Rolul limbajului in lectia de educatie fizica si sport

ROLUL LIMBAJULUI IN LECTIA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

 Introducere

Cercetarile stiintifice au demonstrat ca omul nu poate gandi fara sa foloseasca mijloacele lingvistice. In absenta limbajului la copil (de pilda: la copilul surdomut) nu se poate dezvolta gandirea specific umana.

Functia primordiala si fundamentala a limbii si limbajului este functia comunicativa. La analiza stiintifica a procesului de comunicare a contribuit in mare masura teoria informatiei. Potrivit acestei teorii avem de-a face cu un proces de comunicare atunci cand o informatie este transmisa dintr-un loc in altul sau de la o persoana la alta. Elementele implicate in realizarea unui transport de informatie alcatuiesc impreuna un sistem de comunicatie. In lectia de educatie fizica si sport sistemul de comunicatie este format din profesor, elevi si mediul (conditiile in care se desfasoara lectia).

Cadrul problematic

In lectia de educatie fizica si sport ne confruntam pe langa limbajul specific terminologiei activitatilor motrice si cu limbajul gestual. Ray Birdwhistell,1952, antropolog american a initiat kinezica. KINEZICA (gr. kinesis = miscare) este stiinta comunicarii prin gest (lat. gestus = atitudine, miscare a corpului) si expresie faciala .

Studiile sale au atribuit comunicarii gestuale urmatoarele caracteristici :

  stricta codificare (sau caracterul non aleatoriu);

  dependenta de o comunitate socio-culturala (fiecare cultura are propriile sale norme de interactiuni), norme interiorizate prin socializare;

  integrarea intr-un sistem plurinivelar (implicand utilizarea spatiului si a timpului, precum si „parachinezica' sau prozodia gesturilor, intensitate, durata , amplitudine, flux);

  contextualizarea.

Studiul gestualitatii comporta mai multe dimensiuni :

• studiul formelor si functiilor comunicarii individuale;
• interactiunea gestuala intre doi sau mai multi indivizi;
• natura relatiei intre limbajul verbal si cel gestual .

Virginia Oprisan, 2002, arata in contextul tipurilor de comunicare, comunicarea nonverbala (body language) prezinta interes din cel putin doua motive: rolul ei adesea minimalizat; intr-o comunicare orala, 55% din informatie este perceputa si retinuta prin intermediul limbajului neverbal (expresia fetei, gesturile, postura corpului etc.)

Acest procentaj a fost stabilit pe la mijlocul anilor ´70 de A . Mehrabian si M. Weiner „Decoding of inconsistent comunication'.

N.Vintanu, 1998, sustine ca in afara celor doua forme, comunicarea se face si prin para-limbajul asociat cuvantului cum sunt: ritm, debit al vorbirii, sublinierea unor cuvinte, caracteristici ale articulatiei, metrica si accentul limbajului oral, modularea inaltimii, variatiile intensitatii acesteia, variatiile timbrului, precum si alegerea vocabularului, a cuvintelor, efecte de sonoritate a frazelor, operarea cu dublu sens etc.

N.Vintanu, 1998, disociaza comunicarea constientizata sau nu de „actorii relatiei' profesor-elev in lectia de educatie fizica si sport in trei paliere importante:

• comunicarea accidentala;
• comunicarea subiectiva;
• comunicarea instrumentala.

Comunicarea accidentala cuprinde transmiterea intamplatoare de informatii si nu sunt destinate procesului de invatare cerute de receptor in acest moment. De exemplu, lipsa unei mingi la inceputul orei, ofera profesorului prilejul de a dezaproba dezordinea sau improvizatia, elemente care nu fac obiectul predarii, invatarii la acea ora.

Comunicarea subiectiva exprima direct starea afectiva a comunicatorului, cum ar fi – exclamatia de surpriza la executarea unor miscari sau tonul ridicat al reprosului fata de o greseala.

Diversitatea exprimarii prin comunicare, cuprinde zone multiple cum sunt – elevul isi tot aranjeaza bluza – care sta bine, de altfel sau atunci cand profesorul invarte nervos fluierul, pe masura observarii executiei unor exercitii care contin greseli.

Comunicarea instrumentala reuneste o serie de particularitati, cum ar fi focalizarea intentionata si vadita a atentiei asupra corectitudinii unui exercitiu sau a modului de lucru la un aparat (barna, lada, etc.)

Astfel, extrapoland cele de mai sus in cadrul lectiei de educatie fizica si sport si nu numai, in orele de activitati sportive si actiuni de loisir, putem sublinia, prin experienta didactica de lunga durata in cadrul acestor forme de practicare a exercitiului fizic, faptul ca exemplul profesorului este relevant si comunicarea are un rol primordial.

I. Biberi,1971, arata ca limbajul exprima ambianta sociala si culturala in care traieste, personalitatea, mentalitatea de grup, viziunea filozofica pe care intreaga populatie o are asupra lumii, omului si locului pe care acesta il ocupa in lume.

I. Radu, 1969, subliniaza relatiile cu cei mari ce constituie cadrul, contextul in care se produce actul invatarii prin comunicare.

G. Gusdrof, 1966, sustine ca limbajul este o expresie a intregii personalitati.

 Ipoteza cercetarii

Credem ca daca executia a elevilor este permanent insotita de indicatiile metodice ale profesorului, prin kinezica si un limbaj permanent controlat, rezultatele obtinute de elevi in comunicare sunt augmentate.

 Organizarea cercetarii

Experimentul de tip longitudinal s-a desfasurat cu efectivele de elevi din cadrul claselor V-VIII (400 elevi) si IX-XII (600 elevi) de la Liceul de Arta Constanta impartiti astfel: o grupa experiment si una de control. Grupa de experiment era intotdeauna cea condusa de studentul practicant, iar cea de control era condusa de un profesor de educatie fizica si sport. Mentionam ca cele doua grupe lucrau in paralel.

In cadrul actiunilor pe care le-am intreprins in perioada 2000-2004, in timpul orelor de practica pedagogica, a inspectiilor de grad, am observat ca acolo unde lectiile de educatie fizica si sport au fost permanent controlate de studentul in practica prin intermediul limbajului si a kinezicii, limbajul elevilor de apreciere sau dezaprobare a actiunilor intreprinse de profesor sau colegii lor se incadra in limitele unei comunicari ce regleaza comportamentul in raport cu semnificatia lui si mediul reprezentat de contextul in care se realizeaza comunicarea cu efecte asupra eficientei acesteia, numarul expresiilor triviale folosite de elevi fiind foarte redus, in comparatie cu grupa de control.

La grupa de control, un alt student practicant, a numarat expresiile de apreciere si dezaprobare (expresii triviale) folosite de elevi in cadrul lectiei de educatie fizica si sport care era condusa de un profesor de specialitate. In acest sens, numarul expresiilor de dezaprobare era din abundenta.

Concluzii

Comunicarea nonverbala se bazeaza pe diferitele comportamente expresive ale afectelor, emotiilor, dar si pe cele invatate. Ea este forma frecventa a comunicarii afectiv-atitudinale contribuind mai ales la stabilirea dimensiunilor relationare in actul comunicativ. Aceasta comunicare in lectia de educatie fizica este o forma de sine statatoare, putand sa exprime un comportament cooperant, exigent dar nu sever, bazat pe un sistem de comunicare deschis, care sa permita dialogul, aspect ce conduce la apropierea elevului fata de profesor, declansandu-se totodata procese afective, favorabile si atitudini pozitive fata de participarea la procesul de instruire. Acest gen de relatie favorizeaza in buna masura si aplicarea principiului de feedback.

In comunicarea sa cu elevii, profesorul trebuie sa foloseasca un limbaj verbal motric specific educatiei fizice si permanent pentru a nu crea elevilor ferestre opace de limbaj.