsabil de caz pastreaza o legatura permanenta cu reprezentanti ai autoritatii locale, ai organelor de politie, si cu orice alte persoane fizice si juridice care ar putea oferi informatii cu privire la frecventarea de catre persoana supravegheata a locului supus interdictiei.

Daca persoana supravegheata incalca aceasta interzicere, consilierul de reintegrare sociala si supraveghere ii inmaneaza un avertisment scris, procedand la explicarea verbala a continutului acestuia. Se va incheia si un proces verbal semnat de ambele parti.

Obligatia este considerata neindeplinita daca dupa doua avertismente se constata ca persoana supravegheata continua sa frecventeze locul interzis.

4. sa nu intre in legatura cu anumite persoane.

Pentru realizarea acestui deziderat consilierul de reintegrare sociala si supraveghere efectueaza vizite inopinate la domiciliu si la locul de munca al persoanei supravegheate si colaboreaza cu familia acestuia in vederea respectarii obligatiei si cu persoane care ar putea furniza informatii relevante despre cazul respectiv. De asemenea colaboreaza cu organele de politie si cu alte institutii insarcinate cu asigurarea ordinii si linistii publice.

5. sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule.

Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere verifica modul de respectare a acestei obligatii si pastreaza legatura permanenta cu reprezentanti ai organelor de politie si cu orice persoane fizice si juridice care ar putea oferi informatii privind neindeplinirea acestei obligatii de catre persoana supravegheata.

6. sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in cazul dezintoxicarii.

Serviciul de reintegrare sociala si supraveghere identifica pe plan local unitati sanitare, organizatii, institutii si specialisti care desfasoara programe de recuperare cu toxicomani si alcoolici in vederea includerii persoanelor supravegheate in aceste programe.

Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere verifica cu ocazia intrevederilor cu persoana supravegheata si prin legatura permanenta cu persoanele implicate in tratament daca se respecta programul stabilit si in ce masura acesta este eficient, solicitand periodic, in scris, opinia specialistilor.

4.3. Metodologia activitatii de supraveghere

La primirea hotararii instantei de judecata seful serviciului de reintegrare sociala si supraveghere desemneaza un consilier responsabil cu supravegherea executarii obligatiilor si/sau a masurilor stabilite prin hotarare judecatoreasca.

Pentru fiecare persoana supravegheata se intocmeste un dosar care va contine:

1.   hotararea instantei de judecata, in copie sau o xerocopie;

2.   planul de supraveghere;

3.   referatul de evaluare intocmit inainte de pronuntarea hotararii judecatoresti, daca este cazul;

4.   referatul de evaluare solicitat de instanta pe perioada supravegherii, atunci cand este cazul.

Dosarul va contine si rapoarte privind desfasurarea supravegherii, cu referire la modul de indeplinire a masurilor si/sau a obligatiilor stabilite de instanta de judecata. Acestea se intocmesc periodic, cel putin odata la 6 luni. La incheierea perioadei de supraveghere se intocmeste un referat final, ce va cuprinde concluziile referitoare la modul de indeplinire a obligatiilor stabilite de instanta de judecata.

In termen de maxim 5 zile lucratoare de la data comunicarii hotararii judecatoresti serviciul de reintegrare sociala si supraveghere stabileste locul, data si ora primei intrevederi cu persoana supravegheata.

In acelasi termen consilierul desemnat va intocmi, in scris, un plan de supraveghere care sa fie coordonat cu obligatiile si/sau cu masurile impuse de instanta. Acesta putand fi revizuit atunci cand este necesar.

La prima intrevedere consilierul informeaza persoana supravegheata, in scris si verbal, explicandu-i in ce constau scopul, obiectivele si modul de desfasurare a supravegherii, masurile si obligatiile impuse de instanta de judecata precum si consecintele indeplinirii sau nerespectarii acestora.

In cadrul primei intalniri consilierul prezinta planul de supraveghere persoanei supravegheate si-i ofera si acesteia o copie, facandu-se mentiune intr-un proces verbal care este semnat de ambele parti.

Persoana supravegheata este informata ca trebuie sa respecte regulile de conduita in cadrul relatiei pe care o are cu consilierul si care in principal prevede absenta unui comportament violent sau agresiv, atitudine neadecvata sau un limbaj necorespunzator, care ar putea prejudicia personalul de reintegrare sociala si supraveghere sau alte persoane aflate sub supraveghere.

Consilierul responsabil de caz are obligatia de a informa persoana supravegheata ca poate formula plangere la seful serviciului daca apreciaza ca tratamentul aplicat de serviciul de reintegrare sociala si supraveghere este necorespunzator.

Toate aspectele despre care este informat se consemneaza intr-un proces verbal care se semneaza de catre ambele parti.

5. Asistenta si consilierea

Aceasta activitate vizeaza persoanele condamnate si minorii sanctionati cu masura educativa a libertatii supravegheate si se realizeaza la cererea scrisa a acestor persoane. Asistenta si consilierea se realizeaza atat persoanelor supravegheate cat si celor din unitatile penitenciare, in baza unor protocoale de colaborare cu administratiile penitenciarelor si cu acordul persoanelor condamnate. O atentie deosebita se acorda condamnatilor minori si tineri, persoanelor condamnate care intampina dificultati in mentinerea relatiei cu familia precum si pregatirii pentru liberare a persoanelor condamnate.

Prin activitatea de asistenta si consiliere se urmareste:

1.   corectarea comportamentului infractional prin constientizarea de catre cei vizati a faptei savarsite, a consecintelor acesteia si asumarea responsabilitatii pentru fapta comisa;

2.   motivarea minorului si a persoanei condamnate in vederea dezvoltarii responsabilitatii si autodisciplinei;

3.   elaborarea si derularea unor programe eficiente de asistenta si consiliere a persoanelor condamnate sau a minorilor, in functie de nevoile identificate ale acestora;

4.   sprijinirea condamnatului sau a minorului in vederea satisfacerii nevoilor sociale referitoare la educatie, pregatire profesionala, loc de munca, locuinta etc.

Pentru fiecare persoana care solicita asistenta si consiliere se intocmeste un dosar care va cuprinde:

1.   cererea scrisa pentru asistenta si consiliere;

2.   planul activitatii de asistenta si consiliere;

3.   referatul de evaluare realizat inainte de pronuntarea hotararii judecatoresti;

4.   referatul de evaluare solicitat de instanta pe perioada supravegherii;

5.   referatele periodice care contin date cu privire le rezultatele inregistrate de persoana asistata si consiliata. Acestea se intocmesc cel putin o data la sase luni sau ori de cate pori se constata o evolutie pozitiva sau se remarca un aspect negativ in procesul de reintegrare a persoanei respective;

6.     referat de reintegrare sociala si supraveghere final, realizat la expirarea periodica de asistenta si consiliere, in care se mentioneaza perspectivele de reintegrare in societate sau daca acesta sa realizat.

Activitatea de asistenta si consiliere inceteaza:

T    la cererea persoanei asistate si consiliate;

T     ca urmare a lipsei de colaborare sau a comportamentului neadecvat a persoanei asistate si consiliate;

T    la expirarea duratei asistentei si consilierii.

Scopul principal al asistarii psihosociale a clientilor de catre Serviciul de reintegrare si supraveghere este acela de a reduce riscul savarsirii de noi infractiuni. Acesta se poate realiza la nivel individual, de grup, cat si la nivelul familiei.

Pentru fiecare client, care este luat in evidenta Serviciului pentru supravegherea executarii pedepsei, are loc acelasi demers procedural:

1. evaluarea riscului savarsirii de noi infractiuni, a riscului pentru public si a celui de autovatamare prin:

evaluarea motivatiei pentru schimbare;

evaluarea nevoilor si resurselor clientului.

Pentru evaluare se utilizeaza metoda clinica si metoda acturiala in baza unor indici pe care ii redam dupa A. Detesan, (2000 pagina 196-197).

Evaluarea propriu-zisa a riscului.

Ce evaluam:

1.   indicatori generali predicativi ai riscului (factorii statici);

2.   indicatori specifici de risc (factori dinamici);

3.   factorii protectivi;

4.   fata de cine exista riscul;

5.   ce fel de risc exista;

6.   consecinte ale riscului, pentru cine;

7.   nivelul riscului: 1.2.3.4.5. (1 = risc scazut);

8.   actiuni pentru minimalizarea riscului;

9.   actiuni pentru maximizarea factorilor protectivi;

10.            consecinte in cazul in care nu se intreprinde nici o actiune, pentru cine;

11.            recomandare (plan de interventie).

Factorii statici care stau la baza evaluarii riscului de recidiva, prin metoda actuariala, sunt:

varsta condamnarii (cel mai bun indicator al infractionalitatii);

numarul condamnarilor cu privare de libertate pana la varsta de 21 ani;

numarul condamnarilor cu privare de libertate peste 21 ani;

numarul condamnarilor anterioare;

tipul infractiunilor;

sexul (la barbati riscul de recidiva este mai mare decat la femei).

Factorii dinamici in practica, dar in special, pentru evaluare au in vedere diferite tipuri de informatii, cum ar fi:

comportamentul anterior este cel mai bun indicator al comportamentului viitor (daca exista comportamente antisociale anterioare, descoperite sau nedescoperite, riscul de recidiva este mai crescut);

pattern-ul anterior al comportamentului infractional (riscul de recidiva este crescut in cazul unui recidivist care savarseste infractiunile in acelasi fel; se pot identifica si constientiza elemente comune ale infractiunilor: consum de alcool, comite infractiunea sub presiunea anturajului);

pattern-ul anterior al comportamentului;

circumstante similare care se repeta;

comportamente similare care se repeta;

influente similare care se repeta;

conditii de mediu similare care se repeta;

proximitatea oportunitatilor de recidiva crescute sau in crestere

intariri ale comportamentului infractional;

factori de personalitate;

factori motivationali;

motivatie;

adictii;

relatia ci familia;

stil de viata, etc.

Pentru o mai buna eficienta si structurare in evaluarea riscului, in practica, este folosit modelul A B C a lui A. Ellis.

Mai intai se identifica antecedentele (A) infractiunii curente, respectiv factorii statici, care vizeaza informatiile privitoare la condamnarile anterioare precum si istoria comportamentala a celui evaluat. Indicatorii folositi sunt cei acturiali, identificarea lor putand oferi un raspuns referitor la probabilitatea de aparitie a riscului. Apoi se identifica comportamentul infractional curent si circumstantele in care acesta s-a produs, (B) in scopul obtinerii informatiilor referitoare la probabilitatea riscului: cand, ce motive si in ce conditii poate aparea comportamentul riscant, (C) pentru comiterea de noi infractiuni.

Pentru a lua o decizie cat mai adecvata asupra riscului sunt necesare respectarea unor conditii:

T folosirea unor metode de evaluare valide;

T adunarea si evaluarea informatiilor relevante;

T inregistrarea si justificarea deciziei luate;

T respectarea procedurilor specifice;

T    comunicarea cu alte persoane relevante, pentru completarea informatiilor.

2. Identificarea problemelor si nevoilor clientului, se face prin luarea in considerare a principalelor categorii de trebuinte referitor la: familie, situatia materiala, starea de sanatate fizica si psihica, reteaua de suport social, educatie, abilitati sociale, atitudine fata de infractiune si victima.

Modalitati de evaluare:

interviu cu persoana aflata in detentie;

analiza documentelor din dosarul de penitenciar, a buletinului informativ al serviciului cultural-educativ sau jurnale personale;

intervievarea unor persoane importante din viata clientului;

obtinerea de informatii de la personalul inchisorii sau de la colegii de camera;

autoevaluarea prin intermediul chestionarelor si scalelor de evaluare;

observarea directa a clientului intr-o situatie data.

3. stabilirea obiectivelor specifice ale interventiei.

Acestea trebuie sa fie clare, precise, realiste si sa vizeze respectarea obligatiilor, masurilor impuse de sentinta precum si a nevoilor/resurselor persoanei. Unele pot fi negociate cum ar fi cele care nu sunt concretizarea obligatiilor prescrise de catre instanta de judecata;

4. realizarea unui plan de interventie la nivel individual, de grup si al familiei daca este cazul;

5. aplicarea in practica a planului de interventie;

6. evaluarea indeplinirii obiectivelor propuse daca sau in ce masura acestea au fost atinse si daca au fost realizate la timpul oportun, stabilit initial;

7. redefinirea planului de interventie si reluarea procedurii anterior descrise;

evaluarea finala la incheierea procesului de asistare/interventie.

5.1. Interventia psihologica la nivel individual

In baza evaluarii initiale a nevoilor, a riscului si motivatiei, interventia psihologica poate interveni asupra comportamentului infractional prin analiza acestuia si a consecintelor sale in baza modelului A B C, prin intermediul caruia i se explica clientului existenta unei legaturi cauzale intre ceea ce gandeste si simte la un moment dat si modul in care actioneaza si se comporta.

De asemenea, i se pot oferi modele de comportamente alternative noninfractionale care se exerseaza, urmand a fi aplicate in situatii reale. Spre exemplu, in loc sa se intalneasca cu prietenii si sa gaseasca modalitati reprobabile pentru a obtine bani pentru ca sa mearga la sfarsit de saptamana la discoteca, mai bine sa-si gaseasca ceva de lucru pentru a avea banii necesari.

Se poate interveni cu tehnici pentru cresterea rezistentei la presiunea grupului. In acest sens se pot gasi posibilitati de a rezista 'tentatiei' de a recurge la acte care incalca normele sociale sub indemnul grupurilor la care apartine sau intentioneza sa adere.

In acelasi scop se poate organiza un traing pentru cautarea unui loc de munca, clarificandu-i-se unde se poate adresa, care sunt criteriile in baza carora poti face o selectie a ofertelor, ce documente trebuie sa contina un dosar de candidatura, care sunt modalitatile de contactare a angajatilor, cum se concepe un C V, o scrisoare de prezentare, cum sa te prezinti la un interviu de selectie.

Se ofera informatii despre diferitele proceduri care trebuie urmate atunci cand soliciti ceva autoritatilor, diferitelor institutii de stat, organizatiilor guvernamentale sau nonguvernamentale.

Se organizeaza sedinte de initiere in tehnica rezolvarii problemelor si luarea unei decizii (Coasan, Podar 2002).

Sunt instruiti cu diverse tehnici asertive pentru o relationare cat mai eficienta. Se urmareste cresterea stimei de sine, reducerea anxietatii si a starilor depresive.

Se acorda asistenta pentru continuarea studiilor in scopul calificarii sau recalificarii profesionale.

In esenta se urmareste imbunatatirea abilitatilor prosociale, cresterea autocontrolului, schimbarea atitudinilor, sentimentelor, a modului de gandire antisociala, reducerea asocierilor de tip infractional, descurajarea comportamentului infractional, cresterea identificarii cu modele antiinfractionale, reducerea/eliminarea utilizarii diferitelor substante daunatoare starii de sanatate (M.D.Bobos, 2001).

5.2. Interventia la nivelul grupului

Consilierea ca modalitate de lucru individual trebuie sa 'coexiste' cu modalitatile de lucru in grup pentru a realiza transferul celor invatate intr-un cadru organizat si sub supraveghere (R.L.Ghedeon, 2001). Activitatea de grup s-a dovedit a fi cea mai eficienta pentru clientii cu risc crescut de recidiva (Preston Shoot, 1991, Brown & Caddick, 1993, citati de M.D.Bobos 2001).

Avantajele consilierii in grup:

T grupul ofera suport mutual persoanei cu nevoi si experiente asemanatoare;

T ofera fiecarui participant posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere;

T stimuleaza confruntarile autentice iar exprimarea sincera a unor sentimente negative are efect benefic pe termen lung;

T participantii ofera si primesc feed-back;

T dinamica grupului incurajeaza si faciliteaza schimbarea comportamentala

T contribuie la consolidarea abilitatilor de lucru in echipa.

In cadrul lucrului in grup scopurile si obiectivele programului trebuie sa fie clare.

Structura programului trebuie sa fie coerenta si sa urmeze algoritmul de invatare a unui comportament. Numarul sedintelor este de 12-20 cu 1-2 intalniri pe saptamana.

Metodele de lucru contin cu preponderenta tehnici cognitiv-comportamentale.

Selectia membrilor se face in baza motivatiei si a acordului exprimat de fiecare participant la program.

Numarul optim de participanti este de 6- Activitatea este condusa de unul sau doi consilieri insa fiecare participant, poate, intr-un anumit stadiu de emotie, sa devina lider al grupului.

Evaluarea rezultatelor consta in aprecierea modului in care a evoluat fiecare client folosind ca reper evaluarea initiala.

Interventia se poate finaliza cand obiectivele propuse au fost atinse, daca s-a terminat perioada de executare a pedepsei iar clientul nu solicita asistenta post-penala sau daca clientul nu mai doreste sa colaboreze.

La incheierea asistarii se elaboreaza un document in care se precizeaza ce s-a lucrat cu clientul, evaluarea initiala a nevoilor si resurselor acestuia, obiectivele stabilite, care dintre ele au fost realizate si in ce masura, se mentioneaza motivele pentru care nu a fost posibil indeplinirea fiecarui obiectiv.

In continuare se realizeaza o evaluare a riscului si motivatiei in momentul actual, evidentiindu-se astfel nevoile majore ale clientului si se fac recomandari referitoare la interventiile ulterioare.

Toate aceste date sunt utile, in cazul in care se redeschide cazul sau clientul va primi o alta pedeapsa neprivata de libertate si va fi luat din nou in evidenta Serviciului de reintegrare sociala si supraveghere.