Versiuni ale modelului cultural european

VERSIUNI ALE MODELULUI CULTURAL EUROPEAN

Exista un model cultural european? Intrebarea capata sens daca ne indepartam de harta unei Europe mereu in schimbare, si privim spre alte orizonturi culturale. In acest sens, o asemenea intrebare isi dezvaluie rostul comparatist. Printr-un sir de diferente care sunt de domeniul evidentei, locuitorii Europei si traditia lor culturala se deosebesc de alte locuri si alte comunitati. Prin aceasta putem intelege oare ca exista de asemenea o structura care se onglobeze intr-o forma inteligibia respectivele diferente? Istoria ne aduce dovezile necesare prin care putem vedea ca in mai multe zone ale Europei a a existat, in timpuri diferite o constiinta a diferentei, chiar mai mult o statuare a superioritatii acestei diferente, care a transformat constiinta modelului cultural european intr-un fel de limes ce despartea pe cei ce se considerau in interiorul culturii, de cei care erau priviti drept barbari. Daca luam in considerarea formarea unui model cultural continental, nu ne referim in primul rand la coordonatele lui geografice. Ele conteaza desigur din perspectiva descrierii uni spatiu, ca point d’appui pentru descrierea unor experiente culturale care s-au petrecut in diacronia formelor culturale. De asemenea trebuie spus ca in definirea diferentei culturale, spatiul in care este realizata productia culturala a contat ca factor de distribuitie, clasificare, recunoastere. (Frobenius, Blaga). Pentru intelesul culturii, spatiul este o componenta majora, care directioneaza sensul actiunii umane. Dar in acelasi timp acesta nu este unicul factor. Daca exista un model cultural european, acesta trebuie sa apara distinct prin formele sale de organizare, si una dintre acestea care ni se pare semnificativa este in cazul Europei, relatia dintre dimensinea locala si cea continentala. Europa a inceput sa existe prin constiinta unei unitati culturale trans-locale, fie prin intermediul unor imperii, fie prin cel al unor frontiere confesionale, ambele forme fiind institutii de marca ale unei culturi europene. Relatia dintre local si supra local, dintre centru si provincie, dintre urbanitate si ruralitate au creat forme consistente prin care modelul cultural european se distinge de celelalte modele intr-o unitate de timp sincrona. O asemenea relatie, subsumabila celei dintre unu si multiplu, arata ca modelul cultural european a fost condus spre extensiune, si ca a dezvoltat practici in consecinta. Cultura Europei a fost condusa spre asertarea unor conduite culturale care s-au dovedit performante, preluand controlul asupra altora, impunandu-se printr-un mod cultural care a impus constrangerile culturale europene asupra altora, ceea ce a insemnat ca aceste constrangeri erau deja formate, verificate in interior, apte pentru a fi exportate. Pentru a reliefa existenta acestei onduite culturale care diferentiaza modelul european de alte modele, pornim desigur de la praxis-ul cultural. Se observa astfel importanta data in cultura europeana ratiunii, si fara sa aprofundam in acest loc termenul, trebuie sa aratam ca pornind de la vechiul ratio, ideea unei masurari, evaluari, comparari obiective a structurat conduita modelului cultural european. Masurarea deschide calea spre aprecierea lumii inconjuratoare ca obiect, ceea ce duce pe de o parte la dorinta unei obiectivari, dar de asemenea la realitatea unei reificari. O a doua trasatura care nu poate fi omisa este aceea conform careia modelul cultural european se defineste prin experimentalismul sau, prin despartirea de natura, pe care asa cum o vedea Spinoza de pilda se desparte in natura naturans si natura naturata. Rationalizarile si reductiile culturale au structurat modelul cultural european spre o unitate, dezirabil organica, dintre teorie si practica, spre gasirea unui sens integrator al omului in univers. In acelasi timp, se poate spune ca modelul cultural european a fost influentat de practicile sale religioase, economice, militare, administrative care s-au dovedit a fi puse in slujba unei actiuni. Constituirea unei comprehensiuni originare a individului in modelul cultural european, a format in aceasta cultura un sens al actiunii pentru implinirea unor conditii plenare a existentei. In acelasi timp modelul cultural european s-a distins prin provocarea unor serii de rupturi culturale, prin care inovatia culturala s-a obiectivat intr-o anumita contextualitate. Aceste rupturi s-au manifestat in formele violente ale unor revolutii care caracterizeaza mai cu seama cultura moderna a societatii capitaliste europene ( Braudel). O dsitinctie urmatoare care se poate opera in cadrul modelului cultural este cea privind relatia dintre vizibil si invizibil, dintre esoteric si exoteric. Prin aceasta relatie ne referim la procesul de secularizare care a avut, are loc, in mod evident credem mai rapid si mai vizibil in cultura europena decat in celelalte culturi. Prin aceasta dorim sa infatisam fptul ca modelul cultural european, presupune o conduita pramatica, prin care ceea ce nu este cunoscut sa apara in forme inteligibile, masurabile de experienta omului, cat mai aproape de dimensiunea cotidiana a acestuia. Prin aceasta observam ca modelul culturii europeene s-a preocupat de o definire a nevoilor omului ca entitate singulara, care trebuie sa-si asigure prin reproducerea lumii sale continuitatea.