İmplicatiile evolutiei somajului pe piata muncii in tarile din Europa

İmplicatiile evolutiei somajului pe piata muncii in tarile din Europa

Somajul reprezinta o problema sociala si in tarile din Europa, atat in tarile dezvoltate cat si tarile care traverseaza un proces continuu de tranzitie.

In ceea ce priveste tarile dezvoltate, una din caracteristicile importante ale pietei muncii este faptul ca acestea nu au mai putut mentine nivelul scazut al somajului, inregistrat timp de peste doi decenii, dupa cel de-al doilea razboi mondial. In aceste tari sa-au inregistrat fluctuatii ciclice substantiale ale somajului dupa anii `70.

Fenomenul s-a manifestat mai pregnant in cadrul Europei Occidentale, dar dupa anii `80 el s-a extins si in celelalte tari dezvoltate.

In ceea ce priveste numarul dezvoltat de someri in tarile dezvoltate, acestea se calculeaza tinandu-se cont de evidenta persoanelor inregistrate ca somer (Austria , Elvetia) sau care revendica ajutor de somaj (Belgia, Mare Britanie) sau pe dovezi furnizate pe studii (in multe alte tari).

Studiile tind sa obtina indicatori mai buni deoarece ele indica numarul persoanelor care s-ar angaja daca ar exista locuri de munca disponibile, dar care nu sunt inregistrati ca someri.

Denaturari si neconcordante pe plan international apar din cauza unor factori cum sunt studentii care revendica ajutor de somaj in timpul vacantei, tratamentul persoanelor concediate temporar, lucratorii descurajati care nu se declara disponibili pentru munca si oamenii care ocupa posturi cu jumatate de norma dar care cauta un serviciu cu norma intreaga.

In ceea ce priveste modul de calcul al ratei somajului variatiile pe plan national sunt frecvente : Germania exclude din forta de munca persoanele care lucreaza in propria firma; in Belgia se calculeaza doua rate ale somajului , mai intai sub forma numarului de someri ca procent din totalul fortei de munca si apoi al numarului de someri ca procent din forta de munca ocupata; Elvetia isi calculeaza forta de munca pe baza recensamantului populatiei din anul 198019.

Prin modificarea definitiei, ceea ce guvernele sunt inclinate sa faca, rata somajului poate fi marita sau, mai frecvent micsorata cu mai multe procente.

Organizatia Internationala a Muncii si alte organizatii internationale calculeaza rate standardizate ale somajului, care sunt diferite de cifrele obtinute pe plan national, dar care ofera o baza importanta de plecare pentru comparatiile dintre tari.

In ceea ce priveste emigratia Banca Centrala Europeana considera ca pe termen scurt, ea permite rezolvarea problemelor care exista in cadrul aparatului productiv, dar risca pe termen lung si reduc dorinta de reforme a pietei fortei de munca.

Garantarea unor venituri minime pentru someri este o problema comuna tuturor statelor dar ponderea ajutorului respectiv si perioadele de acordare sunt diferite .

Sistemul de protectie sociala are cel putin trei obiective: securitatea financiara, solidaritatea sociala, eficienta.

In lume exista mai multe sisteme de indemnizatii intre care:

-regim unic de asigurare (Belgia, Italia, Canada, S.U.A, Japonia, )

-regim similar dar in cadrul caruia statul isi asuma direct, sarcina finantarii ajutoarelor pe cai fiscale;

-sistem dublu cu asigurare si asistenta complementara( Franta, Germania, Olanda, Spania, Suedia).

Daca in putine tari in tranzitie imbunatatirea situatiei economice, relansarea unor activitati sau dezvoltarea unora noi, au ajutat la stoparea, si chiar au inversat tendinta, cresterii nivelului somajului in majoritatea tarilor est-europene somajul inregistra rate inalte.

In multe cazuri, nivelurile mari inregistrate de somaj se datoreaza nu numai dislocarii fortei de munca peste un anumit procent, ci si unei incetiniri a procesului de creare de noi locuri de munca in zone in care infrastructura industriala, sau sectorul serviciilor sunt slab dezvoltate.

In multe tari in tranzitie rata de participare a lucratorilor la varsta, care au detinut intre 8-12% din totalul fortei de munca, s-a redus substantial. S-au introdus masuri de scheme de pensionare inainte de termen pentru a putea reduce oferta de forta de munca.

Aceasta optiune s-a dovedit a fi costisitoare, atat in ceea ce priveste pierderile inregistrate in procesul productiv, cat si in privinta obligatiilor legate de pensionare. Nu s-a reusit crearea de locuri de munca pentru forta de munca tanara si nu s-a prevenit cresterea somajului.

Ca si in tarile dezvoltate probabilitatea de a gasi de lucru scade pe masura ce creste durata sederii in somaj (apare asa-numita :dependenta de durata”). Drept rezultat, in anumite cazuri,  persistenta lipsei locurilor de munca determina somerii sa mai caute in mod activ sa se angajeze, in final ei parasind randurile fortei de munca.

In unele tari somerii de varsta medie (care ar trebui sa fie in perioada de varf a carierei lor, a activarii in randul muncii) au ajuns sa reprezinte pana la o treime din totalul somerilor. Majoritatea fortei de munca disponibilizata si a somerilor aflati de mult timp in inactivitate este reprezenta de femei, lucratori necalificati sau cu o pregatire sub cea medie.

De aceea, pentru a imbunatati situatiile create de somaj pe termen lung, politica ce vizeaza piata muncii ar trebuii sa fie indreptate spre grupurile dezavantajate, cat si spre zone geografice specifice.

Situatia somajului in tarile din Europa Centrala si de Est este critica. In unele state rata somajului a atins cota de 20% si creste in continuu. In Polonia somajul afecteaza peste 16% din populatia activa, in Slovacia aproape 19% iar in Croatia 15%. In Polonia si Slovacia se investeste in constructia de autostrazi pentru a oferi locuri de munca; tot aici somajul ramane la cote ridicate , in ciuda unei cresteri economice ridicate. Explicatia este data de continuarea procesului de restructurare industriala, locurile de munca fiind in scadere22

Pe masura ce statul a retras sprijinul pentru industrii care sufereau de excedent de personal, concedierile si somajul au devenit ceea ce economistii numesc ”un rau necesar” in tranzitia catre economia de piata.23

Cauza ratei inalte a somajului este supraincarcarea continua cu personal din anii precedenti, precum si „valul” de noi nascuti care a atins un punct maxim in 1979 si care au intrat pe piata muncii la sfarsitul anilor’90.

Rata somajului intre ianuarie 2010 si ianuarie 2011,a fost cea mai scazuta in Olanda, Austria (4,3%) si Luxemburg (4,7%) si cea mai ridicata in Spania (20,4%), Letonia (18,3%) si Lituania (17,4%). Rata somajului a scazut in 11 state membre a ramas stabila in doua si a crescut in 14. Cele mai mari scaderi s-au inregistrat in Estonia (de la 16,1% la 14,3%, din 2009 pana in 2010), Malta (de la 7,2% la 6,1%) si Suedia (de la 8,9% la 7,9%).
Cresteri mari ale somajului s-au inregistrat in Grecia (de la 9,7% la 12,9% intr-un an), Ungaria (de la 11% la 12,6%) si Lituania (de la 15,9% la 17,4%).
Rata somajului la barbati a scazut in zona euro de la 9,9% la 9,8% in zona euro, intre ianuarie 2010 si ianuarie 2011, iar in Uniunea Europeana a scazut de la 9,7% la 9,6%. La femei, rata somajului a crescut de la 10% la 10,1% in zona euro si de la 9,3% la 9,5% in Uniunea Europeana.
Rata somajului la tineri de sub 25 de ani a fost de 19,9% in zona euro in ianuarie 2011, iar in Uniunea Eruopeana de 20,6%, fata de 20,2%, respectiv 20,7% in ianuarie 2010. Cea mai scazuta rata a somajului a fost inregistrata, la tineri, in Olanda (7,8%), Austria (8%) si Germania (8,3%), iar cea mai ridicata in Spania (43%), Slovacia (37,7%) si Lituania (34%,4%).
In ianuarie 2011, rata somajului in Statele Unite era de 9%.

Daca in ultimii 15 ani cele mai mari patru tari din Europa au pierdut 1 milion de locuri de munca, SUA, cu o populatie activa cu putin mai mica, au creat 28 de milioane locuri de munca (27 dintre ele in sectorul serviciilor). si aceasta numai datorita unor trasaturi clare ale culturii americane: spiritul intreprinzator, de parteneriat, difuzarea inovatiei si nu in ultimul rand asumarea riscului.